Arhive etichetă: sentimente

14/24 februarie-Iubire sau …caterincă?

Eu vreau să cred în iubire …vreau să cred că există iubiri ce țin o viață ,dacă nu chiar și dincolo de ea…vreau să cred că oamenii dăruiesc lucruri din iubire și nu pentru a nu rămâne în urmă față de ceilalți…

Da,de la începutul lunii tot văd postate glume,meme-uri,ironii cu privire la aceste zile.Tuturor ne plac glumele,dar 14/24 februarie a devenit mai „funny” decât 1 aprilie…totuși,nu realizăm că ne autoironizăm,pentru că tânjim după iubirea adevărată,care rămâne doar un mit pentru mulți dintre noi.Aceste zile au fost create spre a a dărui și mai multă iubire,spre a celebra iubirea de zi cu zi,nu pentru a mima iubirea cu o grămadă de cadouri doar în aceste zile.Adevărul e că suntem triști …mai ales femeile,care asteaptă aceste zile pentru a primi atenție,pentru că,măcar în aceste zile,de gura lumii,bărbații se gândesc să cumpere cel puțin o floare sau o ciocolată.Cine zice că aceste zile trebuie  să fie o povară și o pagubă pentru bărbați?Dacă în fiecare zi ați arăta cât vă iubiți aproapele,prin orice gest,aparent nesemnificativ,credeți că ar mai conta aceste zile?Ar fi doar o ocazie în plus de a savura iubirea.Știți,în spatele acestor glume,stă un mare adevăr„Nu mai știm să iubim,să oferim din suflet și ne pierdem în monotonia zilnică.”A dori să primești atenție și să te simți iubit,nu sunt simple mofturi,sunt nevoi interioare,care ne flămânzesc sufletul.Poate că,în loc să alergați după cadouri,ar trebui să vă luați partenerul în brațe și să-l sărutați cu foc…nici un cadou nu poate egala iubirea oferită din inimă,cu fiecare clipă.

Acum doi ani,oarecum intrigată de cum e „celebrată” iubirea ,m-am hotărât să scriu ,să-mi aștern propria părere despre semnificația acestor zile  „ale iubirii” ,nu cea mai aproape de adevăr,dar cu siguranță,născută din suflet :

„14 februarie- aparent ziua în care îndrăgostiții celebrează iubirea.❤️Totuși,dacă aruncăm o privire la cei de lângă noi👈 sau pe rețelele de socializare,se poate observa că această zi e cam problematică.Cuplurile,orbite în fericirea lor nu pierd nici o ocazie să-și arate superioritatea față de cei ”single” bătuți de soartă,iar cei singuri le plâng de milă celor care s-au legat la cap fără să-i doară,făcând caterincă de cuplurile ”fake”.
În linii mari cam așa stă treaba …și ne întrebăm:Buuun…și iubirea unde-i?
Ok, admitem faptul că există cupluri făcute la foc automat🔥,în ziua de 14 sau 24 februarie pentru a fi în trend,numite ”combinații de-o zi”,de asemenea se remarcă și cei care se complac într-o relație ,așteptând minunea de mâine…de altfel ,sunt și unii care își blesteamă ⚡️ soarta că nu au revenit la stadiul de ”single” mai demult- zic să nu generalizăm,căci există cupluri care se iubesc💑 cu adevărat,nu de azi,de mâine,pe care voi –cei ”single”- le invidiați și pentru care aceste 2 zile sunt doar motive în plus pentru a-și împărtăși plenitudinea🌞 ce se naște din iubirea adevărată(de necrezut,dar încă există în această lume🌕),pentru care fiecare zi alături de celalalt e ca un untdelemn aromat pentru suflet.Mda,poate e o formulare cam siropoasă🍶,dar aveți grijă să nu cumva iubirea să vă pună piedică și să ajungeți poate mai dulci🍭🍫 de atât 😋
Se observă o tendință tot mai evidentă a celor singuri de a-și testa limitele ironiei lor pe baza ” penibilei fericiri” a celor ce se iubesc,probabil acest fapt îi face să se înalțe în proprii lor ochi👀 ,dar cu siguranță îi coboară în inima lor❤️…de fapt,frustrarea singurătății strigă ,pentru că-de ce să nu recunoaștem?nouă ,oamenilor,ne este o teamă😱 groaznică de a rămâne singuri,ne roade pe dinăuntru acest lucru și în loc să ne încărcăm cu bucuria😊 celor din jur,o criticăm și o mur dărim în ultimul hal în ochii celorlalți.Destul de jalnic ,nu?!În această situație mai poți pretinde iubire? NU,primești ceea ce oferi și e mai mult decât suficient.

Toate aceste lucruri se întâmplă pentru că ne negăm sinele,îl ascundem undeva în întuneric,pentru că nu suntem capabili să apreciem liniștea și fericirea ce se ascunde în fiecare din noi.😌Bârfa,invidia,aroganța,ipocrizia,falsitatea,chiar și frica,toate acestea sunt produsele negării de sine.Poate voi,cei din cuplu,credeți că vi se cuvine fericirea pe care o aveți și partenerul ideal pe care îl vedeți lângă voi,dar vă mințiți singuri.Bogăția💎 și sursa fericirii voastre este propria persoană.Voi aparțineți iubirii,nu ea vouă.Poate că persoanele singure sunt în acest stadiu pentru că alesul⛅️ nu a ajuns încă în viața lor,dar asta nu înseamnă că nu pot cunoaște iubirea și fericirea fară el,tot ce ne înconjoară e demn de iubit,ceea ce nu putem afirma tot timpul despre noi.Firul vieții are o culoare ❤️💛💚💙💜diferită pentru fiecare în parte.Părcă Cineva a spus cândva un lucru de care se pare ca nu dorim să ne amintim:Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.
Vrem iubire,apreciere,respect,mărire,etc…dar oare vrem să oferim toate aceste lucruri?!
Fie că sunteți singuri sau formați un cuplu,celebrați iubirea față de orice vedeți în fața ochilor .
Lăsați iubirea să își facă treaba.
Nimeni nu are de demonstrat nimănui nimic.
Ce contează ca e o sărbătoare românească sau nu?Fiecare zi ar trebui să fie plină de iubire…da ar trebui ,asta dacă nu vă încăpățânați să distrugeți fiecare zi în parte cu bună știință .
La mulți ani celor pentru care iubirea nu ține cont de ”unde”,”ce”,”cine” , ”cum”!💞👏👌🎁🎊🎉🎀😍😌🍸”.

