Arhive etichetă: toamnă

Când a plecat vara?

Toamna a apărut pe nepusă masă la mine la ușă,s-a instalat în viața mea,fără să-mi dea  vreo explicație…și mă întreb:Când a dispărut vara mea?!Apreciez ,totuși,că a lăsat mare parte din căldura ei în urmă,pentru a putea digera plecarea ei.Parcă am clipit o dată și vara a dispărut,fără urmă…poate reușesc ,totuși,să o fac pe toamnă să vorbească,cred că încă nu și-a intrat în rol prea bine.Orice început e greu,așa-i?

Pănă reușesc să aflu vești despre vară…ce-ar fi să vorbim despre ea?

Recunosc că vara aceasta a fost una atipică pentru mine…a fost o vară a regăsirii de sine,a sufletului,a întregii ființe.Mi-am propus să-mi dedic mai mult timp mie,să stau departe de telefon,laptop,de ceea ce presupune mediul online,măcar câteva zile bune,întorcându-mă în trecut când nu știam când începe ziua și când se termină noaptea,pentru că viața era o veselie și o joacă.Dealurile și văile erau ale noastre.Strânsul porumbului,culesul viei,erau un alt prilej de a ne juca,de a umple văile cu râsetele noastre.Totul era de partea noastră.Nu știam ce e rău,binele ne urmărea pretutindeni.

Cred că în încercarea de a deveni mai bună,de a oferi mai mult celor din jur,m-am blocat undeva …și am uitat de sinele meu.Vara asta am făcut curățenie în sertarele ființei mele și am încercat să păstrez ceea ce-mi face bine – am descoperit că am rămas cu puțin,prea puțin din ceea ce credeam că-mi aduce fericirea și am ales să las persoane dragi mie,să plece,deși a durut și doare destul de mult.Ne atașăm mult prea mult de persoane,de lucruri și avem impresia că vor exista mereu în viața noastră,atât timp cât vom face să fie bine,dar ne mințim,iar din cauza acestei orbiri ajungem să suferim la nesfârșit și să facem din suferință propria religie.Venim goi de lucruri,goi de persoane,pe această lume și plecăm la fel de goi,fizic,dar depinde de noi să umplem sufletul nostru cu ce e mai sublim.Am învățat că lucurile vin de la sine,își urmează cursul ,oamenii apar în viața noastră pentru o perioadă și apoi fiecare își vede de drum.Nimeni nu are nicio vină,face parte din cursul vieții.Ne încăpățânăm să fim rigizi ca pietrele,crezând că vom împiedica curgerea lină a râului,dar el se strecoară printre pietre și-și vede de drum,luându-și rămas bun de la fiecare piatră-n parte.Haideți să fim una cu râul și să luăm ce e mai bun din viață!

69033229_967716416896840_1524399900417064960_n.jpg

Vara asta am ales să rămân în zonă,să descopăr noi lucruri aproape de mine,să-mi amintesc importanța lucurilor mici.Am străbătut livada-n lung și-n lat,seri la rând,am mers prin pădure până la lac,să-mi adun gândurile.Am privit fiecare apus din fața porții,fără să mă plictisesc .Să vă spun un secret?Sunt îndrăgostită …de Cer.Nu mă pot abține să nu-l privesc și să nu observ cum mereu oferă privirii o altă imagine a sa.Aș putea să mă uit la el zile-n șir fără să mă satur vreodată.Am reușit să-mi găsesc liniștea pe care o pierdusem,undeva în drumul meu.Rămăsesem cu o lumină difuză în fața mea și vederea-mi slăbise,dar acum am reușit să reaprind lumina ce mă urma înainte și am de gând să o păstrez.Mi-am dat seama că nici nu am simțit nevoia să părăsesc împrejurimile.Pentru prima dată,după mult timp,am simțit că am tot ce-mi este necesar pentru a zâmbi,pentru a fi iarăși „eu!”.

