Arhive etichetă: trecut

Bagajul

Prezentul e aici și acum … atât de simplu și totuși, e nevoie de o fărâmă de gând pentru a fi propulsați fie în trecut, fie în viitor.

De câte ori nu v-ați spus: „Nu voi mai privi înapoi!”, „Nu voi mai suferi!”, „Nu mă voi întoarce!”, „Nu voi mai face aceleași greșeli!”, „Nu voi mai permite să fiu dezamăgit/ă!”… și de câte ori ați repetat aceleași lucruri? … până când ați spus „STOP!”. Și din acel moment v-ați închis în sine. V-ați făcut promisiuni, v-ați plusat așteptările, v-ați creat un ideal din ce va fi! L-ați făcut pe Dumnezeu complice în planul vostru de a vă schimba viața, de a găsi persoana potrivită care să vi se potrivească mănușă, de a avea casa cu piscină mult visată și ultimul model de mașină care v-a bântuit mințile. Și poate că mulți au primit tot ce-și doreau sau cea mai mare parte a lucrurilor pe care le visau, au fost fericiți o perioadă, dar a apărut gândul „Și totuși, parcă-mi lipsește ceva!” : mașina trebuie schimbată, casa trebuie modificată, partenera/ partenerul nu mai e ca la început, copiii mi-au complicat viața … nu era mai bine când eram singur?

Dar câți dintre noi se întreabă : sunt pregătit să primesc tot ce-mi doresc? Vorba aceea: Ai grijă ce-ți dorești,căci s-ar putea să ți se întâmple! Râvnim mereu la ceva mai bun, să fie „demn” de noi. Dar cât de demni suntem noi înșine? Purtăm trecutul cu noi asemeni unei valize, mereu prezente lângă noi. Trecutul e refugiul când prezentul nu ne mulțumește. Nu pentru că trecutul ar fi mai bun, ci pentru că odată cu timpul uităm detalii, contexte, senzații sau cel puțin imaginile sunt mult mai estompate și oricât de grele ar fi fost unele momente, mereu vor părea mai ușor de îndurat decât prezentul, pe care-l simți pe piele, cum se scurge în inimă și-ți atinge sufletul. Prezentul e mereu viu, intens și ne sperie. Dacă e bucurie, ne temem că va dispărea în următoarea clipă. Dacă e suferință, ne e teamă că va dura la nesfârșit.E nevoie de o clipă de nefericire care te încearcă în prezent, pentru a tânji după utopia trecutului atât de neclar, dar aparent atât de liniștitor. De cele mai multe ori nu suntem pregătiți pentru ce va urma, dar ne consolăm cu faptul că „Suntem oameni, toți greșim”. Corect! Greșim, dar de preferat să nu o facem la nesfârșit. Greșim, cădem, ne ridicăm, învățăm și mergem mai departe! Viața e prea scurtă pentru a ne permite să persistăm în greșeli și în a poza în victime!

Ne dorim să cunoaștem persoane noi, să fim cunoscuți așa cum suntem pe sub piele, să fim apreciați pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce facem, pentru ceea ce oferim… să fie suficient că suntem „Noi” ! Dar persoana de lângă noi poate fi suficientă pentru noi, așa cum este ea : cu defecte, cu lipsuri, cu un trecut al ei, cu așteptări, cu nevoi? Suntem în stare să oferim ceea ce avem mai bun doar pentru că iubim? Pentru că ni s-a oferit privilegiul de a simți cel mai puternic și mai frumos sentiment care a existat vreodată : „iubirea ”?