  • Noi toți ne-am născut pentru a iubi. Acesta este principiul existenței noastre și singurul său sfârșit. – Benjamin Disraeli

Iubiți.Simțiți.Dăruiți.Deschideți-vă inimile mai întâi ,nu buzunarele! 😉

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze! ☀😀

Reclame

Când nu mai rămâne nimic…

Scriu pentru tine,femeie pierdută în războiul sentimentelor contradictorii, ce te încearcă de fiecare dată când el te dezamăgește…De ce te mai chinui să arăți lumii întregi zâmbetul înghețat ce a rămas imprimat pe chipul tău,doar pentru a păstra aparențele,care sunt la fel de înșelătoare ca însăși realitatea…Te temi că lumea va vedea craterul din inima ta?Încă îl protejezi,așa-i?Ți-e frică să admiți că ai ales greșit,când toată lumea îți spunea să nu te grăbești…nici încercările tale deșarte de a-l ridica în slăvi în fața tuturor nu te mai mulțumește,din contra,te dor … pentru că te minți singură .El nu a fost vreodată ceea ce ți-ai fi dorit și nici ce ai fi meritat .Ai ales să privești imaginea ideală a lui,creionată de propria ta minte și … ai eșuat lamentabil.

Poți sta liniștită,nimeni nu-ți vede goliciunea sufletului,nimeni nu știe cauza tristeții din ochii tăi,motivul pentru care eviți să întâlnești privirea cuiva -fiecare e mult prea ocupat să se ocupe de sine.Numai tu ai uitat.Ai uitat că nu ai nevoie de nimeni,pentru a fi tu….Offf…am pierdut din vedere că nici nu mai știi cum erai înainte de El… Ai uitat că nu stăteai nici o secundă unde nu simțeai că nu îți este locul ;ai uitat că liniștea era cea mai importantă pentru tine și nu permiteai nimănui să o tulbure,ai uitat că nu ofereai șanse pe bandă rulantă,iar dacă erai dezamăgită,plecai fără a privi în urmă;ai uitat câtă încredere aveai în tine și cu câtă hotărâre îți apărai mereu părerea;ai uitat ce înseamnă să simți fericirea;ai uitat să faci lucrurile care îți plac,fără a da explicații ;ai uitat să zâmbești fără motiv ;ai uitat să ai grijă de tine; ai uitat să te simți frumoasă;ai uitat că totul era posibil pentru tine;ai uitat că nu vărsai o lacrimă pentru nici un bărbat și mai ales în văzul lumii…ai uitat de tine cu totul…

Ce ai ajuns acum? O frunză firavă în bătaia vântului.Îmi vei spune că la început era altfel…Bineînțeles că era alfel,era perioada de îndrăgostire,când totul e roz și ambii sunt topiți de iubire…dar chiar și la început au fost certuri,fii sinceră cu tine!Și certurile s-au repetat …și momentele când voiai să comunici cu el… și el pleca fără să privească în urmă.Pierdeai nopțile gândidndu-te cum să faci să fie bine pentru amândoi,cum să-l faci să te asculte…nici până azi nu ai reusit…Știu,îți zice că te iubește.„Te iubesc” a devenit cea mai bună scuză pentru a-ți unge sufletul,după ce te-a rănit…aceste cuvinte sunt tot mai dese după certuri s-au despărțiri,apoi când vă împăcați ,totul o ia de la capăt.Câte șanse mai poți oferi fără să primești nimic? Nici lacrimile tale nu-l mai surprind.S-a obișnuit să te vadă plângând .Știe că-ți trece.Așa sunt femeile,nu?!Mama ta nu te-a vazut niciodată plângând până când ai început relația cu el.Ai devenit slabă ,nu-ți poți controla lacrimile ,nici sentimentele ,nici nervii ,nici frustrările…le aduni pe toate în inima ta ,până într- o zi când va face „BOOOM” și nu va mai rămâne nimic din tine.

Trezește-te!El nu se va schimba.Îi e prea frică să te piardă,pentru că aduci un plus imaginii sale,pentru că ești acolo pentru el în orice clipă ,îl cunoști și îl accepți indiferent de ce ar face și lumea îl invidiază pentru că e alături de tine.Ești un moft .Un trofeu,pe care-l dorește doar pentru el.Chiar vrei să-ți petreci întreaga viață în globul de sticlă din mâna lui?De câte ori te-a împăcat în momentele grele? De câte ori ți-a zis cât de mult contezi pentru el ,privindu-te în ochi?De câte ori a făcut eforturi să-ți alunge lacrimile?Niciodată.Aproape de fiecare dată a ales să plece și să te lase cu toate fricile și frustrările tale.„El nu se ceartă.”El fuge la prima piedică,lăsându-te în urmă și apoi a doua zi se comportă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. De fapt,nici nu cred că te iubește,iubește doar imaginea persoanei lui alături de tine.

