Arhive etichetă: putere

!Problemele noastre cele de toate zilele!

Ai simțit vreodată ca și cum întreaga lume ți-ar fi căzut în cap?Că necazurile se înșiruie în fața ochilor tăi fără oprire? Că nu ai nicio cale de ieșire?Că oricine îți pune piedici și parcă nu mai ajungi să vezi „luminița de la capătul tunelului”?Că ai căzut în pragul disperării și nimeni nu te poate ajuta?Probabil că da.De multe ori întâlnim obstacole în viața noastră pe care le ocolim sau le învingem cu brio,dar și unele care ne pun capac.De fapt ,nu e vorba de câtă putere dai dovadă ,pentru că și puterea se epuizează la un moment dat și ceea ce rămâne în urmă e deznădejdea.E vorba despre credințele noastre , acele idei mărețe pe care le îmbrățișăm și nu dorim să le lăsăm să plece ,crezând că deținem adevărul absolut.Credințele proprii fac diferența între un om care alege să-și pună capăt zilelor și un om care luptă pentru a ieși la lumină,sub orice formă.Din păcate,multe dintre credințele pe care credem că le-am format noi înșine sunt idei și principii ce ne-au fost inoculate de mici ,de oamenii care au intrat în contact cu noi:părinți,rude,prieteni,cunoștințe,idoli…și chiar de către societate ,plină de limitări și intrigi.

Aruncați o privire în jur ,ascultați ce zic ceilalți și veți constata că cel puțin 80% din consistența conversațiilor noastre și a celor din jur se bazează pe „problemele” de zi cu zi.Am devenit atât de talentați în a ne plânge oful și a ne lamenta în fața celorlalți ,încât parcă nici nu dorim să scăpăm de ele ,din moment ce primim atenția celorlalți și ne identificăm cu aceștia prin intermediul problemelor.Boala „problemelor eterne” de care suferim,se pare că a devenit tot mai contagioasă și fără leac.Dacă ieșirile în oraș aveau cândva scopul de a ne ține departe de cotidian și a ne elibera de tot ce e negativ,ei bine ,mai nou este un mod de a ne împătăși problemele celorlalți și a ne întrece în lamentări fără de sfârșit.A devenit o necesitate să facem din probleme  subiectele de discuție cele mai aprinse.Nu ne mai lăudăm cu realizările noastre,ci cu lipsurile și necazurile ce ne încearcă de pe-o zi  pe alta,iar dacă nu le trăim ,facem noi cumva și le creăm.

Probabil ați auzit genul acela de afirmații : Ar trebui să te simți norocos că nu îți lipsește nimic,dar eu am atâtea probleme pe cap ,că nu știu dacă le mai pot face față!”.Întrebarea e:Oare vrem cu  adevărat să scăpăm de probleme ?Sau ne-am obișnuit să jucăm rolul„victimei eterne” cât mai bine în fața celorlalți?Cerșind compasiunea celor din jur,nu vom ajunge nicăieri ,din contră vom persista în marea problemelor creată de către noi.Nimeni nu ne poate ajuta în afară decât propria persoană..Totul ține de voință ,restul sunt povești.Sunt destule cazuri în care oameni ai străzii au devenit oameni de afaceri și totodată directori care au devenit cerșetori.Credințele alimentate de voință sunt cele care ne duc spre succes sau spre eșec.De altfel ,eșecul poate deveni succes dacă învățăm din el.

36651078_1732418373532037_946394952751906816_n

De câte ori nu v-ați surprins aruncând vina pe cei din jur și chiar pe divinitate pentru necazurile din viața voastră?De câte ori nu v-ați simțit singuri și neajutorați?De câte ori nu v-ați spus că norocul v-a părăsit?De câte ori nu v-ați lamentat spunând că nimeni nu vă iubește,că Dumnezeu nu vă iubește?De câte ori ,aflați într-o situație fără ieșire ,nu v-ați blestemat zilele?Acestea sunt credințe,pe care le îmbrățișăm atunci când eșuăm lamentabil.Inițial ,instinctul e să plasăm vina spre altcineva ,pentru că ne e greu să recunoaștem că suntem oameni și greșim.Refuzăm să coborâm de pe piedestalul pe care ne-am așezat singuri cu atâta mândrie.E mai convenabil pentru noi să spunem că fatalitatea a fost de vină,iar orice efort al nostru ar fi fost în zadar.Ulterior,când realizăm că nici învinuirea pe care o aducem sorții sau altcuiva ,nu ne vindecă rănile și nici nu ne aduce eliberarea,începem să ne adâncim în deznădejde și să devenim victime eterne ale problemelor noastre reale sau iluzorii.Și odată ce ne-am depărtat de drumul de mijloc,refuzăm să mai privim înapoi pentru a găsi soluții,considerându-ne pierduți pe vecie.Ei bine,nimic nu e pierdut dacă nu credem acest lucru.Toate răspunsurile se află în noi ,trebuie doar să ne oferim șansa de a le putea vedea,fiind sinceri cu noi înșine.