Înainte de a cunoaște o persoană și de a o invita în viața noastră, ar trebui să facem un exercițiu cu propria persoană și să ne adresăm sinelui nostru: Sunt pregătit să am un nou început cu altă persoană? Îmi doresc cu adevărat o altă persoană în viața mea sau vreau să mă consolez cu pierderea fostei/fostului partener? Sunt dispus să las tot trecutul în urmă pentru un nou început plin de speranță și surprize plăcute?… și odată ce răspundem la aceste întrebări, ar trebui să fim sinceri cu noi înșine și să cântărim fiecare cuvânt pe care ni-l adresăm și pe care să-l lăsăm să se reverse din interiorul nostru. Cheia fericirii nu e refugiul într-o relație pansament. Poate pentru un timp va avea efect, dar nu va ține.Veți începe să proiectați asupra partenerei/partenerului din prezent, dezamăgiri, acțiuni, vorbe ale persoanelor care v-au rănit în trecut și nu veți reuși decât să pătați orice moment de „așa-zisă” fericire pe care credeați că o veți căpăta lângă respectiva persoană. Nu veți avea nicio satisfacție, pentru că nu veți reuși să cunoașteți adevărata persoană din fața voastră, atât timp cât veți păstra vie imaginea fantasmelor din trecut, care vă macină prezentul.

Când alegi să intri în viața unei persoane, asigură-te că bați la ușă, iar dacă ea te poftește înăuntru, ai face bine să lași bagajul la ușă, să te descalți și să pășești în interiorul inimii sale cu cea mai mare grijă, asigurându-te că pașii tăi nu vor destabiliza întregul cămin. Ia-ți timp suficient pentru a admira priveliștea din fața ta, pătrunde fiecare colțișor cu finețe și răbdare, savurează o cafea fără a scăpa măcar o picătură pe podea, pentru că orice pată rămâne imprimată, nimic nu o va șterge. E atât de frumos când e totul atât de alb, ar fi păcat ca și o simplă picătură să strice armonia din interior, nu? Fă-te comod, dar nu lăsa comoditatea să te cuprindă. Vaza e goală, ar fi frumos să așezi câteva flori colorate, nu multe, cât să vă bucure ochiul și să învioreze încăperea. Nu deschide geamul, chiar dacă e destul de cald, căldura apropie. Apropie-te de el/ea, chiar acolo în interiorul inimii. Dansați! Pentru început, lent, până se armonizează bătăile inimii, apoi lăsați-vă purtați de val . Plutiți, plutiți în Înalt, cât mai sus posibil. Simte-le pe „aici” și „acum”. E tot ce contează. Privește-o/Privește-l e lângă tine, atât de aproape. Nu-i simți inima pentru că sunteți în interiorul ei, ea vă simte pe voi, fiecare pas, fiecare stângăcie.

Poposiți cât mai mult printre nori, iar când vă veți întoarce în cameră, veți arunca o privire în interior, pentru a vă asigura că totul e în regulă. Vă veți trage sufletul și veți păși pe ușă, în afara inimii ei/lui și veți intra pe ușa inimii tale. Asigură-te că deschizi ușa larg. Nu-ți fie teamă că el/ ea nu va avea grijă, pentru că deja s-a descălțat, abia îi simți pașii. Ai încredere! E Ea/ El. Nu a fost, nu este și nu va mai fi nimeni la fel. E unic/ă.Poți fi sigur/ă .Nu uita că tu ai pășit în inima lui/ei, fără a avea vreo reținere, de ce nu ai face la fel? De ce îți refuzi șansa la fericire? Știu, îmi vei spune că ai un trecut plin, că ai suferit, ai făcut greșeli… Nimic nou, nimic care să afecteze momentul prezent… în afară de tine! Nu-i lăsa mâna să aștepte, prinde-o, ține-o strâns și nu-i da drumul. Poate fi infinitul!Poate fi totul și nimic… ce mai contează? Contează că simți- aici și acum! Simți cât de minunat e? Voi sunteți minunați! Pășiți în tandem, încă simțiți ritmul muzicii, deși e perfect liniște. De când nu ai mai simțit liniștea? Dar ai simțit-o vreodată atât de profund? Mișună peste tot în ființa ta. Îți zâmbește, iar acum îi zâmbești și tu. El/Ea e sursa și știi asta… și îți place. Se pare că e puțin praf, dar îl veți șterge împreună. Parcă lucrurile nu-s poziționate cum ar trebui, nu? Așa-i că o/îl așteptai? De acum nu e vorba doar de „tu” și „eu” , e vorba de „Noi”. Inima ta nu-ți mai aparține, e a ei/lui. Tu ai primit alta în schimb. Să ai mai multă grijă, să păstrezi curățenia… ai văzut cât de imaculat era totul în inima lui/ ei? Puteți face orice, în oricare cameră din interiorul celor două inimi, pentru că oricând pot deveni una singură, dar fiecare își va cunoaște partea proprie. Viitorul sună promițător,nu-i așa? Acum că v-ați instalat în inima ta, vă las să vă aranjați lucrurile, pentru că presimt că veți poposi tot mai mult în acest loc. Păstrați-vă voi, aici și acum!