Acum te gândești că se revanșa cu niște flori sau alte atenții ,din când în când…totuși nu e ciudat că numai în astfel de momente tu primeai atenție?Îți cunoaște slăbiciunile.Știe că orice ar face,tu îl vei ierta,pentru că îl iubești. Nu-i așa că nu pierdea nici un moment să-ți facă reproșuri pentru toate eforturile sale pe care „tu nu le apreciezi”?El făcea totul în relație,tu erai degeaba.De câte ori te suna,nu te întreba cum te simți ,ci unde ești.Trebuia să dai raportul pentru orice faci cu toate detaliile:oră,loc,durata etc.Și ,bineînțeles că reproșurile continuau să apară.Era vina ta pentru că băieții erau cu ochii pe tine,mereu îți zicea,deși tu nu îndrăzneai să întorci privirea.Ai început să te simți vinovată și pentru faptul că respiri,fără să fie el prin preajmă.

Mereu te-ai gândit să-l mulțumești pe El.Chiar și atunci când simțeai că nu mai poți ,tu erai cea care-l ridica .El era mai presus de tine.Ai fi trecut peste orice ,doar pentru fericirea lui(nu și a ta)…dar ai rămas fără nimic.Recunoaște că ai obosit să tragi de tine pentru a face să fie bine.Nu ai pic de energie să te trezești dimineața.Nicio zi nu mai are rost.Faci totul pentru că trebuie.Nici încercarea ta de a părea fericită nu dă roade.Te chinui !Ochii tăi cerșesc un moment de bucurie.Și e incredibil că El tot de la tine așteaptă bucuria.Dar ți-a luat tot:libertatea,pofta de viață,bucuria,energia ,iubirea,încrederea…tot…ai rămas goală .Ce mai poți oferi dacă nu mai ai nimic?În continuare el cere atenție…habar nu are că nici dacă ai vrea ,nu ai mai putea să oferi.A rămas doar praful…

Uită-te puțin în oglindă!Privește-ți marea nesfârșită de tristețe din ochi,cearcănele ce-i înconjoară,buzele amorțite și obrajii fără pic de culoare…când ai fost fericită ultima oară?Nu știi.A trecut atât de mult timp…Știu ,ți-e dor de vechea TU!Dar acea TU s-a pierdut de mult timp…pornește îm căutarea ei și regăsește-te.Găsește curajul să fii singură.Pune punct și nu mai privi înapoi!Nu te complace într-o relație care nu-ți va oferi nicicând ceea ce meriți.Te-ai pierdut pe tine,ai plătit cel mai mare preț pentru NIMIC!Amintește-ți că poți orice !Mai bine singură ,decât singură în doi.Bucură-te de viață și vindecă-ți inima.Oferă-ți timp să fii singură.Ai nevoie să fii cu tine.Amintește-ți cum ești ,ce vrei și alături de cine ai vrea să pășești în viață .Amintește-ți ce meriți cu adevărat!Restul sunt doar vorbe.Nu lăsa pe nimeni să devină o prioritate în viața ta!

Singura persoană de care ai nevoie cu adevărat ,ești TU!


“Frumuseţea începe în momentul în care decizi să fii tu însăţi” – Coco Chanel

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Trăire.Joc.Bucurie

Având în vedere că este perioada vacanțelor și a petrecerilor ,mi-am permis să fac o pauză de la a scris noi articole timp de câteva zile ,pentru a mă bucura de aceste clipe care nu vor mai reveni prea curând.

Sâmbăta care a trecut am luat parte la o nuntă …Ei bine,știu că fiecare cititor se bucură sau se lamentează că și anul ăsta s-a pricopsit cu nunți .Cred că intuiesc ce gândesc majoritatea :O risipă de bani! Da ,poate însemna și asta ,dar această risipă de bani se transformă în amintiri de neuitat ,cele mai prețioase de altfel.O nuntă înseamnă mai mult decât bani irosiți ,timp pierdut,stres,oboseală,cheltuieli peste măsură…aceasta presupune: unitate,răbdare,bucurie,organizare,trăire,emoție,un amalgam de stări care îți străbat ființa din cap până-n picioare în câteva clipe -e vorba despre ei ,două suflete care își unesc inimile pe vecie(de preferat),de priviri înlăcrimate ,de chiuieli …de dans.

Fiind una dintre domnișoarele de onoare,pot spune că am asistat la fiecare moment care a conturat realizarea nunții în acea zi.Clipe de stres,când totul era pregătit,iar mireasa nu mai ajungea acasă, emoții la îmbrăcarea rochiei de mireasă până la ultimul nasture încheiat,stângăcie în așezarea butonilor la cămașa mirelui,nerăbdare în așteptarea invitaților la asistarea gătitului miresei… iar când a început gătitul miresei,apăi acolo val de emoții și lacrimi ,cântec de rămas bun pentru părinți – priveam mireasa și vedeam cum ochii îi erau plini de lacrimi,uitând cu totul  de machiaj ,de camere,privindu-și mama cu subînțeles,parcă cerând acordul pentru ultima dată ,iar zâmbetul mamei era alinarea de care avea nevoie,pentru a-și împreuna mâinile pentru totdeauna cu „iubirea sa”.Am fost plăcut surprinsă să privesc și să aud că sentimentele încă prind glas ,dând ecou apelativului „Iubire”.

