Arhive etichetă: pace

Iertarea mai este pentru oameni?!

Iertare …Iertare din toată inima …

Cuvintele astea îmi răsună în minte …iar și iar…de ieri .Am adormit cu ele în gând ,m-am trezit cu ecoul lor …

Ieri am fost la biserică și am luat parte la Sfânta Liturghie,lucru cunoscut pentru unii,total nesemnificativ pentru alții ,dar ideea e că predica părintelui cu privire la„ Pilda datornicului nemilostiv” m-a captat și cred că aceste cuvinte „iertare din toată inimă” m-au îndrăgit atât de mult ,încât și-au făcut culcuș în mintea mea și aș putea spune că au coborât și mai jos ,provocând o clătinare a zbuciumului sufletesc.Poate că„iertare din toată inima” sunt doar simple cuvinte ,dar nu și pentru mine …pentru mine au încetat să fie doar atât din momentul în care mi-au atins auzul.Niște simple cuvinte nu îți pun inima în funcțiune,acestea doar sunt rostite și se irosesc în aer,fără să aibă o țintă anume.Cu siguranță acestea și-au atins ținta :inima mea!

Și întrebarea e :Când am iertat din toată inima? Făcând o retrospectivă a ceea ce m-a implicat în mod direct ,pot spune că doar de câteva ori ,iar dovada vie e că odată reamintite ,faptele ce odată m-au dezamăgit ,acum nu mai au ecou și le pot privi doar ca pe niște experiențe ,dar spre stupoarea mea ,au rămas atâtea lucruri care s-au solidificat înăuntrul meu și au format un munte de neclintit.De ce ?Pentru că am iertat doar cu vorba.Știți vorba ai :„iert ,dar nu uit”.Ei bine ,oricine mi-ar putea atrage atenția și mi-ar spune că iertarea nu e iertare dacă nu uiți ceea ce te-a rănit.Ușor de zis!Dar ce faci când simți că doare ?Cât poți ierta?Mai nimic ,pentru că durerea lasă urme ,iar odată prelungită ,fie provoacă cratere de neacoperit ,fie munți de neurnit.Am iertat ,dar nu cred că vreodată din toată inima ,poate doar cu jumătate din ea,pe mine și pe cei dragi mie ,dar jumătățile de măsură rămân doar jumătăți.De aceea m-am simțit lovită ca un trăsnet de aceste cuvinte,pentru că e un adevăr pe care nu l-am privit niciodată în față.

Câte lucruri nu ascundem sub preș?Dezamăgiri ,frustrări ,eșecuri ,ieșiri nervoase etc.Acest lucru nu înseamnă că ele nu există ,ci că nu vrem să le vedem .Ne mințim că „am trecut peste”,dar la prima confruntare cu celălalt,izbucnim.Aici intervine puterea iertării și nu orice fel de iertare măsluită de mintea noastră ,ci ,de preferat „din toată inima” /cu toată inima ,de a spulbera întreaga greutate a ceea ce s-a acumulat în interiorul nostru.Aici intervine dificultatea ,e nevoie de sinceritate și de cele mai multe ori ne mințim singuri pentru că nu vrem să acceptăm că și noi greșim și că alegerile noastre nu sunt prea inspirate de cele mai multe ori.Dar primul pas este să ne permitem să fim sinceri cu noi și să privim adevărul în față, așa cum este el.Al doilea pas este să îl acceptăm ca pe un fapt trecut ,ce nu mai poate fi schimbat ,dar care poate fi șters prin voința noastră.Odată ce s-a consumat ,trebuie să conștientizăm că nu ne mai poate face rău și să-i permitem să se evapore din interiorul nostru.Al treilea pas este îmbrățișarea iertării,pentru că odată ce ne-am eliberat de durere,iertarea își poate face loc în inimile noastre .Întâi trebuie să practicăm iertarea asupra noastră:

  • Să acceptăm că suntem oameni și „a greși” este un lucru firesc;
  • Să ne permitem să experimentăm lucruri noi fără a ne învinovăți la orice pas că nu suntem buni de nimic;
  • Să ne iubim așa cum suntem și să privim iertarea ca pe o încununare a iubirii.

Abia după ce ne-am putut ierta pe noi înșine și reușim să conștientizăm ce efect are aceasta asupra noastră ,vom putea să o transpunem și asupra celor din jur ,aplicând aceleași principii amintite mai sus.Odată ce îl vom percepe pe celălalt asemeni persoanei noastre,ne va fi mult mai ușor să-l iertăm și să ne eliberăm de orice resentiment care ne macină sufletul .„A greși ” e omenește.Zic să nu pretindem a fi mai sfinți decât Sfinții.E mai simplu să ne asumăm rolul de „A FI OM” și a ne ușura viața.A putea ierta „din toată inima” e un obiectiv la care toți ar trebui să tindem ,pentru că astfel întreaga ființă se va înălța ,totuși am putea începe a ierta prin felul nostru ,pentru a putea adăuga o cărămidă la menirea noastră pe acest pământ.

