Arhive etichetă: viata

Marea,iubirea mea!

A venit septembrie ,mai răcoros ,aducând cu el norii gri ce au înghițit soarele palid…iar eu privind spre cer ,jeleam plecarea verii.Renunțasem la ideea de a revedea marea,dar totuși simțeam un gol neatins de valurile mării.În ultimii 4 ani am fost nelipsită de la mare,parcă devenise o tradiție să o revăd iar și iar ,în fiecare vară.Vara se sfârșise,dar în niciun caz nu mă părăsise gândul de a păși și anul acesta pe nisipul grunjos ,care se lasă învelit de mătasea mării spumoase.Mă hotărâsem că indiferent de piedici,porneam spre mare. Voi povesti detaliile drumeției într-un alt articol.Marea e cea care ocupă un loc aparte în inima mea.

Am plecat sâmbătă seară din Iași și duminică dimineață pășeam în gara din Costinești Tabără.Imediat ce am lăsat bagajele la hotel ,am dat fuga spre mare.Drumul părea mai lung și parcă pașii mei deveneau tot mai înceți.După un sfert de oră ,am zărit-o…la fel de albastră și totuși mult mai agitată ca de obicei.Mi-aș fi dorit ,ca pentru o secundă,să-mi pot lungi brațele pentru a o cuprinde cât mai aproape de inima mea ,care tânjise după ea întreaga vară.

41677508_2165099490394303_8528447238895042560_n

Am aruncat șlapii din picioare și am călcat pe nisipul ticsit de scoici.Având în vedere că era totuși dimineață,era rece la atingere ,păstrându-și totuși ,finețea la atingerea tălpilor.În sfârșit ,eram Eu și MAREA.Tăceam.Ea dădea glas valurilor ce se revărsau la mal.O ascultam.Pentru un moment parcă îmi pierdusem identitatea.Eram în fața ei și în același timp mă simțeam ca făcând parte din conținutul ei,alături de fiecare turist care pășise în imensitatea ei .Diafanitatea ei se reflecta în transparența sufletului meu.Interiorul meu se deschise în fața mării fără ca eu să scot un cuvânt sau să mă mișc.Acum mă alăturam milioanelor de suflete pe care marea le pătrunsese.Mă simțeam atât de …Eu.Era un amalgam de stări:emoție,trăire,bucurie,nerăbdare,încredere,speranță…parcă totul era cuprins într-un singur cuvânt ,o singură entitate:MAREA!Ați remarcat ce sunet cristalin aduce cu sine rostirea acestui cuvânt?Atât de plin și deschis.Vis și realitate.Speranță ,dar mai ales libertate!

41798929_720164481679184_408475836803448832_n

Libertatea e suprema cheie deținută de mare.Stând în fața mării,cu sufletul răscolit și ușa inimii deschisă larg…mi-am dat seama că ceea ce m-a atras întotdeauna spre mare e pofta de libertate.În imensitatea și transparența ei,marea e mereu liberă.Ea nu are bariere.Oricât ar încerca omul să ridice stavile în calea ei ,ea mereu va triumfa,pentru că libertatea îi hrănește puterea.Când marea e agitată ,nu poți decât să o contempli .În clipa în care ai provocat-o,sperând să-i învingi valurile ,poți fi sigur că ai pierdut înainte de a începe.Privește marea de la mal și nu-i vei vedea capătul ,în schimb te va absorbi cu totul în imensitatea ei.La o primă vedere e cristalină,calmă,jucăușă,dar misterul se află în adânc,oricât ai încerca să-l pătrunzi ar fi în zadar.E atât de simplă ,atât de previzibilă uneori și totuși de nepătruns.E reflexia a tot ceea ce simți și trăiești.

M-am așezat pe nisipul neted ,cât mai aproape de valurile care-mi absorb picioarele.Mi-am dat seama că iubesc marea mai ales pentru faptul că pot vedea în ea tot ce se află ascuns în interiorul meu,departe de ochii lumii și chiar de ai mei.E oglinda care redă tot ce se petrece înăuntrul meu,cât mai veridic posibil:calități-defecte,reușite-eșecuri.Privind valurile care-mi mângâie pielea,am simțit cum apa s-a revărsat în sanctuarul meu lăuntric și a curățat fiecare rană adâncită de remușcări și regrete,luându-le cu ea cât mai adânc în mare.Ce ușurare!Ce efect miraculos poate avea marea doar privind-o!E magică.E harta către sufletul tău.Ohh,cât o ador!

41663792_274596720046628_957397318934462464_n

Mai mult decât atât ,am înțeles că marea înseamnă unitate.Ea aparține tuturor și totodată fiecăruia în parte,dar în același timp ,noi suntem înglobați în imensitatea ei.Nu e întămplător faptul că cea mai mare parte din noi reprezintă apă.La naștere,corpul nostru este alcătuit 75 % apă ,iar la bătrânețe ajunge la 50%.Ideea e că apa face parte din noi și tot aceasta este cea care ne menține în viață.Practic,îi datorăm existența fiecarei părticele din noi.Apa e viață,existență ,sănătate și bucurie!Marea ne cheamă spre ea pentru ca fiecare picătură de apă să se adauge consistenței sale ,să răspundem chemării întregii firi a naturii ,de care ne-am detașat cu totul și astfel să ne regăsim pe noi.Natura,cu tot ce cuprinde ea a fost creată înaintea noastră pentru că de ea depinde existența noastră ,umană.Când vom răspunde strigătului naturii de a ne alătura acesteia,atunci vom fi cu adevărat noi,în comuniune cu tot ce ne înconjoară.Oricât am pretinde că ni se cuvine totul,de fapt nu deținem nimic.Suntem niște musafiri pe Pământ și nimic mai mult.

Am stat patru zile la mare ,insuficiente pentru a-mi ostoi dorul de mare.Cert este că pe cât de emoționantă și profundă a fost întâlnirea mea cu marea ,pe atât de melancolică a fost despărțirea de aceasta.Am dat să plec ,fără să mai privesc în urmă ,dar strigătul mării îmi zdruncina sufletul.M-am întors și am pășit cu pași repezi spre ea .Am zăbovit cu picioarele în apa spumată și relativ rece …și am închis ochii pentru a păstra în minte atingerea mării până anul viitor.Deși îmi era greu să plec,mi-am luat rămas bun de la mare cu un zâmbet și i-am promis în taină că voi reveni și anul următor.

41754866_458850937958910_5844516291519447040_n

De câte ori aveți ocazia să fiți în prezența mării ,nu ezitați să o contemplați în liniște.O să vă molipsiți de pacea cristalină pe care apa v-o prelinge în suflet.Priviți-o!Ascultați-o!Fiți siguri că vă cunoaște ofurile ,dar vă va ajuta să uitați de ele!Bucurați-vă de mare în orice moment al anului.Bucurați-vă de întreaga natură și iubiți-o!Astfel vă veți prelungi viața!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

Reclame

Iertarea mai este pentru oameni?!