39453531_382863615578988_1789343719804108800_n

Am uitat să menționez că am o familie numeroasă ,care are rădăcini în mediul sătesc și care țin să respecte tradițiile întocmai:de la numirea vornicului,care îndrumă mirii și invitații în parcurgerea fiecărui pas așa cum se cuvine, gătitul miresei ,ținutul oglinzii de către cavalrii de onoare , ruperea turtei/colacului deasupra capului miresei și împărțirea ei invitaților ,hora în strada ,în fața casei miresei-se obișnuiește ca fata să plece de la casa ei cu alai spre biserică ,iar la ieșirea acestora din biserică,copiii se adună cu sticle și găleți de apă pentru a stropi dinaintea mirilor,pentru ca aceștia să aibă parte de noroc și belșug ,dar și alte obceiuri ,care înfrumusețează nunta și păstrează legăturile strămoșești de-a lungul trecerii timpului.

Cred că cel mai sublim moment este atunci când mirii,aflați în fața Lui Dumnezeu poartă cununile Sfintei Taine a Căsătoriei ,iar acea clipă pare că durează o veșnicie ,ca un model pentru mirii aflați la începutul construirii unei familii.Acel moment când atât nașii cât și finii mânuiesc verighetele cu mâinile tremurânde -nașii amintindu-și de ziua în care ei înșiși se aflau în fața altarului ,iar mirii abia pășind spre necunoscutul vieții de familie.Stăteam și-i priveam ,doar vorbele preotului se auzeau cu ecou ,iar mirii și nașii parcă nici nu mai respirau ,erau de neclintit …era pentru prima dată în acea zi când tăcerea spunea mai multe ca orice vorbă.Era o trăire pură ,în acel moment ,pe care voiau să nu o piardă,ci să o soarbă până la capăt.Erau ei și Dumnezeu.Cum nu era nevoie de  vorbe ,nu era nevoie nici de prezența vizibilă a Lui Dumnezeu ,pentru că simțeai tot ,El era TOTUL.Păcat că în scris ,tăcerea nu se simte ca pe viu.Momentul din biserică a fost și va fi de neuitat datorită tăcerii mirilor.Parcă aud încă îndemnul preotul :„Faceți cât mai multe poze azi ,pentru a vă ajunge o viață întreagă.E momentul vostru !Un moment unic!Nu-l irosiți.”.Despre asta e vorba de fapt la o nuntă,despre iubirea ce-i leagă pe miri prin legământul pecetluit în fața Lui Dumnezeu.E ca o a doua naștere.Dumnezeu îmbrățișează doleanța ta de a-ți întemeia propria familie,de a-ți forma propria casă,căreia să-i poți spune „acasă”.E vorba despre două suflete care devin Unul.Ce poate fi mai minunat?

39526053_292164041370059_1536932941404307456_n.jpg

Ce a urmat? Ședința foto ,care s-a dovedit a fi destul de antrenantă și amuzantă.Poate pentru miri a fost puțin cam obositoare ,dar sunt sigură că produsul final va ieși mai mult decât reușit.Apoi un alt stres a apărut la orizont când am ajuns la sală,aranjamentele nu erau finisate ,se anunțaseră invitați în plus, era criză de spațiu,trebuiau aranjate plicurile cu numele invitaților la fiecare masă în parte …bineînțeles că totul a fost remediat .Ulterior invitații și-au făcut apariția și fiecare a fost condus la locul său ,iar petrecerea a început cu dansul mirilor.Alt moment plin de emoție.Au pregătit singuri mișcările pentru acest dans ,iar sub privirile curioase ale invitaților au pășit emoționați spre ringul de dans ,făcând câte o plecăciune în fața invitaților .Privirile și pașii lor erau singurii care vorbeau,coordonându-se reciproc .Era momentul de care se temeau cel mai tare,dar se descurcaseră minunat.

Acum petrecerea putea începe!Muzica populară a dominat.Nimic nu aduce oamenii mai aproape asemeni unei hore,împărțită în cercuri ,cerculețe -membri de familie ,prieteni ,cunoscuți sau necunoscuți ,toți se prind de mână pentru a se bucura de acel moment ,fiecare inimă pompează pentru același dans,pentru aceeași clipă.Mi-am dat seama că muzica și dansul fac minuni,pentru că odată intrat în horă nu mai contează nimic ,în afară de dans,de a trăi ritmul muzicii.Totul e trăire ,totul e bucurie ,nicio urmă de resentiment ,de supărare,de regret.Prin dans toți suntem la fel ,inidiferent de haine ,de poziție socială,vârstă etc ,tot ce contează e să-ți miști picioarele cum știi mai bine.Nu contează dacă ești as la dans sau mai neîndemânatic ,ceea ce primează e unitatea oamenilor,care iau parte la nuntă,atât pentru a-i sprijini pe miri,cât și pentru a-i aduce mai aproape de familie ,de prieteni ,de cunoștințe vechi și noi.E vorba despre oameni ,de comuniunea dintre aceștia.O nuntă îi reunește pe oameni și pentru o zi,pentru câteva ore,câteva momente, îi ține departe de intrigile și resentimentele,pe care le nutresc unii față de ceilalți.Dansul e medicament pentru inimi .

39442970_2189102934691227_3962693731034857472_n.jpg

Au continuat melodii după melodii ,s-a furat mireasa ,a fost revendicată de către mire,hoții și-au primit pedeapsa,dar și momentul de neatenție al mirelui a fost taxat,astfel că a trebuit să se revanșeze față de miseasa sa iubită,creând o declarație de dragoste.Cert e că s-a descurcat cu brio .Privindu-l cum îi tremurau mâinile pe microfon,aflându-se în genunchi în fața miresei ,iar cuvintele se molipseau de emoția acestuia,ceea ce vedeam era iubire -iubire pură.Nu ai cum să nu te înmoi și să te lași pradă trăirilor ce te încearcă ,când tot ceea ce vezi și simți cum plutește în toată încăperea e iubire.Pentru o iubire adevărată merită să fii puțin gelos,pentru că e un sentiment tot mai rar…

