Arhive etichetă: om

O noapte atipică

Probabil ați simțit ,măcar o dată,nevoia de a evada din rutina zilnică,care vă împiedică să savurați bucuriile vieții.Eu,sinceră să fiu ,îmi doream să ies și să îmi clătesc ochii și cu alte priveliști decât nesfârșitele file ale cărților de drept.Zis și făcut.Așa se face că,împreună cu alte 3 fete dragi mie am mers la concertul artistului F. Charm de pe 10 noiembrie.La drept vorbind ,nu sunt nici o împătimită a distracțiilor sau a nopților pierdute prin club ,dar această ieșire mi-a adus mult mai multe emoții decât m-aș fi așteptat.

Nu știu câți dintre voi îl cunosc pe artistul și totodată compozitorul F.Charm sau câți îi agreează piesele ,dar în ultimul timp m-am lăsat cucerită de versurile sale,pentru că regăsesc în ele dorința ce zace în mine,de a dezvălui lumii adevărata bucurie a vieții,care ia naștere din lucruri mici și simple.Pentru mine întreaga noapte a fost o premieră,locația ,un club din Iași ,o vedeam tot cu această ocazie ,dar pot spune că a fost un cadru extrem de familiar ,care a fost creat nu de artistul F . Charm ,ci de omul din spatele hainelor,Bogdan.

47398333_1969546603121547_5075195457332838400_n

De obicei ,se creează o barieră între artiști/vedete și „oamenii de rând”.Chiar ne surprindem și pe noi,privindu-i la TV sau auzindu-i la radio ,cum cădem în capcana etichetelor și le subestimăm calitățile prin prisma acestui fapt.De multe ori spunem :„Așa-s vedetele.” , „Au uitat de unde au plecat.” , „Se lăfăie în bani!”,când de fapt, noi îi așezăm pe un piedestal ,ca mai apoi să le găsim defecte și să le aducem critici.Noi îi creăm pe cei din jur.În ciuda tuturor aparențelor ,artiștii /vedetele ,în general,sunt,ca și noi,simpli oameni cu defecte și calități,cu succese și eșecuri,doar că ei își pun viața pe tava ce se află în fața ochilor noștri flămânzi și critici,asumându-și acest lucru.

Stând în fața scenei,am privit un om ,”cu alte haine decât noi ,dar având același sânge”,care ne-a pus în mâini propriul său suflet ,iar în câteva minute și-a prezentat întreaga viață ,prin intermediul versurilor create de el ,cu sinceritate ,căldură ,dar mai ales cu emoție.Nu mă așteptam ,însă m-au încercat lacrimile ,auzind versurile melodiei „A fost odată”.Încă de la primul vers ,m-a copleșit emoția ,amintindu-mi de copilărie ,dar mai ales de bunica ,care a plecat din această lume.Oricât de ciudat ar părea,fiind într-un club,în care distracția ar trebui să fie în toi,în timpul unui concert,înconjurată de alți tineri,eu am început să plâng,iar lacrimile îmi curgeau șiroaie.Acest lucru e dovada clară că emoțiile și sentimentele nu țin cont de timp și spațiu,ele există și ne surprind în orice moment.

47373533_1969472456472432_451147359091425280_n

Dar surprizele nu au încetat să apară …la un moment dat,un tânăr din fața scenei,s-a apropiat de F. Charm și i-a mărturisit că ar avea câteva versuri pe care să le împărtășească celorlalți,iar gestul lui Bogdan( pentru că încă o dată F. Charm a arătat că este om,mai întâi de toate) a fost fără ezitare ..i-a dat mâna sa și l-a poftit pe scenă,punându-i la dispoziție și unul din negativele sale pentru ca versurile tânărului să prindă contur .De altfel,pe tot parcursul momentului,F.Charm a trăit versurile alături de acel tânăr și a stat lângă el ,încurajându-l ca un tovarăș sau mai bine zis „ca un frate”,pentru că el ne-a făcut să ne simțim în familie.Eu nu cred că orice alt  artist ar permite oricărui fan să urce în locul său pe scenă,cât ar clipi.Dincolo de orice ,a fi om e mai presus decât a fi artist,iar F. Charm a dovedit asta de cum a pășit pe scenă.