Iertare …Iertare din toată inima …

Cuvintele astea îmi răsună în minte …iar și iar…de ieri .Am adormit cu ele în gând ,m-am trezit cu ecoul lor …

Ieri am fost la biserică și am luat parte la Sfânta Liturghie,lucru cunoscut pentru unii,total nesemnificativ pentru alții ,dar ideea e că predica părintelui cu privire la„ Pilda datornicului nemilostiv” m-a captat și cred că aceste cuvinte „iertare din toată inimă” m-au îndrăgit atât de mult ,încât și-au făcut culcuș în mintea mea și aș putea spune că au coborât și mai jos ,provocând o clătinare a zbuciumului sufletesc.Poate că„iertare din toată inima” sunt doar simple cuvinte ,dar nu și pentru mine …pentru mine au încetat să fie doar atât din momentul în care mi-au atins auzul.Niște simple cuvinte nu îți pun inima în funcțiune,acestea doar sunt rostite și se irosesc în aer,fără să aibă o țintă anume.Cu siguranță acestea și-au atins ținta :inima mea!

Și întrebarea e :Când am iertat din toată inima? Făcând o retrospectivă a ceea ce m-a implicat în mod direct ,pot spune că doar de câteva ori ,iar dovada vie e că odată reamintite ,faptele ce odată m-au dezamăgit ,acum nu mai au ecou și le pot privi doar ca pe niște experiențe ,dar spre stupoarea mea ,au rămas atâtea lucruri care s-au solidificat înăuntrul meu și au format un munte de neclintit.De ce ?Pentru că am iertat doar cu vorba.Știți vorba ai :„iert ,dar nu uit”.Ei bine ,oricine mi-ar putea atrage atenția și mi-ar spune că iertarea nu e iertare dacă nu uiți ceea ce te-a rănit.Ușor de zis!Dar ce faci când simți că doare ?Cât poți ierta?Mai nimic ,pentru că durerea lasă urme ,iar odată prelungită ,fie provoacă cratere de neacoperit ,fie munți de neurnit.Am iertat ,dar nu cred că vreodată din toată inima ,poate doar cu jumătate din ea,pe mine și pe cei dragi mie ,dar jumătățile de măsură rămân doar jumătăți.De aceea m-am simțit lovită ca un trăsnet de aceste cuvinte,pentru că e un adevăr pe care nu l-am privit niciodată în față.

Câte lucruri nu ascundem sub preș?Dezamăgiri ,frustrări ,eșecuri ,ieșiri nervoase etc.Acest lucru nu înseamnă că ele nu există ,ci că nu vrem să le vedem .Ne mințim că „am trecut peste”,dar la prima confruntare cu celălalt,izbucnim.Aici intervine puterea iertării și nu orice fel de iertare măsluită de mintea noastră ,ci ,de preferat „din toată inima” /cu toată inima ,de a spulbera întreaga greutate a ceea ce s-a acumulat în interiorul nostru.Aici intervine dificultatea ,e nevoie de sinceritate și de cele mai multe ori ne mințim singuri pentru că nu vrem să acceptăm că și noi greșim și că alegerile noastre nu sunt prea inspirate de cele mai multe ori.Dar primul pas este să ne permitem să fim sinceri cu noi și să privim adevărul în față, așa cum este el.Al doilea pas este să îl acceptăm ca pe un fapt trecut ,ce nu mai poate fi schimbat ,dar care poate fi șters prin voința noastră.Odată ce s-a consumat ,trebuie să conștientizăm că nu ne mai poate face rău și să-i permitem să se evapore din interiorul nostru.Al treilea pas este îmbrățișarea iertării,pentru că odată ce ne-am eliberat de durere,iertarea își poate face loc în inimile noastre .Întâi trebuie să practicăm iertarea asupra noastră:

  • Să acceptăm că suntem oameni și „a greși” este un lucru firesc;
  • Să ne permitem să experimentăm lucruri noi fără a ne învinovăți la orice pas că nu suntem buni de nimic;
  • Să ne iubim așa cum suntem și să privim iertarea ca pe o încununare a iubirii.

Abia după ce ne-am putut ierta pe noi înșine și reușim să conștientizăm ce efect are aceasta asupra noastră ,vom putea să o transpunem și asupra celor din jur ,aplicând aceleași principii amintite mai sus.Odată ce îl vom percepe pe celălalt asemeni persoanei noastre,ne va fi mult mai ușor să-l iertăm și să ne eliberăm de orice resentiment care ne macină sufletul .„A greși ” e omenește.Zic să nu pretindem a fi mai sfinți decât Sfinții.E mai simplu să ne asumăm rolul de „A FI OM” și a ne ușura viața.A putea ierta „din toată inima” e un obiectiv la care toți ar trebui să tindem ,pentru că astfel întreaga ființă se va înălța ,totuși am putea începe a ierta prin felul nostru ,pentru a putea adăuga o cărămidă la menirea noastră pe acest pământ.

Exersați iertarea în fiecare zi cu voi înșivă și cu cei dragi vouă ,pentru că e mult mai ușor să ierți pe cine iubești și extindeți apoi acest exercițiu și asupra celor cu care intrați în contact zi de zi .Încercați să analizați ce efect are acesta asupra voastră și ce simțiți când vreți să iertați.Nu uitați că faptele care sunt cel mai greu de iertat sunt și cele care vă vor înălța inima și vă va elibera de orice presiune lăuntrică acumulată.Amintiți-vă că fiecare supărare acumulată vă aduce mai aproape de boală și durere.Oricât de greu vă este să-i iertați pe cei care v-au greșit, este recomandat să o faceți ,nu pentru că merită să iertați (pentru că la drept vorbind oricine are dreptul la o a doua șansă sau chiar la „n” șanse;limitele doar mintea omenească le impune) ,ci pentru că astfel vă veți elibera de tot ce este nociv în sufletul vostru,ușurându-vă viața și îmbunătățindu-vă relațiile cu cei din jur.

Cred că cea mai minunată superputere este să poți „ierta din toată inima”!Faceți un exercițiu de imaginație și vizualizați cum ar arăta viața voastră dacă ați putea ierta din toată inima…ce ați simți?cum ați arăta?ce fel de oameni ar fi în jurul vostru?unde ați locui?

Dar dacă toți oamenii și-ar ierta semenii ,cum ar arăta întreaga lume?Oare prețul iertătii ar fi prea mare pentru ca o lume întreagă să trăiască în deplină pace?

Fiecare are propriile răspunsuri la aceste întrebări.Reflectați asupra lor și păstrați ceea ce vă definește cu adevărat.Eu le am pe ale mele! 😉

Iertați și veți avea doar de câștigat! 😀

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

 

Te iub…esc!

„Te iubesc”-aparent două simple cuvinte …dar în fapt ,de câte ori nu ai ezitat să le împărtășești unei persoane dragi ție ,chiar și când simțeai că inima o să-ți explodeze de fericire?Sau ,odată rostite ,s-au transformat în pietre de moară pentru tine ,pentru că le-ai „irosit” pentru o persoană care ți-a călcat inima în picioare? Sau ,ieșite de pe buzele tale ,pierzându-se în văzduh ,nu ai regretat că nu le-ai spus la timp?

