Arhive etichetă: piedică

Când uiți că nicio clipă nu va fi ca cea din urmă…

6 Iulie – ziua când,acum 3 ani,bunica a părăsit această lume,plecare urmată de lacrimi și dor… Îmi propusesem ca ziua de 6 iulie 2019 să fie dedicată amintirii bunicii…însă,se pare că această zi îmi rezerva și mie o surpriză,de care cu siguranță îmi voi aminti mereu…dar vom ajunge și în acel punct.                                                                                           Mă declar o împătimită a gătitului.Gătesc de la 11 ani (aș fi dorit să încep mai devreme,dar mama nu mă lăsa mă apropii de bucătărie,până când s-a lămurit că bucătăria nu va sări în aer,cât timp voi găti și că îmi cunosc foarte bine sarcinile).Azi pot spune că îi fac concurență mamei,pe care o consider cea mai bună bucătăreasă(bunica gătea divin,de aceea s-a moștenit și gustul pentru gătit în familie).Acum pare că voi dezvălui o rețetă incredibilă de mâncare…poate ar fi fost de preferat, însă nu e vorba despre acest subiect.

Acum 2 zile ,după aproape 11 ani de gătit ,în care am încercat felurite rețete,gusturi și combinații de ingediente…m-am fript…da știu ,când ești în bcătărie te mai frigi din neatenție,grabă sau neîndemânare(mulți ar spune :„Trece până te măriți.”…dar nu e doar atât …

Mă hotărâsem să-mi prepar niște frigănele,să simt gustul copilăriei,pe care aproape-l uitasem(nu am apucat să gust frigănele făcute de bunica,dar făcusem de atâtea ori că erau „floare la ureche” pentru mine.).Pusesem puțin ulei,așteptasem să se încingă și mă apucasem de treabă.Numai că, într-o fracțiune de secundă ,m-am trezit cu mare parte din ulei ,pe față,gât și mâna stângă.Pe moment,nu știam pe ce să pun mâna să înlătur uleiul. M-am șters cu prosopul,am pus sare și ulei pe ce porțiuni de piele am apucat și am dat fuga la oglindă,să văd cât de grav e…privindu-mă în oglindă ,am avut un șoc :eram toată roșie… deasupra buzei aveam o arsură semnificativă ce se extidea spre obraz,sub buza de jos și în barbă aveam alte arsuri,mi se dusese si pielea,iar pe gât în jos se puteau vedea vreo șase pete roșii, care ulterior se transformaseră în beșici destul de vizibile și inestetice;pe mână aveam alte două arsuri…mă priveam în oglindă .Nu realizam cum de a sărit atât de mult ulei pe mine ….și nu-mi venea să cred că eram aceeași persoană de acum câteva clipe…înainte radiam de voie bună,acum lacrimile îmi curgeau șiroaie…și mă gândeam cât de incertă e clipa ce va urma…Timp de câteva momente mi se înșiruiau în fața ochilor, oamenii care mă admirau pentru aspect,care poate se vor uita la mine acum cu milă sau mă vor compătimi sau pur și simplu se vor distanța…și mi-am zis că în aceste momente chiar poți vedea cine te apreciază pentru ceea ce ești ca persoană și nu doar pentru aspect…și în același timp ,realizam că totul putea fi mult mai rău…că probabil aceste arsuri vor trece în câteva luni,dar sunt oameni care trăiesc cu arsuri întreaga viață,purtând semnele durerii ce au trăit-o…și care se bucură de fiecare clipă și au învățat să se accepte și să se iubească așa cum sunt,realizând că nimic nu ni se cuvine.

Nu ni se cuvine nimic din ceea ce deținem,nimic din ceea ce Dumnezeu ne-a oferit.Tot ceea ce deținem : bani,faimă,frumusețe,sănătate …oricând pot dispărea și lăsa în urmă doar ruine…

Pentru mine,ziua de 6 iulie 2019 este despre conștientizare,despre prețuire și recunoștință.Dacă cu câteva zile înainte aveam tot ce-mi trebuia și nu înțelegeam de ce nu mă pot bucura de nimic,după această zi ,în ciuda pățaniei mele,care va fi destul de vizibilă ceva timp,am realizat că fericirea vine din interior și nu sunt limite care să o oprească,numai limitele proprii,pe care noi ne încăpățânăm să ni le așezăm în cale.Am ieșit la piscină,am râs ,m-am relaxat și am uitat de arsuri…eram tot eu ,dar mult mai conștientă că eu sunt mai mult decât aspect…și nu ,nu vedeam milă în ochii oamenilor,simțeam că mă privesc ca înainte,doar pentru că eu nu mă simțeam cu nimic diferită decât cea de dinainte,poate singura diferență era că cum chiar mă bucuram de ceea ce simțeam,vedeam și făceam.Poate doar oglinda îmi mai amintește ce demoralizată eram,dar cu siguranță voi fi mult mai atentă cu mine de-acum.