Și ,da ,a fost o noapte de neuitat și cu siguranță merită a fi repetată!

Oricât de ocupați am fi ,să nu uităm că orice moment de relaxare e binevenit și meritat.Din momentul în care veți privi dincolo de aparențe ,veți înțelege totul …și mai mult de atât.

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

 

Reclame

!Problemele noastre cele de toate zilele!

Ai simțit vreodată ca și cum întreaga lume ți-ar fi căzut în cap?Că necazurile se înșiruie în fața ochilor tăi fără oprire? Că nu ai nicio cale de ieșire?Că oricine îți pune piedici și parcă nu mai ajungi să vezi „luminița de la capătul tunelului”?Că ai căzut în pragul disperării și nimeni nu te poate ajuta?Probabil că da.De multe ori întâlnim obstacole în viața noastră pe care le ocolim sau le învingem cu brio,dar și unele care ne pun capac.De fapt ,nu e vorba de câtă putere dai dovadă ,pentru că și puterea se epuizează la un moment dat și ceea ce rămâne în urmă e deznădejdea.E vorba despre credințele noastre , acele idei mărețe pe care le îmbrățișăm și nu dorim să le lăsăm să plece ,crezând că deținem adevărul absolut.Credințele proprii fac diferența între un om care alege să-și pună capăt zilelor și un om care luptă pentru a ieși la lumină,sub orice formă.Din păcate,multe dintre credințele pe care credem că le-am format noi înșine sunt idei și principii ce ne-au fost inoculate de mici ,de oamenii care au intrat în contact cu noi:părinți,rude,prieteni,cunoștințe,idoli…și chiar de către societate ,plină de limitări și intrigi.

Aruncați o privire în jur ,ascultați ce zic ceilalți și veți constata că cel puțin 80% din consistența conversațiilor noastre și a celor din jur se bazează pe „problemele” de zi cu zi.Am devenit atât de talentați în a ne plânge oful și a ne lamenta în fața celorlalți ,încât parcă nici nu dorim să scăpăm de ele ,din moment ce primim atenția celorlalți și ne identificăm cu aceștia prin intermediul problemelor.Boala „problemelor eterne” de care suferim,se pare că a devenit tot mai contagioasă și fără leac.Dacă ieșirile în oraș aveau cândva scopul de a ne ține departe de cotidian și a ne elibera de tot ce e negativ,ei bine ,mai nou este un mod de a ne împătăși problemele celorlalți și a ne întrece în lamentări fără de sfârșit.A devenit o necesitate să facem din probleme  subiectele de discuție cele mai aprinse.Nu ne mai lăudăm cu realizările noastre,ci cu lipsurile și necazurile ce ne încearcă de pe-o zi  pe alta,iar dacă nu le trăim ,facem noi cumva și le creăm.

Probabil ați auzit genul acela de afirmații : Ar trebui să te simți norocos că nu îți lipsește nimic,dar eu am atâtea probleme pe cap ,că nu știu dacă le mai pot face față!”.Întrebarea e:Oare vrem cu  adevărat să scăpăm de probleme ?Sau ne-am obișnuit să jucăm rolul„victimei eterne” cât mai bine în fața celorlalți?Cerșind compasiunea celor din jur,nu vom ajunge nicăieri ,din contră vom persista în marea problemelor creată de către noi.Nimeni nu ne poate ajuta în afară decât propria persoană..Totul ține de voință ,restul sunt povești.Sunt destule cazuri în care oameni ai străzii au devenit oameni de afaceri și totodată directori care au devenit cerșetori.Credințele alimentate de voință sunt cele care ne duc spre succes sau spre eșec.De altfel ,eșecul poate deveni succes dacă învățăm din el.