Mulți spun că „a iubi” ,„a fi romantic” , „a oferi atenție persoanei iubite” -toate acestea sunt pentru cei slabi,pentru femeile care se dau în vânt pentru telenovelele siropoase …ei bine,dacă e așa de ce nu puteți rosti atât de simplu,cele două cuvinte atât de nesemnificative?De ce e atât de greu să le aruncați în fața cuiva asemeni unor înjurături sau cuvinte de ocară?De ce nu le rostiți la ordinea zilei oricărei persoane pe care o întâlniți?Acum că am ridicat un semn de întrebare,nu-i așa că ,fiind rostite chiar și  la voia întâmplării,lumea ar putea deveni mai bună?Nu-i așa că oricine ar ceda în fața acestor cuvinte?Cum ar fi ca în toiul unei dispute cu o persoană la care ții,în loc să auzi cuvinte care îți murdăresc auzul,auzi un „Te iubesc” chiar și murmurat ,ai mai continua în acel ritm sau ai lua-o în brațe?Mie mi-ar plăcea să mi „se închidă gura” cu un „Te iubesc” și nu cred că îs singura 😉 Ce plăcut e să auzi aceste două cuvinte scurte ! 😀

IMG_3954

Poate că sunt atât de greu de rostit :

  • Pentru că le acordăm o mai mare importanță decât credem;
  • Pentru că le auzim tot mai rar…pentru că tânjim ,la rândul nostru să le auzim,fără șanse de izbândă;
  • Pentru că aceste cuvinte ne fac slabi în ochii celorlalți,iar noi râvnim mereu la putere .Refuzăm să ne privim slăbiciunile ,dar le vânăm pe ale altora;
  • Pentru că ne e frică să dăm frâu liber sentimentelor,mizând doar pe rațiune,care ucide orice fărâmă de trăire;
  • Pentru că fugim mereu de iubire ,dorind doar să primim din partea celorlalți,nu și să oferim;
  • Pentru că suntem lași – preferăm să (ne) mințim,să ne îngropăm sinele,decât să recunoaștem ceea ce simțim și să ne lăsăm pradă celor mai intense trăiri;
  • Pentru că ținem cu dinții de mândria și orgoliul care ne determină să ne umflăm în pene ,dar  totodată ne provoacă și cele mai crunte căderi;
  • Pentru că suntem oameni și ne place să ne complicăm singuri;
  • Pentru că alegem mereu drumul scurt-plăcere,bani,succes ,deși suntem conștienți că cel lung ne-ar fi adus totul și mai mult de atât,fără nici un fel de regret;
  • Pentru că pretindem minimum minimorum de la propria persoană,pentru a-l oferi celorlalți,dar așteptăm în schimb maximum maximorum;
  • Pentru că preferăm să ne hrănim egoul,decât să ne alimentăm inima cu iubire;
  • Pentru că „Te iubesc” își are locașul doar în inimă ,în profunzimea trupului fiecăruia dintre noi;
  • Pentru că atunci când rostim aceste două cuvinte ,e ca și cum trupul nostru se întoarce  pe dos ,cu pielea pe dinăuntru și carnea -cu toate organele în afară,iar exteriorul se închircește în interior ;
  • Pentru că iubirea este profunzime,tot ce ține de iubire,fierbe în profunzime – e inevitabil.De aceea e atât de greu să le rostim- devenim slabi ,vulnerabili ,expuși rănilor.Odată ce rostim „Te iubesc”e ca și cum ne-am preda iubirii ,cu tot ce presupune ea.Renunțăm la arme,renunțăm la obișnuița de a ne așeza pe un piedestal propria persoană,pentru că realizăm că o altă persoană ne ține inima în propriile mâini.E greu să accepți că inima ta poate fi la mâna altei persoane ,nu?Dar ce contează,atât timp cât iubirea te poartă pe cele mai înalte culmi?Câtă importanță are această conștientizare, atât timp cât persoana care are posibilitatea de a-ți nărui întreaga viață ,în schimb, te readuce la viață ,făcându-te să simți că trăiești Raiul pe Pământ?

Nu am realizat ce importanță are să rostești „Te iubesc!” la timp ,până când nu am fost pusă în fața faptului împlinit.Astfel ,o zi ce părea a nu aduce nicio schimbare s-a transformat într-un haos pentru mine.Cum e să afli că persoana la care ții a avut un accident?Pentru mine timpul s-a oprit când am primit un astfel de mesaj ,îl citeam și mi se părea ireal .Da ,am avut un șoc.Cei din jur vorbeau cu mine ,dar eu eram perfect absentă .Nu auzeam ,nu spuneam nimic.În mintea mea se derula mesajul iar și iar ,fără să îi descifrez înțelesul.Nu știam ce să fac ,dar în momentul acela am simțit că iubesc,pentru prima oară .M-a lovit ca un trăsnet .Nu mă mai gândeam la mine.Mă bântuia gândul că ar exista posibilitatea să nu apuc să rostesc „Te iubesc !” la timp…dar a fost doar un gând care s-a spulberat .Imediat ce l-am întâlnit pe el ,i-am împărtășit ceea ce simțeam ,el îmi spusese cu mult înainte .Mie mi-a luat ceva timp să conștientizez.Poate dacă nu ar fi fost acel incident , aș fi evitat să rostesc aceste două cuvinte buclucașe mult timp ,dar totul se întâmplă cu un rost .Ideea e că nu ar trebui să așteptați ocazia perfectă pentru a le rosti ,pentru că nu știți ce vă va aduce clipa următoare.Priviți ceea ce se petrece în interior!Simțiți!Trăiți!

IMG_20170817_191849_366.jpg

Când ajungi să spui „TE IUBESC! ” poți fi sigur că tu nu vei mai fi ca înainte ,pentru că vei renaște ca Pasărea PHOENIX din cenușă ,prin suflarea iubirii.Iubirea e TOTUL.Lipsa iubirii e pieire ,prezența ei e salvare .Dacă am conștientiza câtă putere există în aceste două cuvinte,am reuși să salvăm întreaga omenire,dar…întâi trebuie să ne salvăm pe noi înșine.Când iubirea va dispărea din lume,va dispărea totul ,pentru că ea e baza a ceea ce a fost,este și va fi.Nu o lăsați să se piardă.Predați-vă iubirii și veți răscumpăra tot ce ați putea pierde!Spuneți „Te iubesc!” în fiecare clipă ,vouă înșivă și celor din jur.Faceți din ea propria rugăciune.Iubiți-vă-până când nimeni și nimic nu vă va despărți.

Nu uitați!Cea mai mare fericire a vieții este : să iubești și să fii iubit!Restul sunt povești croite de propria minte!Răscumpărați-vă fiecare greșeală prin intermediul celor două cuvinte magice „Te iubesc!”.

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

De-ale prieteniei (I)

„Unde e prietenul când ai nevoie de el?” -Cine ar fi zis că într-o lume a tehnologiei ,în care avem atâtea căi de comunicare cu ceilalți -oricând ,oriunde ,oricum și cu oricine,când nici distanța ,nici vremea,nu sunt obstacole în calea comunicării ,suspinăm după oameni ,tânjim după prieteni și așteptăm neconsolați, în spatele unui ecran ,să ne facem văzuți în ochii celorlalți.Plătim prețul dezumanizării ,pe care ni l-am asumat ,fără să-l conștientizăm.

„Este îngrozitor să nu ai un prieten căruia să-i spui cât ești de fericit sau de trist.” — Panait Istrati

Toți avem mii de prieteni pe Facebook ,pe care-i cunoaștem sau nu ,tot ce contează e să fii în trend.E „cool” să ai o tonă  de prieteni pe rețelele de socializare,care să-ți aprecieze postările și să-ți dea senzația că „Exiști”.Ghici ce?Exiști oricum ,pentru că Dumnezeu ți-a dat viață.El nu ți-a limitat viața în funcție de like-urile pe care le vei primi.Întrebarea e:Pe lângă faptul de a exista în ochii oamenilor,mai și trăiești ?