Mâncarea a fost extrem de gustoasă ,muzica minunată ,iar atmosfera de vis.Ce mai contează banii ,timpul pierdut,oboseala etc… când,într-o singură zi ți-a fost dat să vezi și să simți atâtea lucruri!Îmi pare rău că nu am avut timp să surprind tot ceea ce am simțit pe moment atunci,probabil ar fi fost totul mult mai intens,dar sper că am putut reda o altă imagine a unei nunți ,care de cele mai multe ori e o ocazie de a-ți goli buzunarul și cam atât.Indiferent cât ați cheltui luând parte la o nuntă ,savurați clipa de a fi alături de oameni,pentru că rar ne mai este dat să ne adunăm împreună cu ceilalți pentru a ne împărtăși bune și (mai puțin) rele și  a depăna amintiri sau construi altele noi.Lăsați lucrurile materiale deoparte și fructificați ceea ce vedeți,auziți și simțiți.

Dacă realitatea ar fi asemeni unui dans ,am vedea doar o mare de ființe cu fețe vesele și mâinile mereu întinse spre cei din jurul lor.Ce frumos ar fi!

Încercați să priviți dincolo de aparențe,acolo se află esența!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

Iubirea:termen de valabilitate …

Dar până când durează iubirea?Până la primul rid ce îți răsare pe frunte?Până când alegi să te căsătorești ?Până la apariția primului copil?Până când alegi să faci o schimbare?Sau după 3 ani de relație ,după cum spun unii,când dispare acea iubire oarbă și te trezești la realitate?

Mi-e greu să cred că un sentiment care îți străfulgeră întreaga ființă ,dintr-odată ,poate avea un termen de valabilitate determinat.Nici  nu e vorba de cât ține iubirea,ci de cât de mult ținem noi la ea,astfel încât să o alimentăm iar și iar.Iubim atât timp cât oferim și primim.E un troc pe care partenerii și-l asumă la începutul relației ,iar evoluția iubirii depinde de cât de corect e fiecare în parte în îndeplinirea propriei „datorii”.

Privim în jur și vedem bătrâni care se țin de mână,mergând alene prin parc,împărțind o înghețată amândoi și tineri cărora le e jenă să-și împreuneze mâinile,iar dacă o fac,probabil ai să zărești că măcar unul dintre ei e cu privirea în altă parte … da e mai ușor să iei un lucru nou ,decât să îl repari pe cel vechi ,dar situația se va repeta la nesfârșit și într-un final nu vom mai avea nimic de oferit,pentru că am devenit goi,ne-am golit buzunarele inimii.La început totul e roz ,atât ea cât și el sunt dispuși să ofere ,să aibă inițiativa în a se cunoaște,totul vine de la sine,pentru că ambele inimi pompeaza pentru același scop: iubirea,dar cu timpul apar nemulțumirile – ea simte că oferă prea mult și el prea puțin,el vrea mai mult spațiu,simțindu-se agasat de multitudinea dorințelor ei și astfel certurile frecvente pavează drumul despărțirii.Ambii erau la fel când s-au cunoscut ,doar că la început au arătat doar cea mai bună variantă a lor ,dar imediat ce au scos la suprafață părțile din ei pe care și le-au suprimat ,s-a produs un dezechilibru greu de remediat.De fapt ,de cele mai multe ori iubim ceea ce oferă celălalt,nu persoana sa.Începuturile sunt așa dulci ,pentru că primim o avalanșă de lucruri materiale sau imateriale ,care alimentează ceea ce simțim și apoi suntem îndemnați să oferim cu ușurință ; când nu mai primim ceea ce ne flata egoul ,apar reproșurile și refuzăm să mai oferim la rândul nostru și uite așa fie începe Al III-lea Război Mondial,fie un alt Război Rece(în cel mai bun caz ) -cert e că ruptura se va produce mai devreme sau mai târziu dacă cei doi parteneri nu se vor hotărî să facă pace.

 

IMG_20170418_004624_418

Adevărul e că suntem niște ființe egoiste ,gândindu-ne mereu „și mie ce îmi iese?”.Oferim doar dacă primim.Vorba ceea „Ce e gratis pe lumea asta?”.Refuzăm să rămânem păgubași de pe urma altora ,mai bine înșelăm ,decât să fim înșelați ,mai bine mințim,decât să fim mințiți,mai bine îi determinăm pe ceilalți să eșueze decât să asistăm la propriul eșec …pentru că fiecare urmărește propriul bine ,dar realitatea e că în acest ritm nu vom fi niciodată fericiți .Putem să avem fericirea în palmă ,căci nu vom reuși să o vedem ,pentru că suntem orbi și surzi la nevoile celorlalți.

Dacă am arunca o privire în jurul nostru ,am observa că pe nimeni nu iubim fără să beneficiem de măcar o fărâmă de atenție de la ei, începând de la părinți până la cele mai îndepărtate cunoștințe.Și pe Dumnezeu îl iubim doar dacă ne aude rugile și ne îndeplinește cerințele ,în caz contrar ne vom lamenta și vom striga cât vom putea de tare că „Dumnezeu nu există!”,iar dacă există,cu siguranță noi suntem victimele Lui.Cert e că pentru om totul are un preț ,chiar și iubirea.Nimic nu oferim dezinteresat .Îl iubim pe cel de lângă noi pentru -frumusețe,bani,succes,plăcere-și pentru orice atenție care ne mângâie privirile sau chiar inima.De aceea vedem atâtea căsnicii distruse sau relații rupte după puțin timp,pentru că cel puțin unul dintre parteneri nu primește sau nu mai primește ceea ce dorește -soțul își părăsește soția pentru că nu mai arată ca un supermodel-displăcându-i pielea lăsată și kilogramele în plus sau eventual e prea bolnavă și el preferă să fugă de responsabilități,trăindu-și viața la maxim cu o tânără cu cel putin 20 de ani mai tânără ca el  ,fie soția alege să fugă cu noul iubit mai tânăr,pentru că nu primește destulă atenție sau își  părăsește soțul pentru că nu mai are suficienți bani…ei bine , cine ne va mulțumi vreodată?