36651078_1732418373532037_946394952751906816_n

De câte ori nu v-ați surprins aruncând vina pe cei din jur și chiar pe divinitate pentru necazurile din viața voastră?De câte ori nu v-ați simțit singuri și neajutorați?De câte ori nu v-ați spus că norocul v-a părăsit?De câte ori nu v-ați lamentat spunând că nimeni nu vă iubește,că Dumnezeu nu vă iubește?De câte ori ,aflați într-o situație fără ieșire ,nu v-ați blestemat zilele?Acestea sunt credințe,pe care le îmbrățișăm atunci când eșuăm lamentabil.Inițial ,instinctul e să plasăm vina spre altcineva ,pentru că ne e greu să recunoaștem că suntem oameni și greșim.Refuzăm să coborâm de pe piedestalul pe care ne-am așezat singuri cu atâta mândrie.E mai convenabil pentru noi să spunem că fatalitatea a fost de vină,iar orice efort al nostru ar fi fost în zadar.Ulterior,când realizăm că nici învinuirea pe care o aducem sorții sau altcuiva ,nu ne vindecă rănile și nici nu ne aduce eliberarea,începem să ne adâncim în deznădejde și să devenim victime eterne ale problemelor noastre reale sau iluzorii.Și odată ce ne-am depărtat de drumul de mijloc,refuzăm să mai privim înapoi pentru a găsi soluții,considerându-ne pierduți pe vecie.Ei bine,nimic nu e pierdut dacă nu credem acest lucru.Toate răspunsurile se află în noi ,trebuie doar să ne oferim șansa de a le putea vedea,fiind sinceri cu noi înșine.

„Va exista întotdeauna un mâine pentru a rezolva problemele care azi păreau să nu aibă soluţie.” — Jose Saramago

Opriți-vă pentru puțin timp din alergătura cotidiană și priviți-vă așa zisele „probleme”!Priviți-le din toate unghiurile.Întrebați-vă cum le vor percepe cei din jurul vostru?Apoi ,priviți înăuntrul vostru și întrebați-vă ce credeți voi înșivă despre ele?Sunt cu adevărat grave sau sunt doar proiecția credințelor care v-au fost inoculate?Care sunt credințele voastre proprii ,indepent de ale celor din jur?Încercați să aruncați o privire în trecutul vostru ,la problemele cu care v-ați confruntat de-a lungul timpului și amintiți-vă care a fost abordarea celor apropiați cu privire la ele și în ce măsură v-au influențat perspectiva?Dacă v-ați putea întoarce în trecut ați mai urma aceleași căi de rezolvare?Încercați să vedeți de ce pe unele probleme le-ați putut depăși și pe altele nu?Ce pot avea în comun problemele cu care v-ați confruntat în trecut cu cele din prezent?Încercați să aflați care ar putea fi sursa creatoare a tuturor problemelor din viața voastră.Scrieți -vă toate răspunsurile la aceste întrebări pe hârtie și aruncați o privire asupra lor.Problemele voastre sunt doar simple cuvinte așezate pe hârtie acum.Le puteți păstra în viața voastră pentru a vă măcina sufletul sau le puteți pofti spre acea ușă din interiorul vostru pe care scrie :„Ieșire”. Conștientizați că gravitatea problemelor este doar o limitare pe care v-o impuneți voi înșivă!Asumați-vă alegerile și priviți dicolo de aparențe!

„Dacă ai puls, ai şi probleme. Asta înseamnă să trăieşti: să localizezi şi să rezolvi problemele.” — Burke Hedges

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

De ce scriu?