Și,deși pe moment mi-am promis că nu voi face frigănele prea curând,cert e că, nimeni și nimic nu mă poate ține departe de bucătărie.

Poate că ne confruntăm zilnic cu nenumărate piedici,pierdem lucruri ,oameni și părți din noi,dar cu siguranță devenim mai puternici și mai dispuși să trăim,nu doar să existăm.Priviți partea plină a paharului,dincolo de tot ce pare rău și ireparabil.Dumnezeu dă fiecaruia cât poate duce.Și,da …pot fi eu și cu arsuri!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Reclame

„Dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă,fă-ți planuri!”

Ei bine ,pare doar o vorbă ,până când reușești să o resimți pe propria piele 😀 .Când vacanța ta cu destinația spre mare, plănuită pentru a doua jumătate a verii devine vacanța ta din a doua săptămână din toamnă ,începi să te îndoiești de reușita planurilor tale…dar când vezi că piedicile apar la tot pasul,începi cu adevărat să ai emoții cu gândul la data plecării și ajungi în final să te întrebi dacă vacanța ta nu s-a terminat înainte de a începe?

Faptul că 25 august a devenit 10 septembrie ca prima zi de vacanță,a fost ușor de asimilat la gândul că ,mergând cu mașina spre mare ,unde eu și prietenul meu vom sta 3 nopți ,vom recupera ulterior când  ne vom croi drum spre Brașov,pentru a petrece câteva zile respirând aerul proaspăt și revigorant de munte.Mașina avea unele defecțiuni ,drept pentru care ,cu mai bine de o săptămână înainte, am dus-o în service pentru a ne asigura că nu întâmpinăm surprize pe drum.Totuși ,oricât te-ai pegăti,surprizele apar fie că vrei,fie că nu.Astfel că,înainte de plecare cu vreo 4 zile ,am primit vestea că situația mașinii e mult mai defectuoasă ,motorul era grav afectat,reparație care necesita timp …și bani…Mda ,acesta a fost momentul când planurile noastre se zdruncinaseră din temelii.Prietenul meu a dorit să împrumute o mașină de la „un prieten” ,care deși fusese de acord inițial ,într-un final se răzgândise-motive proprii.

Rezervarea era făcută și achitată la un hotel din Costinești…întrebarea era:Cu ce ajungem?Bineînțeles că atunci ne-am hotărât că trenul ar fi soluția cea mai potrivită.Ne-am gândit că trebuia să plecăm pe 9 septembrie din Iași pentru ca pe 10 septembrie  să fim la mare și să ne putem caza .Problema era că ultimul tren spre Costinești Tabără pleca din Iași pe 8 septembrie ,ceea ce însemna că era singura posibilitate de a pleca atunci,dacă nu doream să facem alte schimbări pe drum…astfel,pe data de 9 rămâneam descoperiți în ceea ce privește cazarea.Am luat biletele pentru 8 septembrie și am început vânătoarea .Am reușit să mai rezervăm o cameră pentru o singură noapte la același hotel,ceea ce a însemnat o fărâmă de speranță că vacanța va prinde totuși contur,dar cu siguranță escapada la munte rămânea pentru o dată ulterioară.