„Va exista întotdeauna un mâine pentru a rezolva problemele care azi păreau să nu aibă soluţie.” — Jose Saramago

Opriți-vă pentru puțin timp din alergătura cotidiană și priviți-vă așa zisele „probleme”!Priviți-le din toate unghiurile.Întrebați-vă cum le vor percepe cei din jurul vostru?Apoi ,priviți înăuntrul vostru și întrebați-vă ce credeți voi înșivă despre ele?Sunt cu adevărat grave sau sunt doar proiecția credințelor care v-au fost inoculate?Care sunt credințele voastre proprii ,indepent de ale celor din jur?Încercați să aruncați o privire în trecutul vostru ,la problemele cu care v-ați confruntat de-a lungul timpului și amintiți-vă care a fost abordarea celor apropiați cu privire la ele și în ce măsură v-au influențat perspectiva?Dacă v-ați putea întoarce în trecut ați mai urma aceleași căi de rezolvare?Încercați să vedeți de ce pe unele probleme le-ați putut depăși și pe altele nu?Ce pot avea în comun problemele cu care v-ați confruntat în trecut cu cele din prezent?Încercați să aflați care ar putea fi sursa creatoare a tuturor problemelor din viața voastră.Scrieți -vă toate răspunsurile la aceste întrebări pe hârtie și aruncați o privire asupra lor.Problemele voastre sunt doar simple cuvinte așezate pe hârtie acum.Le puteți păstra în viața voastră pentru a vă măcina sufletul sau le puteți pofti spre acea ușă din interiorul vostru pe care scrie :„Ieșire”. Conștientizați că gravitatea problemelor este doar o limitare pe care v-o impuneți voi înșivă!Asumați-vă alegerile și priviți dicolo de aparențe!

„Dacă ai puls, ai şi probleme. Asta înseamnă să trăieşti: să localizezi şi să rezolvi problemele.” — Burke Hedges

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Reclame

Copii puternici↔ Adulți slabi

Noi ,oamenii,suntem dintotdeauna nemulțumiți de ceea ce  avem ,de ceea ce suntem,de ceea ce facem… când suntem copii,ne dorim să fim mari,când suntem adulți ,ne dorim să fim mici-cert e că întodeauna fugim de prezent și ne afundăm în trecut sau zburăm mereu spre timpuri viitoare.Oricât de multe reușite am obține sau oricâte obstacole am depăși,mereu va exista un eșec care ne va capta atenția mai mult decât orice am fi realizat până atunci.Suntem slabi ,dar nu de mici ,devenim slabi în drumul nostru de a fi adulți și căpătăm frici: frica de a greși, de a fi judecat, de a eșua,de a suferi ,de a fi înșelat ,de a fi considerat prost,de a te face de râs în fața celorlalți etc.

Când suntem copii nu deținem nimic ,dar avem lumea la picioarele noastre și  întreprindem tot ce avem în cap.Un puști va ști că orice năzbâtie va face ,va fi totul trecut cu vederea;orice întrebare care îl intrigă ,va avea răspunsul dorit oricând și de la oricine fără a fi etichetat într-un anumit fel.Un copil va gândi mereu liber și fără să se gândească la consecințe ,pentru că el simte că puterea e de partea lui.El râde ,plânge-oricând,oriunde ,în fața oricui ,trăiește totul cu cea mai mare bucurie .Energia nu-l părăsește niciodată și orice vis pe care-l are în gând ,îl va scoate la suprafață și îl va fructifica în orice fel ,pentru că știe că e tot ce are.Pentru un puști banii nu au valoare,prieteniile pe care le leagă în această perioadă sunt cele mai trainice și știe că loialitatea e o calitate de bază.În naivitatea sa ,copilul este cu adevărat sincer și nu are frică de nimic ,pentru că știe că ai săi părinți vor fi eroii săi în orice moment – el are încredere nesfârșită în cei de lângă el fără a pretinde dovezi.El doar simte și acționează imediat.Timpul e mereu de partea sa.Chiar dacă nu înțelege conceptele adulților ,el știe că va reuși pentru că unui copil îi este iertat totul.