Întrebarea aceasta e pe buzele multora ,chiar și a cunoscuților,a rudelor ,nu și pe a ale mele.Înainte să am un blog ,mă întrebam „de ce nu scriu ?”.Aveam idei,aveam plăcerea și imboldul de a scrie,dar amânam momentul,găsindu-mi scuze…dar și întrebarea asta a luat sfârșit,odată ce mi-am luat inima în dinți și am început să scriu …Am primit remarci de genul „Nu ai ce face!” , „E o pierdere de vreme!” , „Probabil că te plictisești!” etc… și la fiecare am replicat :Scriu pentru că îmi place ! .Poate părea bizar pentru unii , probabil mi-ar spune că într-o lume a vitezei ,a lipsei de timp, a haosului cotidian ,lumea abia mai citește câteva fraze,apăi să scrie …ei bine mai există și oameni care scriu din plăcere,pentru că simt să facă asta și își pun sufletul pe tavă în fața cititorului.Da,poate părea pueril,lipsit de sens,dar nu și pentru cel ce scrie.

„De ce scriu?” Pentru că scrisul e libertatea mea.Scrisul e puntea dintre mână și inimă.Doar scrisul le-a adus împreună.Doar prin scris mă simt cea mai „Eu”.Cu fiecare cuvânt pătrund în interiorul meu. Nimeni nu mă poate condamna pentru ceea ce scriu,pentru că nu va simți niciodată cuvintele asemeni mie ,fiecare o va face în felul său și va oferi propriul înțeles cuvintelor sale.Scrisul mă ajută să fiu umană,să-mi amintesc că lucrurile mici fac diferența.Poate m-am făcut greșit înțeleasă ,scrisul nu e o formă prin care doresc să mă afirm în fața lumii ,ci un mod de a mă cunoaște mai bine pe mine însămi.Scriind,dau viață gândurilor mele,emoțiilor,trăirilor,sentimentelor,a tot ce e ascuns de ochii celorlalți …și chiar de proprii ochi.Se poate spune că e o formă proprie de meditație.Poate e o coincidență sau poate nu faptul că la un an,primul lucru pe care l-am ales a fost stiloul,poate acesta a fost darul meu primit de Sus.

39959763_445393865973234_3225442734747680768_n

De multe ori ,înainte să adorm ,mintea îmi este străfulgerată de șiruri de cuvinte ,care nu se mai termină.Parcă fiecare cuvânt își alege locul unde va fi așezat ,venind singur la mine ,la momentul potrivit.Nu degeaba se spune că noaptea este cel mai bun sfetnic,cum îmi așez capul pe pernă ,gândurile curg șiroaie ,până când o idee poposește mai mult timp în mintea mea și în acel moment știu că despre asta voi scrie mâine.În timpul zilei,mi se întâmplă să găsesc mai multe subiecte pentru articole ,dar știu că nu e momentul potrivit pentru a le aborda ,până când nu primesc și acordul nopții.Nu îmi impun când ,cât și cum să scriu un articol ,atât timp cât nu simt că pot scrie.Mi se pare o tortură a minții să te forțezi să scrii doar de dragul de a fi la zi.Las ca inspirația să mă invite la scris,pentru că răbdarea e cheia marilor rezultate.Și ce plăcere să sorbi fiecare cuvânt care urcă din inimă spre minte ,pentru a prinde formă și poposește pe limbă pentru a prinde ecou ,pe buzele mele și ale cititorilor.Fiecare cuvânt e o surpriză și pentru mine și îl rostesc de mai multe ori pentru a mă familiariza ,fixându-l în contextul potrivit.Fiecare cuvânt se așterne pe fondul alb în cea mai mare liniște,așteptând întregirea articolului,pentru a-și juca rolul la momentul oportun.

Nu am un ritual care să-mi inducă dorința de a scrie,pentru că ea există independent de mine.Când simt să scriu ,scriu ,nu-mi propun să fac asta dacă nu a încolțit ideea unui alt articol în mintea mea.Tot ceea ce am nevoie este liniște și prezența ideii în minte ,chiar și un cuvânt poate produce o avalanșă în interiorul meu .Odată ce m-am așezat confortabil în fața laptopului și încep să tastez,totul vine de la sine și nu mă apresc decât la final,pentru a face modificările de rigoare.Intenția mea nu e să surprind ,ci să aduc o fărâmă de emoție în ochii cititorului ,să fiu împăcată cu mine ,că și în acea zi un om și-a păstrat calitatea de a fi uman.