70558587_810919289355383_647854645045100544_n.jpg

Știu că este o modă în a etala vacanțele de prin locuri exotice, în mediul online,este o întreagă întrecere a oamenilor,de a arăta cine călătorește mai mult,cine cheltuiește mai mult,cine vizitează mai multe locuri,cine mănâncă mai bine,cine primește cadouri mai scumpe…și mă întreb:De ce nimeni nu se întrece în a fi mai fericit pe zi ce trece?Am văzut poate mii de poze postate pe rețelele de socializare,locuri minunate,dar oameni interesați mult prea mult de a arăta cum trăiesc ei,decât de găsirea fericirii.Avem impresia că fericirea e mereu în altă parte,când de fapt e în spatele nostru,dar nu vrem să o privim,pentru că suntem prea mândri și mult prea ocupați  „să părem fericiți” decât „să fim cu adevărat fericiți”.Zâmbetele chinuite surprinse de aparatele foto,vorbesc de la sine.Și eu făceam greșeala de a mă pregăti pentru o anumită vacanță de câteva zile,făceam cumpărături,liste să nu uit nimic,lăsam zilele să treacă,gândindu-mă că acea vacanță mă va face fericită,dar mă întorceam mai obosită,mai lipsită de energie decât plecasem și parcă reveneam la starea de monotonie.Fericirea nu înseamnă vacanțe,petreceri,poze,mâncare scumpă ,băuturi alese…fericirea e ceea ce porți cu tine zi de zi,doar că suntem prea orbi să vedem.

Când am devenit atât de superficiali?Nu mai păstrăm nimic pentru noi,orice facem postăm în mediul online…și de trăit,când?

V-amintiți cum începea fiecare compunere pe care o pregăteați în clasele primare?„Era o zi frumoasă de vară.Soarele strălucea pe cerul senin.”.Era începutul clasic,cu unele modificări,poate schimbam anotimpul,elementele din peisaj,dar ziua rămânea „frumoasă”.Tocmai,orice zi e frumoasă!Nu trebuie să vă amintiți de o anume zi care vi s-a părut plăcută,pentru că orice zi poate fi în acest fel.Vreți să vă amintiți de o zi frumoasă din viața voastră,căutând-o printre mormanele de nimicuri sau vreți să faceți ca  fiecare zi a voastră să fie frumoasă?Să povestiți nepoților despre miile de zile frumoase pe care le-ați trăit?Să oferiți propriul exemplu de „trăit cu adevărat” pentru generațiile care vin?

Nu știu ce gândiți acum,dar eu chiar îmi doresc ca fiecare zi să prindă viață și culoare.Poate greșim,dar învățăm din greșeli.Poate cădem,dar ne ridicăm imediat.Poate uităm lucruri,dar creăm altele.Poate suferim,dar o luăm mereu de la capăt.Fericirea nu ține cont de vreme,de loc,de anotimp…de nimic,fericirea există în orice moment.

Haideți să facem din toamnă o a doua vară!Faceți ce vă trece prin minte că vă aduce fericirea.Călătoriți,vizitați locuri nemaivăzute ,gustați mâncăruri alese,cunoașteți noi oameni,noi culturi,dar nu o faceți pentru reclamă.Viața voastră nu are nevoie de subtitrare pentru cei care nu doresc  să o înțeleagă,atât timp cât e limpede pentru voi că sunteți fericiți.Încercați să surprindeți cât mai veridic fericirea.Nu o forțați ,nu-i exagerați valoarea,pentru că îi diluați esența.

Fiți fericiți!Nu pentru că spun sau vor alții,ci pentru că vă doriți să trăiți ,nu doar să existați.Fiți fericiți că sunteți aici și acum și că vi s-a dat șansa unei vieți,pe care o puteți face fără de preț,atât pentru voi,cât și pentru întreaga lume.