Fiți mereu pregătiți pentru un nou început! Fiți deschiși să cunoașteți părți noi din voi.Lăsați trecutul în urmă și permiteți viitorului să vă surprindă.Tot ce aveți de făcut este să vă bucurați de prezent, singurul pe care-l aveți la dispoziție și… tot ce contează!

Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!🌞😁

Mereu aproape!

Vara a trecut atât de repede că abia am simțit-o cum mi s-a strecurat printre degete…și ca în fiecare an ,cum vine toamna, mă surprind încercată de melancolie și dor ….dor de căldură ,de soare ,de timp liber…și făcând o retrospectivă a ceea am făcut vara asta și verile trecute,îmi dau seama cât de minunat este să-ți petreci timpul liber cu cei dragi,să simți voioșia din miezul familiei zi după zi.Vara asta ,mai mult ca niciodată,am petrecut timp în compania fratelui meu,care este mai mic cu 4 ani jumătate decât mine și pot spune că a fost una dintre cele mai reușite veri.

40648988_238525633529432_2020534714061815808_n

Când aveam 2-3 ani o înnebuneam pe mama zi de zi,spunându-i să-mi facă o surioară.Nu știu cum au fost alți copii,dar eu nu-mi vedeam copilăria fără vreun frate.Până la urmă acceptasem și posibilitatea apariței unui frate în locul unei surori,doar să nu fiu singură.Imediat ce mama a rămas însărcinată a doua oara,nu știam cum să ajung acasă mai devreme de la grădiniță pentru a fi mai aproape de „bebe”.Fratele meu era încă în burtă când îi spuneam mamei :„Și azi mi-a fost dor de bebe.”Deși nu-l văzusem,simțeam că viața mea va fi mult mai imteresantă 😀

Deși la început rolul de soră mai mare îmi dădea de furcă,pot spune că nu mi-aș vedea viața fără fratele meu,piperul familiei (eu sunt sarea).Mi-amintesc că atunci când veneam acasă de la școală se ruga să mă joc cu el,cu mașinuțele și mie nu-mi plăcea 😀 .Ținea la mașinutețele lui mai mult decât la orice,nicio rotiță nu trebuia să lipsească.Chiar și când mai crescuse,când veneau copii la noi,el le ascundea pentru ca cei mici să nu i le strice.Ține la tot ce este al lui ,iar dacă-i intră un lucru în cap face orice ca să-l obțină.Îmi lipsește de fiecare dată când nu sunt acasă.El e singurul care reușește să mă facă să râd în hohote instantaneu 😀 .De fapt ,cred că fata care va fi cu el va fi extrem de norocoasă!În ciuda diferenței de vârstă ,legătura dintre noi e destul de puternică.Orice lucru care îmi frământă inima și mintea,dacă nu îl știe mama(ea este pilonul de sprijin principal),cu siguranță îl știe fratele meu și viceversa.De fiecare dată când îi atrăgea atenția o fată,îl și vedeam apărând în fața mea și spunându-mi să-l ajut „să facă ceva”:bilețele,felicitări,buchete cu flori,bomboane…aproape că eram geloasă pe fata care le primea ,dar în același timp eram extrem de mândră că e fratele meu.