Iată-ne ,pe 8 septembrie ,cu valizele în mână ,în gara din Iași ,căutând trenul „Speranței”.Ajungând în compartimentul în care se regăseau locurile noastre avem surpriza de a vedea doi băieți ,întinși pe scaune ,plutind într-un somn adânc 😀 .Zgomotul sosirii noastre i-a adus pe cei doi în simțiri și ne-au oferit locurile imediat.Apariția controlorului și întrebările insistente ale acestuia , i-au făcut pe acei băieți  să paseze vina unul către celălalt pentru lipsa biletului ,însă domnul controlor nu s-a arătat prea convins de încercările lor de a ieși basma curată și i-a poftit afară.Nu după mult timp ,o bruscare a ușii compartimentului ,ne-a făcut să tresărim.Și-au făcut apariția un domn și o doamnă cu vreo 3 valize,nerăbdători să se așeze pe locurile căutate.Întâmplător sau nu,erau aceleași locuri pe care eram noi așezați.Celelalte locuri fiind libere ,le-au ocupat,nu fără a-și arătă nemulțumirea cu privire la situația creată.O și aud pe doamnă spunând cu nonșalanță către soțul ei :„Așază mai repede valiza ,eu de aici ,nu mă mut,eu am plătit bilete.”Făcea aluzie la faptul că noi eram studenți și beneficiam de bilete gratuit.Ignorând spusele sale si încercările de a arătă că ei sunt deținătorii de drept a acelor locuri ,prietenul meu i-a ajutat cu aranjarea bagajelor și am așteptat sosirea domnului controlor ,care și-a făcut ulterior apariția.

41674694_545292922573541_1487376307367968768_n

Doamna cu pricina a fost cea care i-a semnalat acestuia „grava confuzie” cu privire la locurile identice.Răspunsul controlorului a fost :„Nu se poate așa ceva!”.Ei bine ,în acel moment doamna a și sărit ca arsă ,cerând să i se facă dreptate.Noi am întrebat dacă era o problemă cu biletele noastre,iar  domnul controlor ne-a confirmat faptul că nu era nimic în neregulă cu biletele noastre ,pe care le mai verificase o dată,ci că era o altă problemă – domnul și doamna din fața noastră trebuiau să plece cu o noapte înainte ,deci practic pentru noaptea de 8 spre 9 septembrie ei nu dețineau nici un loc în acel tren.În acel moment,acea doamnă s-a dezlănțuit cu totul și a început să arunce cu vorbe asupra domnului controlor ,care de altfel nu a avea nici o vină ,din contră ,el încerca să poarte un dialog adecvat ,în schimb nu reușea să se facă auzit din cauza lamentărilor neîntemeiate ale doamnei .Ba chiar soțul acesteia încerca să o facă să înțeleagă că a fost o confuzie și domnul controlor avea dreptate ,fără reușită însă, ochii ei aruncau flăcări.Domnul controlor păstrase biletele pentru a putea să explice prezența domnului și doamnei în acel compartiment ,permițându-le să rămână acolo ,iar în caz că vor veni alți călători,angajându-se să le găsească alte locuri.

În ciuda atitudinii mai mult decât amabile a controlorului cu privire la situația creată,doamna cu pricina nu reușise să se împace cu idee și tot striga:„Cum să mă dea afară?Dar eu am plătit?Cum se poate așa ceva?Femeia de la ghișeu dormea?”.Ba chiar afirma cu vehemență că îl poate suna oricând pe un anumit domn bine poziționat în ierarhie pentru a trage la răspundere personalul inapt al CFR-ului.Bineînțeles că nu deținea nici un număr ,iar injuriile aduse persoanelor de la ghișeu sau a întregului personal ,nu o disculpau în nici un fel.Atitudinea sa lăsa de dorit.Probabil că dacă situația era inversă și biletele buclucașe se dovedeau a fi ale noastre ,cu siguranță ar fi strigat să fim dați afară din compartiment,în schimb acum tot ce-i rămăsese pentru a se descărca de nervi era să critice capacitatea întregului personal -CFR. Norocul acestora a fost că nici un călător nu-și mai făcuse apariția și nu au fost deranjați deloc până la destinație,iar doamna a abordat tăcerea într-un final și nu a mai scos o vorbă până în gara Eforie Nord ,când întorcându-se cu spatele la noi a murmurat „La revedere!”,i-am răspuns amabil la salut și am răsuflat ușurați cu gândul că ne mai despărțea un timp relativ scurt de destinație.

41699966_1841022282671330_630591706898628608_n

În sfârșit ,după zece ore de mers și alte zile nesfărșite de încercări ,pășeam obosiți și amorțiți în gara din Costinești Tabără.Gândul că urmau 4 nopți și 4 zile pline de relaxare,mi-a îndemnat pasul cu repeziciune spre hotel.Marea mă aștepta!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