69030342_1195514867302946_2052324283870347264_n

P.S. Eu plec pe urmele verii,poate o conving să mai poposească câteva zile,până se mai acomodează toamna.😁😉

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

 

O doamnă cu ochii în lacrimi…

A venit toamna!M-am dezlipit de golul ce a rămas în urma verii și m-am decis să privesc înainte …și nu numai…am îmbrățișat toamna cu tot ce înseamnă ea!Toamna se numără bobocii ,elevii încep școala ,studenții facultatea(și aici mă includ și pe mine 😀 ) ,cad frunzele,formând un covor multicolor ce învelește pământul,păsările ne părăsesc,frigul ne bate la uși …dar mai ales,toamna culegem roadele muncii noastre.

În timpul școlii ,chiar și în timpul liceului discutam despre simbolistica toamnei și o asociam pe aceasta cu bătrânețea ,pentru că și aceasta din urmă este o încununare a muncii noastre depuse de-a lungul vieții.Toamna ești bogat pentru că dispui de o întreagă varietate de fructe și legume,întregul tablou ce-ți captează privirea abundă în culoare.Dacă am privi în jur ,am realiza cu adevărat că suntem mai bogați decât credem,iar în ceea ce privește bătrânețea… este momentul când abundența e de partea ta,fructele culese de pe urma muncii tale se află atât în minte ,în inimă ,cât și în jurul tău …poate că nu mai ai putere ,poate că sănătatea e șubredă ,dar puterea e dată de sufletul tău care a purtat războaie și le-a biruit ,moartea așteaptă încă ,viața te ține de mână,iar acum la bătrânețe poți trage linie și realiza bilanțul vieții tale.Bogăția ia naștere din amintirile create alături de oamenii dragi,experiențe ,călătorii ,fapte bune, încercări,cunoștințe dobândite,experința pe care o câștigi numai cu anii,iubirea primită și cea împărtășită cu ceilalți și ….înțelepciunea ,la care doar puțini ajung.Bătrânețea îți pune întreaga viață într-o valiză ,ți-o predă în mâini și te conduce încet ,ca o tovarășă de drum ,spre o nouă lume.De fiecare depinde ce adaugă sau scoate din valiza vieții sale,înainte de a păși spre necunoscut.

42716130_233935254148373_6451981764192632832_n

Vorbind despre toamnă și implicit despre bătrânețe …zilele trecute ,într-o dimineață,undeva în jurul orei 7:30,mă aflam într-un tramvai și spre surprinderea mea,găsisem un loc liber unde să mă așez(lucru total neobișnuit ,având în vedere că elevii vor să ajungă la școală,bătrânii la piață ,iar alte persoane la serviciu ,fapt pentru care te bucuri dacă reușești să intri în tramvai/autobuz) .În fața mea se așezaseră o doamnă și o fetiță cu un ghiozdan în spate,pe care doamna-l luase în propriile mâini. Bănuiam că era o bunică care-și conducea nepoata spre școală…și nu m-am înșelat.Fără să vreau am prins o parte din dialogul lor ,pe care-l voi reda imediat:

„Bunica: Ce vrei să-ți pregătească buni când te întorci de la școală?

Fetița:Poți face ce vrei ,nu contează.

Bunica :Sigur nu vrei nimic?

Fetița:Nu ,bunica!Nu vreau nimic în mod special.Mă mai gândesc și îți zic dacă îmi vine ceva în minte.(Mă gândeam că mi-aș fi dorit să am și eu o astfel de bunică,care să fie lângă mine și să vegheze asupra mea.Eu priveam pe geam melancolică…apoi mi-a atras atenția o altă parte din discuție…)

Bunica:-Mai aveți pisicile?

Fetița:-Știi că Rita a făcut mulți pui și aveau purici …și nu le mai avem.

Bunica:-Ce ați făcut cu ele?

Fetița :-Păi ,stii ,bunica , mama și tata nu voiau să le mai ținem ,pentru că aveau prea mulți purici toți și ne dădeau și nouă…

Bunica:-Dar nu-i țineați în casă,doar…

Fetița:-Mai veneau din când în când…dar mama și tata  le-au dus într-o seară în pădure,mai departe ca să nu se mai întoarcă acasă…

Bunica:Cum? Și le-au lăsat acolo pe toate?Așa mici?(Uimirea din vocea doamnei mi-a atras atenția și pentru căteva secunde am privit-o…avea ochii în lacrimi…mi s-a strâns inima …)

Fetița:Bunica ,dar trebuia să le ducă ,oricum le-a dus cu tot cu mama lor,ca să aibă grijă de ele…(Bunica tăcea,privind pe fereastră…îi curgeau lacrimile șiruri-șiruri…Ulterior a luat-o pe fetiță de mână și au coborât în aceeași stație ca și mine.Doamna privea în gol,așteptând culoarea verde a semaforului,iar fetița era contrariată.)