Tehnologia are însemnătatea ei și e destul de benefică pentru fiecare dintre noi dacă știm să o adaptăm la propriile nevoi.Să zicem că din 2000 de prieteni de pe Facebook/Instagram etc. cunoști, în mod direct sau măcar din vedere puțin peste jumătate dintre ei ,pe care dacă-i întâlnești pe stradă ,te gândești dacă-i saluți ori nu,pentru că ai dubii că o să te recunoască .Cel mult cu  200 dintre ei ai avut din când în când tangențe.Dintre aceștia cu aproximativ 20 ieși în oraș uneori ,la club/cafenea sau organizezi excursii.Dar prietenii adevărați ?Câți sunt?În cel mai fericit caz te poți lăuda că ai 3-4 prieteni pe care te poți baza ,dar ești cel mai câștigat dacă ai măcar un prieten,care știi că e acolo pentru tine.Prietenii de pe rețelele de socializare sunt prieteni de like-uri ,aprecieri etc.Ok,e minunat să ai mii de like-uri la o singură postare,te simți apreciat,important …dar când ai ieșit din lumea virtuală, constați că acele like-uri nu îți alungă singurătatea și nici nu te consolează în cele mai grele momente .În acel moment realitatea te izbește -realizezi că ești doar tu ,cu propriile dureri și probleme – prietenii sunt la fel de virtuali ca și imaginea pe care ți-ai creionat-o pe propriile tale conturi de pe Internet.

Suntem flămânzi după aprecieri ,după recunoaștere,după posibilitatea de a ne face remarcați ,ascultați și iubiți.Devenim niște frustrați,pentru că un munte de like-uri nu acoperă golurile lăuntrice .Fiind beți de goliciune sufletească ,căutăm atenție prin orice mod ,doar pentru a simți că existăm acolo pentru cineva.Suntem dependenți de oameni,noi toți ne învârtim lumea în jurul celor mai puternici,mai frumoși ,mai de succes ca noi… și ne pierdem identitatea.Cum să știm ce înseamnă cu adevărat „a fi ” sau „a avea” un prieten, dacă suntem atât de orbi în a ne găși propria identitate?

IMG_20170424_204756_754

Pentru că noțiunea de „prieten” și-a pierdut semnificația azi ,fiind recunoscută prin prisma cererilor de prietenie pe Facebook ,mă gândesc că ar fi cazul de o definiție ,astfel că am apelat la bătrănul Dex 😀

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.

Nu degeaba spunea cineva că „Prietenii sunt familia pe care ți-i alegi singur!”.Într- o prietenie este vorba de sentimente ,de trăiri împărtășite ,de încurajări ,de obstacole depășite împreună cu cel pe care-l numești prieten și nu de puține ori, prietenul adevărat  se dovedește a fi mai presus de familie,când realizezi că doar el ți-a fost alături și la bine și la rău.

Amicii sunt cei în compania cărora petreci,cu diferite ocazii și cărora le împărtășești opinii despre viață -despre ceilalți ,cei alături de care intri în club si bei până dimineață,dar pe care nu știi dacă poți conta la plecare -aceștia sunt aproape de tine  atât timp cât simt să facă asta și nu au lucruri mai importante de făcut.Prietenul ,în schimb poata fi și  amic ,dar cu siguranță vei putea conta pe ajutorul și sprijinul său la orice oră din zi și din noapte și în orice circumstanță.Prietenia adevărată nu are termen de valabilitate ,ea dăinuie atât timp cât e întreținută .Nu contează că îl cunoști pe cel de lângă tine din copilărie sau l-ai cunoscut azi.Fiecare persoană care intră în viața ta sub o formă sau alta ,are potențialul de a-ți fi prieten ,dacă nu ,cel mai bun prieten.Ceea ce contează e să fructifici abilitatea de a întreține o prietenie și de a găsi rețeta durabilității împreună cu celălalt,indiferent de situațiile și schimbările din viețile voastre de zi cu zi.E nevoie de:cunoaștere,răbdare,înțelegere,afecțiune,susținere,empatie,sinceritate,loialitate ,respect- toate ingredientele care pot menține o astfel de relație.

IMG_20170505_213702_016.jpg

Aud des ,în jur, că prietenii sunt aceia care-ți suportă orice,cărora le poți vorbim oricum,oriunde ,față de care poți greși oricând pentru că te va ierta.Total eronat. Prietenul e un om ,la fel ca noi,ceilalți,cu sentimente și trăiri.Nu te poți comporta cu  celălalt ca și cum ar fi o cârpă și să pretinzi să-ți arate prietenia lui sub orice formă.Ca o relație de prietenie să funcționeze și să dea roade ,totul sau cea mai mare parte a eforturilor depuse trebuie să fie din ambele părți.Dacă îți vei bate joc de bunătatea celuilalt ,să nu uiți că roata se întoarce și s-ar putea ca într-o zi tu să fii într- o situație similară și să constați că ai pierdut un prieten adevărat.Totodată ,nu aștepta ca celălalt să ia locul lui Dumnezeu și să ierte tot ce-i greșești ,atât timp cât tu nu reușești să-ți asumi rolul de simplu om.

„Singura cale să ai un prieten este să fii unul.” — Ralph Waldo Emerson

Prietenia nu se formează prin bârfe,băute ,seri pierdute .Nu confundați prietenii cu partenerii de vicii.Prietenia se clădește pe simțăminte pure ,nu pe necazul sau fericirea celorlalți.Prietenii se găsesc oricât de departe ar locui sau chiar dacă provin din lumi diferite.De obicei,prietenul apare când nu te aștepți ,din rândul persoanelor pe care nu le-ai fi văzut să-ți fie aproape, precum este valabil și reversul ,când cel pe care-l considerai prieten, s-a pierdut pe drum și a uitat de tine.Nu vă căutați prieteni ,pentru că cei care vor fi prietenii voștri ,vă vor găsi oricând.Eforturile nu trebuie depuse în căutarea prietenilor perfecți ,ci în primirea și păstrarea acestora în viața voastră.

Vă spun cu mâna pe inimă ,căci e suficient să-l privești pe cel de lângă tine în ochi și să îți dai seama că el/ea este persoana de care aveai nevoie să îți fie alături.Simți în cine poți avea încredere și în cine nu.Totul vine de la sine în prezența persoanei potrivite ,simți că poți fi tu însuți și că sunteți pe aceeași lungime de undă .Fiți atenți la semnalele din interiorul vostru!Dacă o prietenie nu mai e aceeași și simțiți că v-ați îndepărtat de presupusul prieten,nu mai trageți de voi pentru a menține o legătura care oricum se va rupe ,cu sau fără voia voastră .Oferiți libertate și așteptați să primiți noi oameni în viața voastră.Nu-i jigniți și nici nu le purtați ranchiună.Dar nici nu vă învinovățiți.Trebuie să înțelegem că oamenii se schimbă.Este inevitabil!Totul este trecător.Dacă simțiți că o persoană vă este mereu aproape ,faceți orice efort să o păstrați în viața voastră,pentru că prieteniile adevărate sunt rare,dacă nu ,pe cale de dispariție.