Exersați iertarea în fiecare zi cu voi înșivă și cu cei dragi vouă ,pentru că e mult mai ușor să ierți pe cine iubești și extindeți apoi acest exercițiu și asupra celor cu care intrați în contact zi de zi .Încercați să analizați ce efect are acesta asupra voastră și ce simțiți când vreți să iertați.Nu uitați că faptele care sunt cel mai greu de iertat sunt și cele care vă vor înălța inima și vă va elibera de orice presiune lăuntrică acumulată.Amintiți-vă că fiecare supărare acumulată vă aduce mai aproape de boală și durere.Oricât de greu vă este să-i iertați pe cei care v-au greșit, este recomandat să o faceți ,nu pentru că merită să iertați (pentru că la drept vorbind oricine are dreptul la o a doua șansă sau chiar la „n” șanse;limitele doar mintea omenească le impune) ,ci pentru că astfel vă veți elibera de tot ce este nociv în sufletul vostru,ușurându-vă viața și îmbunătățindu-vă relațiile cu cei din jur.

Cred că cea mai minunată superputere este să poți „ierta din toată inima”!Faceți un exercițiu de imaginație și vizualizați cum ar arăta viața voastră dacă ați putea ierta din toată inima…ce ați simți?cum ați arăta?ce fel de oameni ar fi în jurul vostru?unde ați locui?

Dar dacă toți oamenii și-ar ierta semenii ,cum ar arăta întreaga lume?Oare prețul iertătii ar fi prea mare pentru ca o lume întreagă să trăiască în deplină pace?

Fiecare are propriile răspunsuri la aceste întrebări.Reflectați asupra lor și păstrați ceea ce vă definește cu adevărat.Eu le am pe ale mele! 😉

Iertați și veți avea doar de câștigat! 😀

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

 

Reclame

Singur(ătate)…

Ne naștem și plecăm singuri de pe  această lume ,dar o viață întreagă trăim cu frica de a nu rămâne singuri.Singurătatea e ,de fapt ,cea mai mare frică a omului,nu moartea.

Încă de mici simțim mereu nevoia  ca ceilalți să stea lângă noi ,să ne îngrijească ,să ne vegheze fiecare pas.De fapt,așa suntem învățați cu toții.Cred că părinții știu cel mai bine acel moment când copilul ,chiar dacă are camera sa proprie ,vrea mereu să doarmă cu „mami și tati” sau când acesta cere să-i fie citită  o poveste înainte de a adormi,în fiecare seară.E o obișnuință pe care o dezvoltăm încă de mici și care se transformă într-o oarecare dependență.Se creează un cadru protector care ne insuflă siguranță și sentimentul de plenitudine ,faptul că apaținem cuiva ne umple inima.Suntem mândri că avem părinți ,că apaținem unei familii ,spre deosebire de alți copii care nu și-au cunoscut părinții niciodată.În perioada adolescenței, „copilul” vrea să se afirme și să scape de sub aripa protectoare a părinților,căutându-și independența,însă această independeță pe care crede că o capătă ,se transformă în dependența față de grupul din care face parte,de gașca de prieteni de care nu se desparte decât mai târziu când intră în alte cercuri sau capătă un anumit job.

37684215_1761843810589493_7758948365429112832_n

Chiar și prima escapadă de acasă ai plănuit-o cu prietenul tău cel mai bun și tot amândoi ați și suportat pedeapsa.Sau momentul când ați fugit la mare cu gașca de prieteni și v-ați îmbătat pentru prima oară ,iar părinții vă căutau disperați cu poliția.Ei bine,cele mai inspirate sau neinspirate idei le-ați pus în practică în echipă,niciodată singuri.Când e seara de ieșit în club,inviți toată agenda,pentru a te asigura că măcar unul va merge împreună cu tine.Nici mersul la școală/facultate nu are farmec dacă nu ești acompaniat măcar de un coleg.În excursiile planificate ,cu grupurile,nu mergi la toaletă dacă nu merge măcar o persoană cu tine ,ca să nu te simți prost că autocarul a oprit pe linie continuă, doar pentru tine ,măcar să împarți vina cu cineva 😀 . Nici prima ta cucerire nu e memorabilă dacă nu a asistat și gașca ta de prieteni.De fapt,fiecare pas pe care îl facem în viață are sens,doar dacă suntem acompaniați de cineva apropiat,pentru că nu locurile,ci persoanele creează amintirile.Corect !Totuși ,nimic nu va avea sens dacă noi nu suntem împăcați cu ceea se suntem ,independent de ceilalți.Fiecare are propriul drum,pe care suntem nevoiți să-l parcurgem singuri.Pentru a reuși să ajungem la destinația dorită,trebuie să cunoaștem întreaga hartă a propriei ființe.