Fetița:Bunica ,de ce plângi?Nu te supăra pe mine!Nu e vina mea!

Bunica:Știu că nu e vina ta.Nu mă pot abține să nu plâng.

Fetița:Dar de ce plângi?Sunt doar niște pisici!În plus aveau purici ,trebuia să le ducă de acasă.Și o să aibă mama lor grijă de ele!A trebuit să fie așa.

Bunica:Plâng pentru că îmi este milă.Eu nu aș fi făcut asta…(semaforul arăta culoarea verde și ele s-au îndepărtat.)”

42895157_2183941061884250_9095448536182423552_n

Nu știu cum ar fi continuat dialogul,dar imaginea femeii m-a mișcat de-a dreptul.O femeie înaintată în vărstă,care a trăit și a văzut multe,dar a cărei suflet s-a păstrat intact.Probabil că cel mai mult o durea ușurința cu care fetița vorbea despre acele pisici,care aveau totuși viață și au fost abandonate.Lacrimile au scos la suprafață sensibilitatea femeii ,care în ciuda anilor s-a păstrat -acea sensibilitate pe care o fetiță de vreo 7-8 ani nu o înțelegea-„Erau doar niște pisici.”Cu toate că mi-aș fi dorit să mai am vârsta fetiței ,în acel moment invidiam atitudinea femeii cu ochii în lacrimi ,care-și privea nepoata și nu putea înțelege cum de îi era atât de ușor fetei să se lipsească de acele ființe vii,care tânjeau după afecțiune.Privirea ei trăda durerea și dezamăgirea deopotrivă.Știa că nu era vina fetiței ,era mică și credea că părinții erau îndreptățiți să facă acel lucru-ei erau mari și mereu știau ce e bine să facă- sau cel puțin ar fi trebuit să știe.Un simplu subiect a zdruncinat o inimă.Mergeam pe stradă cu pași mărunți,având în minte imaginea femeii …

De multe ori,în graba zilnică și din dorința de a pune totul la punct pentru a ne fi nouă bine,pierdem din vedere lucrurile mici,care fac diferența.Sunt sigură că dacă aș fi luat parte la o astfel de discuție într-o zi agitată,în care trebuia să ajung la facultate ,nici măcar nu le-aș fi observat pe cele două protagoniste ale dialogului surprins și cu siguranță nu aș fi auzit nimic din ce și-au spus ,pentru că,de multe ori ,tind să mă pierd în multe gânduri fără sens.Lacrimile doamnei mi-au ajuns în suflet și mi-am zis în sinea mea că aș vrea să îmbătrânesc asemeni ei ,pentru că mă regăseam în sensibilitatea ei și prin exmplul său,mi-a dat imboldul de a-mi accepta propria sensibilitate și de a o păstra cu sfințenie în inima mea,pentru că devine tot mai rară în rândul oamenilor,neputând da naștere la empatie.

Nu ne mai mișcă nimic.Ne pierdem identitatea umană și privim pasivi în jurul nostru.Nimic nu e rău dacă nu ni se întâmplă nouă.

Haideți să aruncăm o privire asupra celor ce ne înconjoară și să ne extragem energia din orice privim,simțim ,trăim: din natură ,animale ,oameni…propria persoană!Să nu lăsăm o zi să treacă fără a ne aminti ce înseamnă a fi uman!