Iar dacă cineva are curajul să iubească pe cineva în ciuda defectelor sale ,cu siguranță că se vor găsi cârcotași care să afirme„De ce stai cu ea/el ? Nici nu are ce îți oferi!Sunt persoane mult mai frumoase ,mai bogate etc ,care te-ar putea face fericit/ă!”.Ceea ce nu înțeleg unii e că iubirea adevărată nu are preț ,nu ține cont de aspect ,de poziție socială,religie ,rasă ,limbă ,cultură ,culoare -sau orice altă limitare.Iubirea se naște în inimă și țintește spre o altă inimă.O persoană poate iubi o altă persoană pentru totdeauna ,indiferent de câte alte  „oferte” ar primi din jur și nu pentru că nu e un om „cu capul pe umeri ”  sau pentru că e „prost”,ci pentru că iubește ,iar iubirea e singurul cel mai bun motiv pentru a fi cu persoana dorită ,contrar spuselor sau acțiunilor altor persoane.Iubirea e o unealtă cu ajutorul căreia dobândim fericirea ,dar ea dă roade doar în mâinile cele mai pricepute.

IMG_20170525_124035_031

 

Iubirea e nelimitată dacă Tu crezi asta .Limitarea îți va aduce repetate încercări ratate.Totul depinde de tine.Iubești persoana de lângă tine pentru ceea ce este ea sau pentru ceea ce îți oferă?Iubirea adevărată îmbrățișează doar prima variantă .Când iubești cu adevărat nu simți nevoia  să contorizezi dacă ceea ce primești compensează ceea ce oferi ,pentru că ai atâta iubire îngrămădită în inimă ,încât nu se va termina vreodată.Doar lasă-te purtat/ă de valul iubirii care îți inundă fiecare părticică din cămăruțele inimii tale .Nu-i așa că e minunat ce simți?Nici toată bogăția din lume nu se poate compară cu multitudinea nestematelor pline de iubire care se adună pe zi ce trece în cufărul inimii tale.E atât de multă iubire ,încât ai impresia că întregul tău trup se află în inimă și nu invers.

Iubește!Doar iubește!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

Te iub…esc!

„Te iubesc”-aparent două simple cuvinte …dar în fapt ,de câte ori nu ai ezitat să le împărtășești unei persoane dragi ție ,chiar și când simțeai că inima o să-ți explodeze de fericire?Sau ,odată rostite ,s-au transformat în pietre de moară pentru tine ,pentru că le-ai „irosit” pentru o persoană care ți-a călcat inima în picioare? Sau ,ieșite de pe buzele tale ,pierzându-se în văzduh ,nu ai regretat că nu le-ai spus la timp?

Mulți spun că „a iubi” ,„a fi romantic” , „a oferi atenție persoanei iubite” -toate acestea sunt pentru cei slabi,pentru femeile care se dau în vânt pentru telenovelele siropoase …ei bine,dacă e așa de ce nu puteți rosti atât de simplu,cele două cuvinte atât de nesemnificative?De ce e atât de greu să le aruncați în fața cuiva asemeni unor înjurături sau cuvinte de ocară?De ce nu le rostiți la ordinea zilei oricărei persoane pe care o întâlniți?Acum că am ridicat un semn de întrebare,nu-i așa că ,fiind rostite chiar și  la voia întâmplării,lumea ar putea deveni mai bună?Nu-i așa că oricine ar ceda în fața acestor cuvinte?Cum ar fi ca în toiul unei dispute cu o persoană la care ții,în loc să auzi cuvinte care îți murdăresc auzul,auzi un „Te iubesc” chiar și murmurat ,ai mai continua în acel ritm sau ai lua-o în brațe?Mie mi-ar plăcea să mi „se închidă gura” cu un „Te iubesc” și nu cred că îs singura 😉 Ce plăcut e să auzi aceste două cuvinte scurte ! 😀

IMG_3954

Poate că sunt atât de greu de rostit :

  • Pentru că le acordăm o mai mare importanță decât credem;
  • Pentru că le auzim tot mai rar…pentru că tânjim ,la rândul nostru să le auzim,fără șanse de izbândă;
  • Pentru că aceste cuvinte ne fac slabi în ochii celorlalți,iar noi râvnim mereu la putere .Refuzăm să ne privim slăbiciunile ,dar le vânăm pe ale altora;
  • Pentru că ne e frică să dăm frâu liber sentimentelor,mizând doar pe rațiune,care ucide orice fărâmă de trăire;
  • Pentru că fugim mereu de iubire ,dorind doar să primim din partea celorlalți,nu și să oferim;
  • Pentru că suntem lași – preferăm să (ne) mințim,să ne îngropăm sinele,decât să recunoaștem ceea ce simțim și să ne lăsăm pradă celor mai intense trăiri;
  • Pentru că ținem cu dinții de mândria și orgoliul care ne determină să ne umflăm în pene ,dar  totodată ne provoacă și cele mai crunte căderi;
  • Pentru că suntem oameni și ne place să ne complicăm singuri;
  • Pentru că alegem mereu drumul scurt-plăcere,bani,succes ,deși suntem conștienți că cel lung ne-ar fi adus totul și mai mult de atât,fără nici un fel de regret;
  • Pentru că pretindem minimum minimorum de la propria persoană,pentru a-l oferi celorlalți,dar așteptăm în schimb maximum maximorum;
  • Pentru că preferăm să ne hrănim egoul,decât să ne alimentăm inima cu iubire;
  • Pentru că „Te iubesc” își are locașul doar în inimă ,în profunzimea trupului fiecăruia dintre noi;
  • Pentru că atunci când rostim aceste două cuvinte ,e ca și cum trupul nostru se întoarce  pe dos ,cu pielea pe dinăuntru și carnea -cu toate organele în afară,iar exteriorul se închircește în interior ;
  • Pentru că iubirea este profunzime,tot ce ține de iubire,fierbe în profunzime – e inevitabil.De aceea e atât de greu să le rostim- devenim slabi ,vulnerabili ,expuși rănilor.Odată ce rostim „Te iubesc”e ca și cum ne-am preda iubirii ,cu tot ce presupune ea.Renunțăm la arme,renunțăm la obișnuița de a ne așeza pe un piedestal propria persoană,pentru că realizăm că o altă persoană ne ține inima în propriile mâini.E greu să accepți că inima ta poate fi la mâna altei persoane ,nu?Dar ce contează,atât timp cât iubirea te poartă pe cele mai înalte culmi?Câtă importanță are această conștientizare, atât timp cât persoana care are posibilitatea de a-ți nărui întreaga viață ,în schimb, te readuce la viață ,făcându-te să simți că trăiești Raiul pe Pământ?