 

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Copiii încetează să mai fie ei când li se repetă zilnic: „Ești prea mic ca să înțelegi aceste lucruri”, „Ești prea mic,nu poți face lucrurile oamenilor mari .” , „Când vei crește, lucrurile vor sta altfel și ne vei înțelege.” .Auzind aceste lucruri iar si iar ,copilul devine dezamăgit de faptul că este mic și dorința de a fi adult prinde rădăcini în inima sa ,iar postura de a fi „om mare” devine un ideal…și uite așa copilăria este ușor ușor nimicită, pentru ca mai apoi,în viitor , devenind adult, să fie acaparat de probleme și să tânjească după copilărie.

E vina noastră ,a adulților,pentru că îi facem pe copiii noștri să se simtă neputincioși pentru faptul că sunt mici și fără putere;le furăm copilăria ,cel mai frumos dar ,asemeni părinților noștri,pentru că tânjim după copilărie ,pentru că adulții ne-au făcut și pe noi să credem că „a fi mare” e un lucru magnific,o superputere care te face invincibil. De fapt,am avut o reală surpriză să dăm piept cu tot mai multe responsabilități,probleme,frici ,neputințe ,nevoi etc.. Am  uitat să fim copii pentru un ideal iluzoriu.Ne mințim crezând că ,repetându-le copiilor noștri că sunt prea mici,reușim să le prezentăm realitatea și să-i ocrotim de probleme,de fapt ,noi suntem cei care le plantăm sămânța „dorinței de a fi mare” în suflet și le omorâm copilăria.Suntem victime colaterale ale acestei tendințe și totodată,asupritorii copilăriei.Întâmpinăm probleme ,necazuri ,suferințe,trădări,dezamăgiri ,eșecuri … pentru că am uitat să fim copii.Am uitat –

  • să fim sinceri;
  • să fim loiali;
  • să iertăm ușor;
  • să credem în noi și în puterile noastre;
  • să iubim fără să cerem nimic în schimb;
  • să fim fericiți oricum,oricând,oriunde;
  • să luptăm pentru ce ne dorim în ciuda tuturor lucurilor și a oamenilor;
  • să zâmbim;
  • să fim buni;
  • să visăm;
  • să fim noi.

Puterea noastră a dispărut odată cu pierderea copilăriei ,sinele nostru este rătăcit  fără ea.Nu vă mințiți !„A fi adult ” e nimic în comparație cu „a fi copil” .Adevărata cunoaștere a sinelui și a lumii se naște din inocență și naivitate (au rămas doar cuvinte -nici la copii nu le mai întâlnim). Lăsați-vă copiii să se bucure de copilărie !Fiecare perioadă are meritul ei ,nu le amestecați ,nu săriți peste ele.Încetează să faci din copilul tău o operă într-un muzeu sau un manechin din lumea modei.Lasă copilul să se bucure de jocurile copilăriei,să simtă spiritul de echipă ,să alerge,să se lovească și să învețe să se ridice cu zâmbetul pe buze. A plânge e normal chiar și pentru voi ,mamă sau tată ,ce vă supranumiți adulți.Niciodată nu suntem prea mari pentru a plânge.Lăsați emoțiile și trăirile să iasă la suprafață ,nu le reprimați,pentru că se vor întoarce împotriva voastră.Trăiți copilăria alături de copiii voștri,nu-i obligați să devină maturi înainte de vreme.Nu vă transformați copiii în copii perfecte ale propriei persoane sau ale idolilor voștri,lăsați-i să se bucure la maxim de meritul de a fi copil!Atât!

12605535_910957215678161_4895987920888370525_o

Am devenit niște instrumente ale societății,frustrați de pe urma nevoilor vieții ,victime ale veșnicilor probleme… întrebarea e : „Când mai trăim ?”.Copilul din noi plânge,iar adultul îl ține ferecat într-o pivniță întunecată, din adâncurile inimii.Lăsați-l să iasă afară!Încetați să mai gândiți atât de mult ,încât vă pierdeți în propriile voastre idei ce vă străbat mintea.Tot ce aveți nevoie se află în voi.Eliberați copilul din interior ,lăsați-l să se împrietenească cu adultul de azi .Amintește-ți să fii copil!Amintește-ți cum ești de fapt!Copilul din tine va avea mereu rezolvare la orice și va ști mereu să profite de șansele pe care le primește ,pentru că este spontan.Lasă-l pe copilul din tine,un timp ,să își facă de cap;încarcă-te cu energie pozitivă și dă-i voie adultului doar să vizualizeze.Schimbă rolurile din când în când ,în așa fel încât ,să păstrezi un echilibru între aspectele vieții tale.

 

Viața este un adevărat leagăn al suprizelor!Lasă-te purtat de vânt spre tărâmul copilăriei ori de câte ori ai ocazia!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!☀😁