Aveți încredere în intuiție.Nu dă greș!

„Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.” — Gabriel Garcia Marquez

Va urma …

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Vis de nemurire

Fiecare dintre noi are o slăbiciune pentru frumos,indiferent sub ce formă prinde contur.Frumosul atrage și ne îmbată mințile.În prezența frumosului devenim naivi,slabi și viciați.De fapt,tot ce ne place nouă ,fiecăruia în parte,etichetăm a fi „frumos” și pentru a ne flata gusturile personale ,atragem și divinitatea în povestea noastră „Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”.Ei bine ,Dumnezeu ne place pe toți ,așa cum suntem ,pentru că suntem creațiile Sale ,El nu are nevoie de dovezi și compromisuri din partea noastră pentru a fi mereu lângă noi .El e păpușarul ,iar noi jucăm propriul rol în ritmul ațelor mânuite de El.

Odată cu evoluția tehnologiei ,tindem să credem că vom reuși să păstrăm frumusețea ce o iubim,sub forma tinereții ,într-o formă intactă ,spulberând orice urmă a bătrâneții.Creme /tratamente/medicamente/ore petrecute în sala de sport/intervenții chirurgicale /invenții de oprire a timpului /criogenizarea etc.- totul pentru a împiedica îmbătrânirea să își facă loc în viața noastră. Tinerețea își poartă aura în ochii noștri;asociem tinerețea cu frumusețea și puterea ,un pachet „all inclusive”.Tinerețea înglobează tot ce ne satisface dorințele și ne așază deasupra întregii lumi,aparent.Semnele bătrâneții ne sperie ,pentru că ne aduce mai aproape de neputință,de singurătate…de moarte.Oricât am încerca să luptăm contra timpului ,valul sfârșitului ne va ajunge din urmă ,mai devreme sau mai târziu.Mereu vor fi persoane mai tinere care ne vor porni pe urme,dar fiecare își are locul lui.Nu mai alergați după tinerețe imediat după ce ea v-a părăsit,orice ați face nu se va mai întoarce.Poate îi veți pune piedică ,dar tot se va ridica la un moment dat și vă va părăsi,pentru a întâmpina noile generații.Nu mai tânjiți după tinerețe ,pentru că și ea are minusurile pe care le-ați resimțit și voi: imaturitate,iresponsabilitate,naivitate,lipsa resurselor,prejudecăți,inimi frânte,vise spulberate,critică etc.Da ,pare frumos să ai mintea unei persoane de 60 de ani și să arăți de 20,dar ce farmec ar avea viața ,atât timp cât ați face totul corect și bine planificat?Ați arde etape,amintiri,învățături,oameni dragi …tot  ce vă condimentează viața și v-a condus până în punctul care sunteți acum.Doar făcând un exercițiu de imaginație,vizualizându-vă propria viață perfectă în minte,fiind mereu tineri și deținând puterea la degetul mic,sunteți siguri că v-ați dori să trăiți acele clipe iar și iar și iar…la nesfârșit?Nu v-ați plictisi să fiți perfecți la nesfârșit?Cunosc persoane care nu pot sta un minut fără să facă nimic,pentru că„se plictisesc” ,cu siguranță nu ar rezista să trăiască o viață veșnică.

sophia-loren-la-fel-de-frumoasa-la-77-de-ani-ca-si-la-30-astazi-e-ziua-ei_22_size2

Sophia Loren

Tot ce ne creionăm în minte pare un paradis,pentru că noi l-am conceput și astfel ne hrănim ego-ul.Ne amăgim crezând  că asta ne va face fericiți.Devenim niște mici zei care programează fiecare aspect al vieții ,ca și cum: am trăi veșnic,vom avea mereu bani,vom fi mereu tineri și frumoși ,iar lumea va fi la picioarele noastre la orice pas.Stiți că „Dacă doriți să-L faceți pe Dumnezeu să râdă,faceți-vă planuri”.Uităm care ne e locul.Uităm că suntem simpli oameni ,care au doar o viață pe care să o fructifice la maxim.Ce facem noi?Fugim de ea.Refuzăm să acceptăm că într-o zi se va sfărși, fie că ne dorim ,fie că nu.Într-o zi ,toți vom ajunge doar o amintire a ceea ce am fost cândva: plini de riduri,km de piele lăsată,trei fire de păr alb în cap,spate îndoit,pocnituri de oase,boli cu nemiluita… în ciuda tuturor încercărilor de a ne agăța de picioarele tinereții ,bătrânețea ne va aștepta pe scaunul său, liniștită și iertătoare,pentru a ne oferi îmbrățișarea ei.Privește-o,ia-o de mână și accept-o!

Viața noastră este o alergătură continuă și uităm motivul pentru care suntem aici :Să trăim fiecare clipă a vieții ca și cum ar fi ultima!Fugim de prezent ,ne afundăm în trecut sau ne îmbătăm cu imaginea viitorului creionat de noi.Zic să nu luăm locul lui Dumnezeu !Noi trebuie doar să ne bucurăm de darul pe care l-am primit : Viața!Restul lucrurilor lăsați-le în „mâinile divinității” sau în orice altă putere în care vă puneți nădejdea.Visați ,dar lăsați ușa deschisă fiecărei oportunități care apare.Tinerețea e argint,dar bătrânețea e de aur!Binecuvântați fiecare perioadă a vieții ,pentru că nu toți au această ocazie.

De multe ori ne dorim să avem puterea de a opri timpul pentru a duce la bun sfârșit tot ceea ce ne propunem ,eventual să putem să ne întoarcem în timp pentru a repara greșelile pe care le-am făcut și pentru a crea contextul favorabil oportunităților pe care ne dorim să le atingem.Întotdeauna sperăm să găsim o portiță de scăpare care să ne pună într-o lumină cât mai bună.De ce să căutăm alternative,când putem să învățăm din greșeli și să încercăm să ne gestionăm timpul cu precizie?Dacă nu suntem capabili să ne planificăm programul unei zile,cu siguranță vom eșua în a ne controla întreaga viața prin intermediul timpului.Să lăsăm timpul să ne uimească!Ce minunat e să primești surprize în fiecare zi!Iar lucrul cel mai interesant e că vom descoperi o altă variantă a propriei persoane ,în fiecare zi!

stiati-ca-astazi-regina-filmului-italian-sophia-loren

„Şi după toţi aceşti ani, eu sunt încă implicată în procesul de auto-descoperire. Este mai bine să explorezi viaţa şi să faci greşeli decât să cauţi siguranţa în viaţă. Greşelile sunt o parte a ceea ce plătim pentru o viaţă deplină.” S.L.

Pot spune că la baza acestui articol stă inspirația ce a  luat naștere în urma vizionării filmului :Strania poveste a lui Benjamin Button (2008)(The Curious Case of Benjamin Button)  https://www.youtube.com/watch?v=lqijVXvw7_E .

Vă invit să-l vizionați și să-l revizionați ,savurându-l cu inima și mintea. Imaginați-vă cum ar fi ca viața voastră să pornească în sens invers?Cât de mult ați mai râvni la tinerețe ?

Trăiește viața atât de intens,încât să nu mai râvnești o alta!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea sa te celebreze!