Știi momentul acela când ești extrem de obosit și vrei să te pui la somn ,dar fratele tău face orice să nu închizi un ochi?Eu da.De fiecare dată când voiam să dorm mai devreme ,se așeza în patul meu și îmi zicea :„Hai să vorbim!”.În ciuda împotrivirilor mele repetate ,el triumfa cu un zâmbet viclean pe față.Și stăteam ore în șir vorbind(chiar și acum facem asta)că și somnul pleca de la mine.Bineînțeles ,tot el este și împătimitul de dulciuri,care își însușește orice e dulce de prin casă,iar când mă încearcă o poftă:Mănâncă de unde nu-i!Face el ce face și pe toate le desface!De câteva ori m-am trezit zâmbind văzând că micul dejun mă aștepta lângă pat 😀 .De multe ori reușește să mă surprindă ,mai nou încearcă diferite rețete de mâncare.Acum vreo câteva săptămâni nu mi-a venit să-mi cred urechile când mi-a spus că vrea să frământe aluatul pentru gogoși.E un deliciu să vezi un băiat de 16 ani frământând de zor aluatul 😀 ,iar rezultatul a fost fără reproș.

40784093_1386470438152431_8268867941034885120_n

Mersul la shopping e o relaxare și o plăcere în același timp când merg cu el .Văd atâția bărbați și băieți care evită cu orice preț să petreacă timp în urma unei femei /fete în căutare de noi piese vestimentare care le îmbogățesc garderoba ,iar dacă fac acest lucru cu siguranță au grijă să le aducă aminte chinul la care sunt supuși.Ei bine ,fratele meu are o răbdare infinită ,având în vedere că sunt o fire extrem de pretențioasă,când vine vorba de haine și îl plimb prin tot orașul pentru a lua un singur articol de îmbrăcăminte.Ca să nu zic că îmi dă și sfaturi cu privire la felul de a mă îmbrăca și de a-mi aranja părul… bineînțeles că apar dispute pe această temă ,dar ne împăcăm cât aș clipi 😀 .Totul devine o aventură când merg alături de el .Mă uimește pe zi ce trece(dar rămâne între noi).El e destul de practic ,fapt pentru care nu-mi înțelege prea bine pofta mea crescândă pentru scris ,dar o acceptă.Știe că ambiția e un punct comun 😉

Are încredere în mine și în ceea ce fac,iar în ciuda faptului că nu agreează tot timpul alegerile mele ,știu că va fi lângă mine de câte ori voi avea nevoie.De fapt,fratele meu e mai mult decât atât ,e prietenul meu de sânge,e râsul meu colorat ,e curajul meu când cedez ,e jumătate din inima mea …e darul de la Dumnezeu pe care l-am dorit cu ardoare.Poate cei care sunt singuri la părinți nu înțeleg dorința de a avea un frate ca fiind semnificativă ,pentru că s-au obișnuit crescând singuri ,primind afecțiunea părinților și ocupând principalul loc în viața lor – nici eu nu înțeleg refuzul de a mai avea un frate ,mai ales că am crescut alături de fratele meu și m-am simțit completă.Când eram mică eram puțin geloasă că bebe primea toată atenția și nu mai rămânea destulă pentru mine ,dar crescând ,am început să-i ofer eu mai multă atenție și afecțiune.

E minunat să ai cu cine împărți un biscuite ,să prinzi poftă de mâncare când mănânci alături de fratele tău ,să împărțiți aceeași pătură ,să te încălzești ținându-te de mână cu el ,să primești o îmbrățișare strânsă când simți că te înneacă plânsul ,să simți că ți-e dor când ești departe de casă,să știi că indiferent de orice nu ești singur .Mi-aș fi dorit să cresc alături de mai mulți frați,dar Dumnezeu mi l-a trimis pe singurul ,cel mai bun.

Prețuiți-vă frații!Iubiți-i azi mai mult ca ieri!Iertați-i din inimă și sprijiniți-vă unul pe altul.Fiecare dintre voi ține puterea celuilalt în mână !Nu o pierdeți pentru nimic în lume ,căci vă veți pierde însăși existența!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

„Ce nu am avut eu-să aibă copilul meu!”