Nu am realizat ce importanță are să rostești „Te iubesc!” la timp ,până când nu am fost pusă în fața faptului împlinit.Astfel ,o zi ce părea a nu aduce nicio schimbare s-a transformat într-un haos pentru mine.Cum e să afli că persoana la care ții a avut un accident?Pentru mine timpul s-a oprit când am primit un astfel de mesaj ,îl citeam și mi se părea ireal .Da ,am avut un șoc.Cei din jur vorbeau cu mine ,dar eu eram perfect absentă .Nu auzeam ,nu spuneam nimic.În mintea mea se derula mesajul iar și iar ,fără să îi descifrez înțelesul.Nu știam ce să fac ,dar în momentul acela am simțit că iubesc,pentru prima oară .M-a lovit ca un trăsnet .Nu mă mai gândeam la mine.Mă bântuia gândul că ar exista posibilitatea să nu apuc să rostesc „Te iubesc !” la timp…dar a fost doar un gând care s-a spulberat .Imediat ce l-am întâlnit pe el ,i-am împărtășit ceea ce simțeam ,el îmi spusese cu mult înainte .Mie mi-a luat ceva timp să conștientizez.Poate dacă nu ar fi fost acel incident , aș fi evitat să rostesc aceste două cuvinte buclucașe mult timp ,dar totul se întâmplă cu un rost .Ideea e că nu ar trebui să așteptați ocazia perfectă pentru a le rosti ,pentru că nu știți ce vă va aduce clipa următoare.Priviți ceea ce se petrece în interior!Simțiți!Trăiți!

IMG_20170817_191849_366.jpg

Când ajungi să spui „TE IUBESC! ” poți fi sigur că tu nu vei mai fi ca înainte ,pentru că vei renaște ca Pasărea PHOENIX din cenușă ,prin suflarea iubirii.Iubirea e TOTUL.Lipsa iubirii e pieire ,prezența ei e salvare .Dacă am conștientiza câtă putere există în aceste două cuvinte,am reuși să salvăm întreaga omenire,dar…întâi trebuie să ne salvăm pe noi înșine.Când iubirea va dispărea din lume,va dispărea totul ,pentru că ea e baza a ceea ce a fost,este și va fi.Nu o lăsați să se piardă.Predați-vă iubirii și veți răscumpăra tot ce ați putea pierde!Spuneți „Te iubesc!” în fiecare clipă ,vouă înșivă și celor din jur.Faceți din ea propria rugăciune.Iubiți-vă-până când nimeni și nimic nu vă va despărți.

Nu uitați!Cea mai mare fericire a vieții este : să iubești și să fii iubit!Restul sunt povești croite de propria minte!Răscumpărați-vă fiecare greșeală prin intermediul celor două cuvinte magice „Te iubesc!”.

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

De-ale prieteniei (II)

Când eram mici apreciam prietenul ca fiind cel mai bun camarad ,care nu suflă o vorbă părinților despre peripețiile noastre ;dacă ne dădea de gol ,cu siguranță era nevoie de unul nou 😀 Ce simplu e să fii copil!

Și totuși,creștem și ne lovim de tot felul de piedici,pierdem așa zișii „prieteni”,legăm prietenii noi și viața curge ca un râu ,uneori lin,alterori învolburat și după multe încercări, ne învață să cântărim prietenia adevărată.

V-ați oprit un pic din goana voastră pentru a arunca o privire asupra vieții voastre,asupra oamenilor din jurul vostru,asupra a ceea ce aveți ,asupra a ceea ce vă lipsește,măcar o singură dată? Dacă DA,atunci faceți asta în continuare și acționați pentru a păstra un echilibru între aspectele importante din viața voastră ; dacă răspunsul este Nu,atunci acum e cazul să începeți să faceți curat în viața voastră.Nu mai păstrați nimic, în viața și în inimile voastre, care vă dăunează ,care vă aduce cu moralul la pământ și vă însămânțează neputința în suflet.Evitați persoanele nocive din jurul vostru.Lăsați-le în urmă și croiți-vă propriul drum spre reușită.Aveți suflare pentru a trăi viața așa cum se cuvine ,nu pentru a vă chinui,făcându-le pe plac celorlalți.Fiți voi înșivă.Zâmbiți!Fiți deschiși spre nou  și vă veți înconjura de oameni asemeni vouă!