 

Copii puternici↔ Adulți slabi

Noi ,oamenii,suntem dintotdeauna nemulțumiți de ceea ce  avem ,de ceea ce suntem,de ceea ce facem… când suntem copii,ne dorim să fim mari,când suntem adulți ,ne dorim să fim mici-cert e că întodeauna fugim de prezent și ne afundăm în trecut sau zburăm mereu spre timpuri viitoare.Oricât de multe reușite am obține sau oricâte obstacole am depăși,mereu va exista un eșec care ne va capta atenția mai mult decât orice am fi realizat până atunci.Suntem slabi ,dar nu de mici ,devenim slabi în drumul nostru de a fi adulți și căpătăm frici: frica de a greși, de a fi judecat, de a eșua,de a suferi ,de a fi înșelat ,de a fi considerat prost,de a te face de râs în fața celorlalți etc.

Când suntem copii nu deținem nimic ,dar avem lumea la picioarele noastre și  întreprindem tot ce avem în cap.Un puști va ști că orice năzbâtie va face ,va fi totul trecut cu vederea;orice întrebare care îl intrigă ,va avea răspunsul dorit oricând și de la oricine fără a fi etichetat într-un anumit fel.Un copil va gândi mereu liber și fără să se gândească la consecințe ,pentru că el simte că puterea e de partea lui.El râde ,plânge-oricând,oriunde ,în fața oricui ,trăiește totul cu cea mai mare bucurie .Energia nu-l părăsește niciodată și orice vis pe care-l are în gând ,îl va scoate la suprafață și îl va fructifica în orice fel ,pentru că știe că e tot ce are.Pentru un puști banii nu au valoare,prieteniile pe care le leagă în această perioadă sunt cele mai trainice și știe că loialitatea e o calitate de bază.În naivitatea sa ,copilul este cu adevărat sincer și nu are frică de nimic ,pentru că știe că ai săi părinți vor fi eroii săi în orice moment – el are încredere nesfârșită în cei de lângă el fără a pretinde dovezi.El doar simte și acționează imediat.Timpul e mereu de partea sa.Chiar dacă nu înțelege conceptele adulților ,el știe că va reuși pentru că unui copil îi este iertat totul.

 

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Copiii încetează să mai fie ei când li se repetă zilnic: „Ești prea mic ca să înțelegi aceste lucruri”, „Ești prea mic,nu poți face lucrurile oamenilor mari .” , „Când vei crește, lucrurile vor sta altfel și ne vei înțelege.” .Auzind aceste lucruri iar si iar ,copilul devine dezamăgit de faptul că este mic și dorința de a fi adult prinde rădăcini în inima sa ,iar postura de a fi „om mare” devine un ideal…și uite așa copilăria este ușor ușor nimicită, pentru ca mai apoi,în viitor , devenind adult, să fie acaparat de probleme și să tânjească după copilărie.

E vina noastră ,a adulților,pentru că îi facem pe copiii noștri să se simtă neputincioși pentru faptul că sunt mici și fără putere;le furăm copilăria ,cel mai frumos dar ,asemeni părinților noștri,pentru că tânjim după copilărie ,pentru că adulții ne-au făcut și pe noi să credem că „a fi mare” e un lucru magnific,o superputere care te face invincibil. De fapt,am avut o reală surpriză să dăm piept cu tot mai multe responsabilități,probleme,frici ,neputințe ,nevoi etc.. Am  uitat să fim copii pentru un ideal iluzoriu.Ne mințim crezând că ,repetându-le copiilor noștri că sunt prea mici,reușim să le prezentăm realitatea și să-i ocrotim de probleme,de fapt ,noi suntem cei care le plantăm sămânța „dorinței de a fi mare” în suflet și le omorâm copilăria.Suntem victime colaterale ale acestei tendințe și totodată,asupritorii copilăriei.Întâmpinăm probleme ,necazuri ,suferințe,trădări,dezamăgiri ,eșecuri … pentru că am uitat să fim copii.Am uitat –

  • să fim sinceri;
  • să fim loiali;
  • să iertăm ușor;
  • să credem în noi și în puterile noastre;
  • să iubim fără să cerem nimic în schimb;
  • să fim fericiți oricum,oricând,oriunde;
  • să luptăm pentru ce ne dorim în ciuda tuturor lucurilor și a oamenilor;
  • să zâmbim;
  • să fim buni;
  • să visăm;
  • să fim noi.

Puterea noastră a dispărut odată cu pierderea copilăriei ,sinele nostru este rătăcit  fără ea.Nu vă mințiți !„A fi adult ” e nimic în comparație cu „a fi copil” .Adevărata cunoaștere a sinelui și a lumii se naște din inocență și naivitate (au rămas doar cuvinte -nici la copii nu le mai întâlnim). Lăsați-vă copiii să se bucure de copilărie !Fiecare perioadă are meritul ei ,nu le amestecați ,nu săriți peste ele.Încetează să faci din copilul tău o operă într-un muzeu sau un manechin din lumea modei.Lasă copilul să se bucure de jocurile copilăriei,să simtă spiritul de echipă ,să alerge,să se lovească și să învețe să se ridice cu zâmbetul pe buze. A plânge e normal chiar și pentru voi ,mamă sau tată ,ce vă supranumiți adulți.Niciodată nu suntem prea mari pentru a plânge.Lăsați emoțiile și trăirile să iasă la suprafață ,nu le reprimați,pentru că se vor întoarce împotriva voastră.Trăiți copilăria alături de copiii voștri,nu-i obligați să devină maturi înainte de vreme.Nu vă transformați copiii în copii perfecte ale propriei persoane sau ale idolilor voștri,lăsați-i să se bucure la maxim de meritul de a fi copil!Atât!

12605535_910957215678161_4895987920888370525_o

Am devenit niște instrumente ale societății,frustrați de pe urma nevoilor vieții ,victime ale veșnicilor probleme… întrebarea e : „Când mai trăim ?”.Copilul din noi plânge,iar adultul îl ține ferecat într-o pivniță întunecată, din adâncurile inimii.Lăsați-l să iasă afară!Încetați să mai gândiți atât de mult ,încât vă pierdeți în propriile voastre idei ce vă străbat mintea.Tot ce aveți nevoie se află în voi.Eliberați copilul din interior ,lăsați-l să se împrietenească cu adultul de azi .Amintește-ți să fii copil!Amintește-ți cum ești de fapt!Copilul din tine va avea mereu rezolvare la orice și va ști mereu să profite de șansele pe care le primește ,pentru că este spontan.Lasă-l pe copilul din tine,un timp ,să își facă de cap;încarcă-te cu energie pozitivă și dă-i voie adultului doar să vizualizeze.Schimbă rolurile din când în când ,în așa fel încât ,să păstrezi un echilibru între aspectele vieții tale.

 

Viața este un adevărat leagăn al suprizelor!Lasă-te purtat de vânt spre tărâmul copilăriei ori de câte ori ai ocazia!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

A fi sau a nu mai fi …

Cine nu s-a gândit ,măcar o dată, la moarte?La imprevizibilitatea ei?La ce simți când mori?La ce va fi după… Moartea rămâne un mister,o umbră care-ți suflă în ceafă la fiecare pas.Nu o vezi,nu știi ce e ,cum arată…dar știi că va veni-poate azi ,poate mâine,peste câțiva ani …nu avem certitudinea nici a secundei ce urmează,dar noi îndrăznim să o sfidăm,mințindu-ne că vom trăi veșnic,crezând că nouă nu ni se va întâmpla,ne va ocoli.Până când?