Poate că nu sunt și nici nu voi fi vreo vedetă ori vreun geniu care ar putea  pune bazele unei noi teorii revoluționare și nici nu voi aborda domenii de interes ,care ar putea atrage atenția unor mase semnificative de oameni,dar nici nu mi-am propus acest fapt,sunt suficienți oameni specializați care pot scrie despre domeniul în care activează și o pot face foarte bine,chiar și eu îi urmăresc…intenția mea este să scriu despre cele mai nesemnificative lucruri ,pe care tot mai puțini oameni le privesc ,pentru că ele ne aduc mai aproape de absolut.Eu ,în nimicnicia mea ,aleg să fiu un simplu om și să mă bucur de acest privilegiu,pentru că cel mai greu în această lume este să fii SIMPLU!

Poate unora le pot părea prea siropoasă sau plictisitoare sau neinteresantă …îmi pare rău că nu pot fi pe placul tuturor și nici nu am cum ,atât timp cât suntem atât de diferiți cu toții -acest lucru îmi place cel mai mult la viață,pentru că fiecare în parte e o sursă de inspirație pentru cei din jur.Fiecare articol prinde formă datorită unui exemplu din viața mea ,de zi cu zi.Poate că sunt o decepție în ochii multora,dar aș fi distrusă dacă aș fi în proprii mei ochi.Nu am pretenția ca cineva să îmbrățișeze percepțiile mele nesemnificative,eu mă simt câștigată dacă am putut aduce un zâmbet pe chipul unui cititor,o încrețitură în marginea ochilor și un semn de întrebare în minte.Pentru mine e suficient că soarele mi-a zâmbit și azi și un nou articol a îmbogățit blogul meu.

39748577_1345998918836106_8199065230597160960_n

Da ,îmi place să scriu din tot sufletul!Iubesc să scriu!Scrisul mă face să vreau să fiu mai bună pe zi ce trece ,să fiu împăcată cu mine și cu cei din jur!Aș putea scrie despre orice nimic ,ore în șir și aș putea face asta toată viața.De ce aș face asta?De ce nu ?!Este felul meu de a mă bucura de orice îmi oferă viața.Sunt articole pe care le scriu râzând ,altele plângând ,altele cu emoție …fiecare literă e trăire.Fiecare tastă pe care o ating răsună în mintea mea ,asemeni ecoului unei clape de pian.Totul se simte ,totul se trăiește!Ce poate fi mai veridic de atât ?

Pentru unii-totul e nimic ,pentru alții -nimicul e totul.Voi ce alegeți?

Eu aleg nimicul!Pentru că totul se naște din nimic…😌

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!

Lumina din spatele perdelei

Momentul acela când îți sună alarma și nu știi cum să o oprești mai repede ,pentru a te pune înapoi la somn…Ei bine ,alarma va continua să sune iar și iar ,până îți va pieri tot somnul  și astfel te vei ridica din pat și o vei închide pentru ultima dată pe ziua de azi și nu numai ,vei arunca telefonul de pereți pentru că și azi ești obligat să-ți părăsești patul …Fir-ar el serviciu!Fir-ar ea școală ,facultate etc…Fir-ar ce o fi !Mergi la baie ,bâjbâi periuța de dinți ,abia îți atingi fața de apa rece și nu te mai uiți în oglindă pentru că știi că arăți groaznic !Nu-ți mai faci cafeaua ,pentru că o vei bea în fugă pe drum.Arunci două haine pe tine ,care-or fi ,pentru că și azi trebuie să alergi spre chinul tău zilnic(serviciu,școală,afacere etc).