De multe ori ,greutățile care ne încearcă de-a lungul vieții,ne încătușează și ne determină să ne punem speranța în copiii noștri ,crezând că oferindu-le tot ce e mai bun ,vom spăla trecutul propriu ,anevoios .Poate că ați trăit fără televizor ,telefon ,bani ,fără accesul la tehnologie ,la varietatea bunătăților ce îndestulează magazinele sau la multitudinea de haine care ne îmbie privirea și  buzunarele ,dar cu siguranță ați trăit bucuria clipei ,care nu va mai veni.Unii încă mai retrăiți efectele războaielor ,încă aveți coșmaruri cu oamenii care au pierit în mâinile voastre.Greutățile v-au făcut să deveniți oamenii de azi,să vă învingeți limitele ,să luptați pentru o lume mai bună.Ați plătit deja prețul pentru ca alte generații să trăiască azi ,nu e nevoie să îmbrăcăm sacrificiul etern.

Privind societatea actuală ,remarc că aproape fiecare familie se ghidează pe principiul „Să muncesc să-i ofer copilului meu ce este mai bun!”.Fiecare părinte are o slăbiciune pentru copiii săi ,bucățele rupte din ei și e normal să le creioneze viitorul în culoarea roz,măcar în propria minte ,dar de cele mai multe ori ce e prea mult strică.Îmi povestea mama cum, înainte copiii de 4-5 ani aveau grijă de cei mai mici ca ei și de cele mai multe ori se creșteau unii pe alții ,împărțind hainele unul altuia,iar părinții munceau câmpul.Făcând o paralelă cu ce este acum ,copii de 4-5 ani au propriile bone ,dar dacă ar fi să-i întrebi ,ei consideră că nu au nevoie ,sunt destul de mari să aibă grijă singuri de ei.Niciunui copil nu-i lipsește tableta ,iphone-ul sau măcar vreun smartphone, eventual ultimul gadget apărut cu care să se laude în fața colegilor de gradiniță.De altfel,e și convenabil pentru părinții care petrec mult timp la birou și nu au timp să-l petreacă cu cei mici ,imediat cum ajung acasă le oferă copiilor câte un nou cadou pentru a compensa lipsa ,dar nu o vor putea compensa niciodată și în ciuda multitudinii de cadouri,copiii le vor reproșa fiecare lucru ce le-a lipsit când vor crește ,făcându-i vinovați de fiecare eșec avut.

Tot am tendința să spun „copii” ,când de fapt rar mai vezi familii cu mai mult de 2 copii,de preferabil unul singur căruia să-i poți oferi lumea la picioare.Părinții simt frica trecutului cum le suflă în ceafă .Nu vor să audă de lipsuri,muncesc peste program,eventual își iau mai multe joburi pentru ca propriul copil să aibă un viitor îndestulător .Ceea ce nu au în vedere aceștia e că într-o zi ei nu vor mai fi ,iar copilul lor crescut într-un cocon al avuției se va trezi singur și neajutorat ,neștiind să gestioneze ce au agonisit părinții săi ,pierzând totul cât ar clipi.Cine îl va mai feri atunci de lipsuri?Nimic nu e veșnic ,oricât am dori să ne ocrotim copiii,nu vom reuși niciodată pe deplin,de fapt ar trebui să le prezentăm realitatea într-un mod veridic ,pentru a nu avea surprize mai apoi.

Fiecare generație are propriile lipsuri .Mereu va lipsi ceva.E inevitabil.Societatea de azi pare că deține totul ,dar cât de perfectă este?Îmi povestea o prietenă ,care era suplinitor la o școală privată,la clasa întâi, că fiecare copil se lăuda că are Iphone X ,ba chiar unii dintre ei îi criticau îmbrăcămintea ,pentru că evident domnișoara învățătoare nu avea haine de firmă precum ei și nici ultimele modele de mașini ,asemeni părinților lor.Copiii de azi sunt produsele societății și a criteriilor de selecție a oamenilor.Ai bani -ai totul .Nu ai bani-nu exiști.Ne mai întrebăm de ce discriminarea e la ea acasă?De ce fenomenul „bullying” este tot mai răspândit în școli?Eu cred că nu ar trebui să ne îmtrebăm ,ci să ne trezim.Tot ce e prea mult strică.Nu faceți din copiii voștri sclavii banilor!Se realizează o ruptură tot mai adâncă între cei potenți financiar și cei care trăiesc de azi pe mâine,pentru că banul ne dictează viața.Oferiți-le totul copiilor ,iar voi nu veți mai însemna nimic ,pentru că vor crește cu ideea că nimic nu le poate sta în cale.Vreți ca ai voștri copii să fie ființe umane sau roboți?