Îmi vei spune că ești conștient că vei muri cândva.Faptul că ești tânăr,sănătos,plin de energie ,iar adrenalina îți curge prin vene ,te determină să plasezi moartea într-un timp îndepărtat ,undeva pe la 100 de ani ,poate,când te vei fi săturat de viață ,când singur fiind, îți vei dori să mori ,privind moartea ca pe o scăpare de la neputința bâtrâneții.Nu te minți.Moartea nu ține cont de vârstă ,de timp,de spațiu,de putere,de sănătate ,de nimic.

Suntem atât de vanitoși să credem că fiecare lucru ne aparține .Cât suntem tineri,avem putere,nimic nu ne oprește să visăm,să credem că oricând am putea schimba lumea.Și odată cu timpul devenim slabi ,bolnavi ,neputincioși expuși în fața morții.De fapt ,trăim cu frica morții în interiorul nostru de la naștere și cu cât înaintăm în viață ,devenim conștienți de iminența ei(aparent).Spui moarte,iar pielea ți se face de găină și rămâi mut la auzul ei.Ocolim să vorbim despre acest subiect,până când ne lovim de incidente care ne trezesc la realitate,cineva drag nouă pleacă din această lume și parcă și lumea noastră se dârâmă.

Zi de zi auzim la TV ,în presă ,pe Internet cum oamenii mor în fiecare secundă,minut ,oră ,zi,însă parcă e ceva normal ca ceilalți să moară,e firesc-oamenii trebuie să moară.Totuși , lucrurile iau o altă turnură când moartea își face loc în mijlocul celor dragi ție.Toată conștientizarea despre iminența morții,normalitatea venirii ei se spulberă.Devenim slabi ,fără vlagă și ne blestemăm zilele când pierdem pe cineva drag,pentru că uităm că fiecare om vine și pleacă de pe această lume, singur.Noi ,în egoismul nostru infinit,am dori să păstrăm ființele dragi din viața noastră lăngă noi , pentru a ne fi nouă bine,pentru a fi liniștiți că îi avem lângă noi ,că ne sprijină ,au grijă de noi,de fapt suntem dependenți de ceilalți și refuzăm să acceptăm cursul firesc al vieții.Nimic nu ne aparține pe această lume,nici măcar viața ,aceasta e un cadou cu termen de valabilitate nedeterminat.E un curs ciclic între viață și moarte.

31117805_1650272865079922_2066328973926727680_n

Conștientizează fiecare clipă!Simte-o!Respir-o!Fii recunoscător că ești în acest loc aici și acum!Întărește-ți încrederea în tine și amintește-ți iar și iar că Tu ești singurul de care ai nevoie pentru a reuși.Realizează tot ce îți propui,bucură-te la maxim de tot ce deții în acest moment,iubește-i pe cei de lângă de tine și acceptă-i așa cum sunt.Nu lăsa nimic nespus sau nefăcut din ce ți-ai propus pentru fiecare zi în parte.Cere iertare celor față de care ai greșit, când ai ocazia.Nimeni nu îți garantează că vei mai apuca clipa ce va urma sau că cel de lângă tine va fi și în secunda următoare în această lume.Nu fi egoist!Joacă-te,dar nu trata viața în joacă.Nu e meritul tău,dar ceea ce lași în urmă poate fi ceva semnificativ.Tu decizi.Acceptă moartea și fii pregătit să o întâmpini oricând!Nu știi ce va urma…dar știi ce este și asta contează!Fiecare moment îl creează pe următorul.

Primiți fiecare lucru din viața voastră așa cum vine și tratați-l ca atare!Poate că nimic nu va fi atât de măreț,precum vă așteptați să fie ,dar fiecare experiență e necesară pentru a evolua și a crea o mai bună variantă a voastră!Moartea nu poate fi  sfârșitul decât dacă îmbrățișăm această credință.Gândiți-vă la fătul care a stat în pântecele mamei timp de nouă luni și pentru care acel loc strâmt ,dar ocrotitor și alimentat cu iubire a fost singura viață pe care o cunoștea,până să zărească cu adevărat lumina zilei.Poate pentru el ,ziua în care s-a născut a însemnat moartea vieții pe care el o trăise și o cunoscuse deja,dar s-a dovedit a fi primit o altă viață mai primitoare ,într-un loc spațios,cunoscându-și mama și tatăl ,pe care doar îi auzise cum îi citiseră povești.Poate că și noi vom fi pe cealaltă lume asemeni nou-născutului.Nu vă fie frică de necunoscut,ghidați-vă mereu după lumină!

IMG_20170515_171824_406

 

„Nu-i nici o suferință

Pe care timpul să n-o vindece ;

Nici o pierdere ,nici o trădare

Nu duce lipsă de alinare,

Balsam pentru suflete,

Deși moartea va despărți

Iubita de iubit

Și tot ce au împărțit.

Privește soarele cum strălucește.

Ploaia a încetat.

Florile se-ngrijesc de frumusețe,

Cât de frumoasă este această zi!

Nu-ți apleca prea mult gândul

Către dragoste,către datorie;

Prieteni de mult uitați

Te-așteaptă acolo unde

Viața și moartea ,

Se împletesc.

Nimeni nu te va plânge-ndelungat

Nu se va ruga,nu-ți va duce dorul ,

Locul tău rămas gol,

Tu, absent.”

(„Prea multă feiricire”-Alice Munro)

Bucură-te de ziua de azi și mulțumește pentru acest dar!

Într-o zi,voi avea…

„Într- o zi 🌞,voi avea:

  •  casa cu piscină mult visată  ;
  •  ultimul model de Audi/BMW/Porsche etc.   ;
  •  o afacere prosperă  ;
  •  succes în cariera mea de avocat/medic/inginer etc.;
  •  cel/cea mai frumos/frumoasă patener/ă  ;
  •  o familie perfectă   etc.”                                                                                                               …și lista poate continua…

30716205_1641974569243085_7967127929937199104_n

Cred că fiecare a visat măcar o dată că o anumită zi îi va aduce ceea ce-și dorește …și eu mi-am imaginat mereu că ,într-o zi ,voi sta pe terasa casei mele ,la poalele munților și, îmbătată de aerul proaspăt și rece ,îmi voi savura ceaiul de mentă …și îmi voi dori ca acea clipă să nu se sfârșească…doar că, până în acea zi ,va fi mult de muncă.

Visează!E frumos ,e sănătos…și e gratis!Visul e punctul de plecare ,e sămânța din care poate crește roadele visului tău.Ca orice sămânță -are nevoie de timp ,de un mediu fertil ,de grijă.Aceasta tânjește după efortul tău de a da mai mult ,tot mai mult și de a cere totul de la viață ,dar mai ales de la Tine!Totul se învârte în jurul tău ,pentru că tu joci orice rol în propria-ți viață!Nu-ți fie teamă să crezi în tine ,să lupți pentru ceea ce-ți dorești în ciuda a ceea ce spun sau fac alții ,nu-ți reprima trăirile și cu atât mai mult,nu-ți înnăbuși ideile .Nu ești cu nimic mai prejos decât ceilalți.Curaj!