IMG_20170324_135939

„Ce-ţi poţi dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poţi vorbi ca şi cu tine însuţi?” — Cicero

Prietenul e oglindirea sufletului tău într-o altă persoană.Nimic nu e întâmplător în viață,mai ales persoanele care ne apar în cale.„A fi prieten” e o calitate pe care ți-o însușești sau nu ,ține de liberul arbitru al fiecăruia.Odată legată prietenia ,aceasta ar trebui ghidată spre calea de mijloc.Probabil fiecare are un oarecare portret robot al prietenului ideal,dar aveți grijă să nu rămână la stadiul de „ideal”.

În viziunea mea ,prietenul este :

  • Un om real ,cu defecte și calități ,care trăiește propriile momente bune sau mai puțin bune ,iar faptul că este uman îi aribuie și slăbiciuni.Fiți realiști,nu judecați o persoană pentru o răbufnire a sa ,când pur și simplu ,a simțit să se elibereze de tot ce acumulase.Oamenii nu sunt la fel în orice situație ,nu pentru că sunt falși ,ci pentru că sunt umani și uneori eșuează în a se adapta în orice situație;
  • Acea persoană care e alături de tine în momentele tale de glorie,petrecând cu tine,dar mai ales în acele clipe când ești căzut la pământ-el e cel care-ți ascultă oful și-ți aduce zâmbetul pe buze;
  • Cel care ascultă ceea ce ai de zis,dar îți citește privirea;știe ce  simți doar privindu-te și cu siguranță,nu îl poți minți cu simple vorbe;
  • E omul care va spune ce crede cu adevărat despre acțiunile tale ,fie că vrei să accepți sau nu,doar pentru a te aduce cu picioarele pe pământ; nu te va agasa cu sfaturi ,dar te va aștepta undeva acolo, în spatele tău ,calm și liniștit ,să revii la el când vei da de greu ;nu va dori să audă „Aveai dreptate!,ci va fi acolo să-ți ofere o îmbrățișare atât de strânsă ,încât va alunga orice nor care-ți întunecă sufletul;
  • E persoana care te va ghida spre reușită și te va sprijini în alegerile pe care le iei,chiar dacă nu e întru totul de acord;se va bucura pentru fiecare împlinire a ta ca și cum ar fi a sa;
  • E persoana care ,în ciuda momentelor mai tensionate dintre voi ,va găsi mereu o cale de a depăși orice urmă de neînțelegere și de a păși împreună pe același drum;
  • Cel care îți oferă umărul pe care să plângi când simți că ai eșuat și te simți cel mai neputincios;
  • E omul care-ți face cinste cu mâncare ,pentru că știe că ești prea mândru să recunoști când nu ai nici un ban în buzunar;
  • Acea ființă care își petrece nopțile ascultându-ți plângerile de zi cu zi ,fără să obosească(ei bine ,uneori se enervează că nu mai apucă să doarmă ,dar îl faci să uite);
  •  Persoana care te va ajuta ori de câte ori va avea ocazia,pentru că știe că te bazezi pe ea; știe că prietenia nici nu se cumpără ,nici nu se vinde,ea vine din calitatea de a fi om și îți atinge sufletul;
  • Ființa care ,chiar dacă se află peste mări și țări va găsi o cale să se intereseze de starea ta și va fi prezent oricând la momentele importante din viața ta ,fără să se scuze,iar dacă nu va reuși ,se va revanșa cu prima ocazie;
  • Persoana,pe care chiar dacă o vezi rar,știi că o poți găsi oricând și va fi disponibilă să te asculte și să-ți ofere o vorbă caldă ,pentru că legătura se păstrează vie,independentă de spațiu și timp;
  • Omul care te va primi în viața lui cu brațele deschise,fără să țină cont de poziția socială,de etichete,religie,rasă,cultură,limbă sau oricare limitare pe care noi,oamenii, le setăm;
  • Ființa care-ți va lăsa mereu libertate de alegere ,pentru că știe că fiecare are drumul propriu.Nu va spune nici „Rămâi cu mine” ,nici „Pleacă” ,decizia îți aparține;poate te va contrazice de multe ori,dar nu te va judeca ,pentru că dreptul acesta nu-i aparține ,fiind pe deplin conștient de acest fapt ;
  • Omul care cunoaște mereu tâlcul tăcerii tale și respectă momentele tale de singurătate;
  • Persoana care îți cunoaște cele mai ascunse părți și neatinse secrete ,chiar și pe cele pe care le negi sau nu dorești să le accepți ,dar le va păstra doar pentru sine cu sfințenie,fără să se folosească de ele în detrimentul tău;
  • Omul care va recurge la orice mijloace pentru a-ți face un bine,chiar dacă asta înseamnă să se ascundă uneori de tine.Rezultatul e cel care contează;
  • Persoana în fața căruia nu vei fi niciodată mai prejos,pentru că dacă e să vă faceți de râs,o veți face împreună: „Prietenul la nevoie se cunoaște !”;
  • Persoana care nu va râvni niciodată la ce e al tău pentru că știe că ce-i al său e pus deoparte ,iar afecțiunea pe care ți-o poartă e încă un plus pentru a se bucura de tot ce deții;
  • Omul care va face tot ce-i stă în putință să păstreze legătura de prietenie ce vă leagă tot mai strânsă și mai puternică odată cu timpul.

„Ce este, în fond, prietenia, dacă nu acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni?” — Dan Puric

IMG_20161103_144214

Acum că am pătruns tainele prieteniei ,haideți să fim mai buni,să râvnim la o variantă mai bună a ființei noastre , pentru a primit tot ce e mai bun de la cei din jur și de la viață!

Pentru prietenie!Pentru umanitate!Pentru noi!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