Ne formăm credința că norocul vine prin intermediul oamenilor din viața noastră.Orice întreprindem este merituos în funcție de ce zic sau fac ceilalți.Avem nevoie mereu de aprobarea că ceea ce facem e corect/bun/ingenios etc.Lăsăm societatea să ne creeze(când am putea noi să o schimbăm) și apoi remarcăm cu amar că viața noastră e un haos.De câte ori nu am tăcut sau am preferat să acceptăm ce fac cei din jur,pentru că nu am vrut să fim altfel ,de teamă să nu rămânem singuri ,fără job,să fim văzuți asemeni unor „paria” ai noii societăți? Micromediul familiei în care am trăit ,cu toate valorile sale este înghițit de macromediul „Societate”, fapt care ne obligă ,fie să alegem mulțimea ,să ne complacem în aceași situație iar și iar ,să ne înnăbușim abilitățile și tendința de afirmare,fie să ne asumăm riscul de a rămâne singuri și a ne  accepta așa cum suntem,fără a avea nevoie de părerea sau aprobarea celor din jur și a realiza tot ce am visat vreodată.

Frica de singurătate se naște ,tocmai, din pricina necunoașterii sinelui.Ne e frică să rămânem singuri cu noi,ne e frică să descoperim ce sălășluiește în interiorul nostru, ascuns de ochii lumii.Vrem să primim ceea ce ne dorim ,pretindem încredere ,acceptare și iertare din partea celorlalți ,dar cum  am putea pretinde lucruri pe care nici noi nu le cunoaștem cu adevărat?De câte ori nu ați avut impresia că ceea ce faceți nu e chiar ce v-ați dori,dar totuși ați continuat să vă mințiți?Probabil de multe ori … și eventual ați găsit imediat un țap ispășitor asupra căruia să aruncați vina.

Refuzăm să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru situațiile neplăcute pe care le creăm și astfel căutăm presupuși vinovați la problemele proprii.De ce să fim singuri când am putea să avem pe cineva alături,pe care să aruncăm vina ,nu?Nu cred că asta e soluția ,din contră ,oricâți țapi ispășitori am găsi,nu vom scăpa niciodată de frustrări,regrete și probleme ,ba chiar le vom alimenta.Și ca un bonus ,îi vom pierde și pe cei apropiați ,iar ceea ce va rămâne ,va fi o singurătate amară.Dacă ne-am accepta sinele și am privi singurătatea doar ca un mod de a ne cunoaște străfundurile ființei noastre,nici nu am mai încerca să aruncăm vina asupra celor din jur,pentru că vom avea mereu răspunsurile la frământările lăuntrice.Singurătatea se poate dovedi a fi un adevărat mentor în parcurgerea călătoriei de cunoaștere a sinelui ,în cazul în care o vom accepta ca făcând parte din viața noastră,definindu-ne.Haideți să încetăm să mai ridicăm baraje în calea singurătății,pentru că aceasta este inevitabilă.Atât timp cât avem un sine propriu,singurătatea e esențială pentru a ne aduce mai aproape de el.Sunt atâtea lucruri pe care nu le cunoaștem despre noi ,încât să ne avântăm în călătoria redescoperirii sinelui ,ar putea fi revelația vieții noastre.

37595565_1761843467256194_3394928874461593600_n

Încercați să aveți o zi doar pentru voi ,să o dedicați propriei persoane.Relaxați-vă!Răsfățați-vă cu cele mai alese gustări și cele mai înmiresmate loțiuni.Recurgeți la introspecție pentru autocunoaștere.Puneți-vă întrebări cu privire la ceea ce vă frământă.Lăsați-le să curgă lin și să se prelingă în conștiința fiecăruia .În tăcere, așteptați să primiți răspunsurile mult dorite.Aveți răbdare să cântăriți propriile dorințe și alegeri.Faceți pași spre ușa sinelui propriu,înceți ,dar siguri.Croiți-vă drumul mult visat spre dobândirea autocunoașterii.Înainte de a pretinde celorlalți să vă cunoască așa cum sunteți,asigurați-vă că ați descoperit tot la  voi înșivă și că nu veți avea surprize ,care vă vor da lumea  peste cap.Cine știe ,poate chiar trăsăturile care vă deranjează la persoanele din jurul vostru ,sunt chiar părțile ascunse ale propriei persoane,pe care nu doriți să le acceptați.

Binecuvântați singurătatea!Faceți pace cu ea și redobândiți-vă prietenia cu sinele !

Nu uitați !Decât cu o companie rău intenționată ,mai bine singuri!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