Privește-te în oglindă!Admiră-te!Privește-te din fiecare unghi,bucură-te de fiecare părticică a ființei tale.Descoperă omul de succes din tine.Un simplu gând îți poate schimba viața și ,de ce nu ,poate transforma întreaga lume!Asculă fiecare idee ce bate la ușa minții tale -nu o ignora ,nu o alunga!Doar ascultă!Accept-o ca pe un dar și fii deschis ca alte idei să se reverse în propria minte.Analizează ceea  ce simți! Cheia succesului e echilibrul ce leagănă mintea și inima!

Cum știi dacă visul după care tânjești este într-adevăr ceea ce-ți dorești?SIMPLU.După ce mintea și-a dat acordul ,urcă-ți visul în primul tren și ghidează-l spre destinația finală …Inima! Dacă visul tău îți înduplecă și inima ,atunci tot ce ai de făcut e să-ți îmbrățișezi visul și să depui toate eforturile ca el să devină realitate.Nu ai nevoie de nimic altceva,în afară de tine !

IMG_20180216_080740_802

Nu aștepta „acea zi perfectă”, pentru că ea nu va exista decât în mintea ta, dacă nu treci la acțiune pentru a-ți realiza visul.Nu ai nevoie de resurse,nici de părerile celor din jur,doar Crede în reușită și simte bucuria fiecărui pas pe care-l faci în drumul tău. T. Harv Ecker ,în cartea sa „Secretele minții de milionar” divulgă faptul că, la baza gândirii oamenilor bogați ai lumii ,se află cei trei piloni -a fi ,a face ,a avea- contrar a ceea ce am crede ceilalți, că ordinea firească care ne poate aduce succesul e cea inversă -a avea,a face,a fi. E un mit că, doar dacă ai bani, poți face ceea ce îți dorești.

Încearcă să ștergi prejudecățile din mintea ta și ai curaj !Păstrează-ți mereu vie imaginea succesului tău și adaugă în fiecare moment al vieții tale câte o cărămidă la realizarea marelui tău vis.Speranța, fără voință și faptă ,e doar un fir de praf risipit în vânt.

Nu lăsa să treacă nici o zi ,fără a face un pas ca să te apropii de idealul tău de viață.

Nu uita!Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁🤗

 

 

 

 

 

Un nou început

Știi acel moment când ai pixul în mână și o foaie mare și albă în față și parcă totul s-a terminat înainte de a începe…

Așa mă simt eu acum 🙂 La școală  adoram să scriu eseuri fără să mă opresc  .Cu cât scriam mai mult cu atât mă lăsam purtată pe tărâmuri necunoscute din mintea mea…Dar când începeam să scriu altceva ,o nouă foaia albă mă hipnotiza,pierdeam ceva timp până îndrăzneam să scriu măcar prima literă(mă pierdeam ore în șir în albul foii),pentru că nimic nu mi se părea destul de bun pentru  „un început ”-greu e să începi ,dar mai greu e să te oprești 😀

Aș putea să încep să scriu despre mine …aș putea ,dar nu o voi face pentru că misterul mă definește și mai ales pentru că nu mă pricep să mă prezint lumii,acest fapt displăcându-mi cu totul…și  până la urmă dacă îți voi zice că sunt într-un anume fel ,mă vei crede ? Prefer să las aceste rânduri să mă creioneze pas cu pas.

Poate te întrebi „De ce @fărâme de suflet@?”.Știi ,chiar așteptam întrebarea asta și cu mâna pe suflet îți voi spune că fiecare articol ,fiecare paragraf,fiecare rând ,fiecare literă scrise simbolizează fărâme din sufletul meu ,care vor ținti spre fiecare suflet care va fi deschis să le primească . Mereu obișnuiesc să spun că „nimic nu e întâmplător ” pentru că fiecare fărâmă își are întregul ei ,fiecare vorbă își are ecoul ei ,fiecare încercare de a reuși să îți îndeplinești visul are rezultatul ei ,mai devreme sau mai târziu.Visul meu a fost să-mi creez propriul blog ,să las o „fărâmă” din sufletul meu fiecarei ființe cu care intru în contact,iar el prinde contur cu acest prim articol și cu cele care vor urma.

Eu sunt doar un pion ,nimic mai mult.Sunt aici pentru tine ,pentru a împărtăși cu tine bucurii și/sau eșecuri,pentru a te face să-ți amintești mereu că viața e un dar care trebuie prețuit până la ultima suflare. „Simte!” va fi îndemnul meu din fiecare articol ,care îți va limpezi fiecare gând și te va conduce spre împlinire.Simte ce ești și ceea ce deține persoana ta.Fii conștient de calități și în aceeași măsură de defecte,pentru a le tranforma pe acestea din urmă în atuuri.Simte …și crede că poți face orice,iar viața care ți se așterne în față e doar rampa succesului tău ,dar mai ales a împlinirii tale.

În final ,te voi lăsa să îți încălzești inima cu o poezie,care cred eu ar trebui să fie imnul oricăruia dintre noi și să ne reamintim mereu pentru ce ne aflăm în această lume:

rasarit-de-soare

„ Ești o minunte!

Mergi inainte! Unde e pământul acela de unde țipai că nu ți se mai ivește nici 

o oportunitate? 

Privește! Privește în jurul tău. 

Vezi, nu mai departe de ieri te complăceai în autocompătimire, 

iar acum pășești mândru pe un covor aurit. 

Nimic nu s-a schimbat…cu excepția ta, dar tu ești totul. 

Tu esti cea mai mare minune a mea. 

Tu esti cea mai mare minune a lumii. 

 Iar legile fericirii și ale succesului sunt trei: 

1. Fii recunoscator pentru ce ai! 

2. Celebrează-ți unicitatea! 

3. Mergi inainte! 

Tu ești o minune pentru privire și sunt mulțumit. 

Eu ți-am dat aceasta lume ca s-o stăpânești. 

Apoi ca să-ți înlesnesc atingerea potențialului tău maxim, 

te-am mai protejat încă o data și te-am înzestrat cu puteri 

 necunoscute altei creaturi din univers,până în ziua de azi. 

ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A GÂNDI 

ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A IUBI 

ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A VREA 

ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A RÂDE 

ȚI-AM DAT PUTEREA DE A-ȚI FOLOSI IMAGINAȚIA

ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A CREA 

ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A FACE PLANURI 

ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A VORBI 

ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A TE RUGA 

ȘI,ȚI-AM DAT PUTEREA DE-A ALEGE. 

Sterge-ți lacrimile. 

Întinde mâna și prinde-o pe-a mea și mergi mai departe. 

TU EȘTI CEA MAI MARE MINUNE A LUMII ”(Anonim)

P.S.   Avem atâtea puteri de care nici nu ne dăm seama…  

Ruth Casey spune”Nu ai nevoie decât de o singură persoană care să îți schimbe viața. TU!” și are dreptate.Uităm că tot ce avem nevoie se află în interiorul nostru.Priviți-vă în oglindă,zâmbiți…bucurați-vă de ceea ce vedeți la voi și simțiți bucuria din interior…iubiți ceea ce sunteți,pentru a putea dărui și altora ceea ce dețineți.Admirații pe ceilalți ,dar mai ales pe voi.

Simțiți viața …simțiți-vă pe voi pentru că voi sunteți viața.Acceptați-vă așa cum sunteți,iar celelalte vor veni de la sine.

Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!😃🤗🌞