„Cum ar fi să îţi imaginezi că fiecare om din jurul tău joacă un rol special ca să te servească cu toată forţa vieţii şi a sufletului… –> pe Tine. Oamenii răi – să te antreneze să te poţi apăra, să faci discernământ şi să devii puternic. Oamenii pe care îi dispreţuieşti – să te antreneze să ai compasiune, empatie şi înţelegere. Oamenii pe care îi iubeşti – să te antreneze să descoperi frumuseţea şi plăcerea vieţii, să intri în contact cu inima ta şi să îţi ofere un loc unde să te poţi odihni după toată munca de mai sus. Cum ai privi atunci oamenii din jur, mai ales când realizezi că toţi ştiau deja asta iar tu ai aflat doar acum?”-Pera Novacovici

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

O altă perspectivă

Simțeam chemarea mării ,iar privirea aruncată camerei de hotel a fost doar una trecătoare ,mi-am luat în grabă șlapii în picioare și am dat fuga spre plajă.Mirosul apei sărate îmi gâdila suflarea.Momentul reîntâlnirii cu marea l-am surprins într-un articol precedent;ceea ce m-a izbit a fost liniștea purtată de Septembrie ,care a absorbit stațiunea Costinești.În plină vară ,auzul abia putea face distincție între genurile de muzică ,fiind bombardat cu fel de fel de melodii ,care nu știi din ce direcție au erupt,mii de turiști care se deplasează asemeni unor pinguini de-a lungul plajei  ,în apă sau printre tarabe.Verile trecute mă pierdeam în mulțime ,dar vacanța asta am reușit să mă pierd în mine,iar acest lucru nu poate decât să mă umple de bucurie.

41688090_1892591307494245_2908319306141925376_n

Era încă dimineață ,câteva persoane pierdute se plimbau pe plajă.Marea ,în splendoarea sa nu se lăsa tulburată de lipsa vizitatorilor ,ea încă ținea vara strâns în valurile sale.Liniștea mă tulburase.Nu credeam că stațiunea tineretului va deveni atât de adormită când soarele încă se lupta să se arate de printre nori,pentru a-și arunca razele fierbinți care îmi mângăiau pielea.Și totuși ,liniștea mă cuprinsese cu totul,țintuindu-mă de nisipul moale.Pentru prima dată după mult timp îi strângeam mâna liniștii ,pe care nu credeam că o voi regăsi la mare .Făcusem pace cu mine.Aveam nevoie de vindecarea renăscută din liniștea mării.

41801815_316011722465532_6018386205568139264_n

Trezindu-mă totuși din reveria profundă ,spre amiază observasem noi persoane care se avântau în valurile reci și spumoase.Plaja fusese invadată de valuri de turiști,ignorând liniștea ce domnea de câteva zile,parcă vara revenise și odată cu ea și murmurul celor care nu se încumetau să părăsească îmbrățișarea strânsă a mării.A doua zi,când am revenit pe plajă,nici nu-mi așezasem bine prosopul ,căci jocul pescărușilor deasupra apei îmi atrăsese atenția ,era propriul lor ritual de a atrage prada,ascunsă sub valuri.Tot mai multe persoane se apropiară de valuri ,cu grijă și nu înțelegeam de ce ,mutându-mi privirea dincolo de pescărușii poznași,am rămas fără glas,admirând incredibila scena ce se petrecea sub ochii mei..sub ochii tuturor care priveau …erau delfini ,care dansau cu valurile și se apropiară din ce în ce mai mult de mal ,era ceva magic,ca și cum jucau o piesă pentru noi.Era cadoul lor pentru noi,cei rătăciți pe plaja nisipoasă;marea nu sfărșise să arate totul odată cu plecarea verii.