Poate că societatea se schimbă de-a lungul vremii ,dar nu și nevoile.Avem nevoie de afecțiune mai mult ca niciodată!Nimic nu poate înlocui iubirea ,nu vă mințiți!Faceți-vă timp pentru a vă juca cu fiii voștri,arătați-le că sunteți acolo pentru ei și că sunt importanți pentru voi.Nu le cumpărați iubirea și întreaga copilărie! Un copil nici nu trebuie să-și creioneze copilăria în jurul lucrurilor materiale ,nu-i implicați în lumea adulților înainte de vreme!Lăsați-i să guste inocența vârstei lor ,să se bucure din orice nimic.Înainte de a le oferi ceva ,gândiți-vă dacă au nevoie cu adevărat de acel lucru și dacă are o influență benefică asupra lor.Nu-i lăsați să se izoleze în lumea virtuală,vizitați-o împreună,dar nu poposiți în ea!Ieșiți în natură .Jucați-vă! Nu știu dacă ați observat,dar copiii nu mai știu să se joace decât în mediul virtual ,acolo-și găsesc prietenii.De ce să se obosească să iasă în fața blocului /a casei,să alerge,când pot face totul cu ajutorul degețelelor care se mișcă pe ecranul tactil,stând în pat?Să nu vă mirați dacă devin apatici ,fără poftă de viață,necomunicativi și izolați de ceialalți!Alimentați-le viața cu bucurie ,cu noi activități .Învățăți-i să creeze ,nu să obțină totul de-a gata.Răsplătiți-le meritele cu moderație ,pentru ca reușitele să nu devină simple mijloace de a obține ce-și dorește de la mama și de la tata ,ci să fie motivați să fructifice ceea ce le place să facă.

Banii sunt extrem de importanți în viața noastră ,dar ceea ce contează e ceea ce simțim(în cazul în care nu am uitat ce presupune acest fapt).E normal să vrei să-ți găsești un job care să-ți aducă satisfacții materiale ,însă principiul de bază este să îți placă ceea ce faci.Știu că sunt multe persoane care câștigă bine ,dar nu le place ceea ce fac.Totul ține de alegere. Mai nou ,când întrebi un copil „Ce dorește să devină când va fi mare?”,fiecare zice:doctor,președinte,judecător etc. ,în schimb dacă-l întrebi și „De ce ?” ,va răspunde „Pentru că vreau să am mulți bani/mai mulți bani ca mami și tati.”Și mă întreb unde-i dorința de a face ce-ți place care ar trebuie să lumineze ca o scânteie în ochii fiecărui copil?Copilul preia ceea ce vede și aude.Se pare că vorbim atât de mult despre bani ,încât am zice că doar ei contează .Unde rămân valorile adevărate?În trecut?De ce uităm de ele,când doar ele ne încălzesc inima și dau sens vieții noastre?Nu cred că doriți ca propriul copil să devină un frustrat cu bani.Nu-i inoculați ideea că trebuie să facă bani cu orice preț ,e ca și cum v-ați întemnița propriul copil.Dați-i libertatea de alegere!Dacă țineți la fericirea lui,lăsați-l să facă ce-i place sau îndrumați-l să-și găsească menirea.Nu-i construiți viața pe propiile voastre frustrări și lipsuri.Lăsați-l să pășească în viață ,fiind conștient de abilitățile și forțele sale pe care le poate fructifica ,făcând ceea ce-i place.Bucurați-vă pentru alegerile sale și susțineți-l !

IMG_20170415_183420_278

Poate că în loc să-i oferiți copilului toate lucrurile materiale pe care nu le-ați avut ,ar trebui să-i oferiți tot ce ați avut sau nu parte,pe plan moral și spiritual.Puteți să-i oferiți toată iubirea și afecțiunea de care nu ați avut parte.Pentru aceste lucruri nu veți primi reproșuri niciodată ,din contră!Nu uitați că o inimă nu o poți cumpăra cu bani ,dar o poți răscumpăra oricând cu iubire!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!☀😁