Niciodată nu avusesem ocazia să pot privi delfinii înotând cu asemenea grandoare în plină mare ,nici o vără petrecută la mare nu-mi rezervase acest tablou ,uite că aveam să-l descopăr la începutul toamnei.Până să mă desprind de priveliște și să pot surprinde într-o poză ceea ce-mi era dat să vad ,bărcile ce se avântau pe mare,îi alungase,dar imaginea lor rămase vie în mintea mea.Îmi dorisem de mult timp să ajung la Delfinariul din Constanța …nu reușisem.În schimb,au venit delfinii sub ochii mei.De altfel ,ultima zi petrecută în compania mării îmi adusese un alt musafir ,mai blănos de această dată,un câine de talie medie ,negru cu alb,care a ținut cu orice preț să sape o groapă la picioare noastre și să se așeze în ea,comod,întinzându-și capul pe prosopul meu ,ca mai târziu să-mi prindă un deget de la picior,între dinți ,pentru a se juca cu el 😀 . Toate acestea s-au întămplat în timp ce stăteam pe plajă,lenevind sub soarele bătăios.Surprins asupra faptei,câinele se predase,cu lăbuțele ridicate ,cerând îndurare prin intermediul ochilor săi umezi,iar după ce și-a primit porția de alint a și adormit dus,ba chiar i se alăturase un nou tovarăș mai blănos.Partea bună era că acum chiar mă simțeam în siguranță! 😀

41708025_287199095201775_8759358699501256704_n.jpg

Totuși,dacă vă aventurați prin Costinești toamna ,trebuie să aveți în vedere că nu beneficiați de prea multe facilități.Instabilitatea vremii ar putea fi o problemă nesemnificativă.Cluburile se închiseseră toate ,terasele se aflau în plină ordine și curățenie ,cea mai mare parte dintre ele.Dacă aveți de gând să vă cumpărați suvenire pentru cei dragi,vă încurajez să amânați această dorință pentru o vizită la mare în plin sezon ,când tarabele nu vor fi închise cu lacăt.Din ceea ce am remarcat ,nu veți avea prea multe opțiuni în ceea ce privește locațiile care vă pot servi mâncarea dorită…o grijă va fi aceea să puteți găsi un restaurant acceptabil ,care să fie deschis și seara ,când după o plimbare lungă până la epavă,stomacul dumneavoastră se revoltă.De altfel ,în afara sezonului, nu veți mai găsi la orice pas :înghețată,gogoși,porumb fiert sau alte gustări,care în plin sezon vă inundă privirile.Prima și a doua zi am reușit să savurez o înghețată și o clătită cu gem ,ulterior dacă aș fi poftit ceva dulce ,supermarketul din colț ar fi fost singurul sprijin.În septembrie ,mai ales după data de 10,dacă nu sunteți genul care să vă adaptați situației, să nu vă mire faptul că toată lumea va strânge totul din stațiune ,întreaga priveliște îndemnându-vă să părăsiți curând zona de vacanță.Dacă nu aveți o problemă cu precaritatea serviciilor care vă vor sta la dispoziție în timpul vacanței ,fiind împătimiți ai mării ,cu siguranță în orice perioadă a anului veți păși spre mare ,vă veți simți ca acasă ,mult mai aproape de propriul vostru suflet.

41669964_1996969387033453_4420885003995447296_n.jpg

Făcând abstracție de metamorfoza la care este supusă stațiunea în afara sezonului estival,orice vacanță petrecută la mare,poate fi de vis .Totul depinde de viziunea fiecăruia ,în parte.

Drumul spre casă a fost și mai obositor ca la venire,acum fiind nevoiți să schimbăm mai multe mijloace de transport.Am luat un microbuz din Costinești  până în Constanța,care circula din 20 în 20 de minute .Ulterior ne-am urcat în  trenul care pleca din gara Constanța către București Nord ,unde am poposit o oră în gară până la plecarea următorului tren către Iași.De la București până la Iași am amorțit,stând pe scaune timp de 7 ore.La ora 23 ,pășind iarăși în gara din Iași ,obosiți și totuși relaxați ,în urma vacanței buclucașe.

41746987_235787743757382_2521728238972043264_n.jpg

Oricâte planuri aveți în minte,luați totul ușor ,având în vedere și o marjă de eroare a calculelor făcute,fiind mereu deschiși spre schimbări.Când porniți la drum ,păstrați mereu în minte destinația pe care o doriți ,pentru ca nici o piedică să nu vă întoarcă din drum!Mergeți până la capăt!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