În cazul în care ai familie ,lucurile se complică pentru că în cazul în care oprești alarma și nu te mai trezești ,ești sigur că ai tăi copii te vor da jos din pat, fără să clipești.Iar trebuie să le calci hainele și  pe cele ale soțului,să le pregătești pachețelele cu mancare ,în cutiile lor preferate ,să te asiguri că au tot ce le trebuie în ghiozdan…aa și asta e doar încălzirea pentru că ….trebuie să ajungi și la job…la timp,pentru că iar va trebui să-ți țină patronul predică ,pentru că ai întârziat.Eventual ,constați că ți s-a stricat mașina sau că traficul îți activează toți nervii  și abia poți arunca un ac printre automobile,apăi să faci vreo altă manevră ,să scapi de acolo sau,eventual, îți fracturezi un picior în timp ce alegi varianta simplă: mersul pe jos…. și uite așa ajungi să-ți blestemi zilelele iar și iar și iar,pentru că fiecare dimineață presupune un start ratat .Probabil că ai început să te aștepți ca lucrurile să meargă ,pe zi ce trece ,tot mai rău.Lipsa somnului ,stresul ,copiii ,job-ul,partenerul de viață,lipsa banilor,facturi,rate -totul devine un chin zilnic și așa ajungi să te pierzi în gaura neagră a problemelor și să uiți de tine,de tot ce este important.Uiți să trăiești.Ajungi să exiști doar pentru așa zisele„sacrificii” de zi cu zi.

31117805_1650272865079922_2066328973926727680_n

Ce-ar fi să iei o pauză?

Hai să privim fiecare dimineață dintr-un alt unghi.Sună alarma!O oprești și deschizi ochii.Lasa-te mângâiat de razele calde ale soarelui.Dacă partenerul de viață e lângă tine,sărută-l suav pe buze și șoptește-i un „Bună dimineața!” cu zâmbetul pe buze.Mulțumește-i că e mereu lângă tine când te trezești și spune-i cât de mult îl apreciezi.Dacă ești singur ,ridică-te din pat ,mergi la geam ,dă la o parte perdelele și fii deschis pentru a primi întrega abundență a luminii, în suflet!Așa-i că te simți în formă azi?! Mergi la baie,răcorește-ți fața cu apă din abundență și simte răcoarea cum îți inundă corpul de energie.Privește-te în oglindă!Nu-i așa că arăți minunat? Spune-ți cu voce tare că ești extraordinar!Iubește ceea ce vezi!Iubește-ți corpul ,indiferent de cum arăți-e corpul tău care te susține zi de zi- și mulțumește-i pentru tot ce îți oferă!Iubește fiecare părticică a ta și spune ce simți cu voce tare ,pentru fiecare bucățică din tine, în parte!Câteva fraze spuse zilnic, te vor încărca cu energie pozitivă și vei fi mult mai încrezător în forțele tale!Ia micul dejun în liniște și savurează fiecare înghițitură!Simte fiecare ingredient care îi dă savoare preparatului din fața ta.Mulțumește-i lui Dumnezeu/Universului /altei divinități în care crezi ,pentru această de zi minunată,pentru că și azi ți-a binecuvantat trupul cu suflare!Sărută-i pe cei dragi de câte ori ai ocazia și spune-le ce înseamnă pentru tine.Asigură-te că le-ai înseninat fiecare dimineață cu un zâmbet!Spune „Te iubesc!” mai des , persoanelor din viața ta.Bucură-te de prezența lor clipă de clipă ,chiar și atunci când te supără!Râdeți pe seama momentelor neplăcute și fructificați timpul petrecut împreună!

36535060_1732421760198365_3804132321674657792_n

Bucură-te că ai un job ,pe care alții și l-ar dori!Mulțumește divinității în care crezi,că poți merge zi de zi la serviciu și că poți munci,poate unii oameni nu au ocazia asta sau nu au avut-o niciodată.Apreciază o vorbă bună pe care o primești din partea colegilor sau șefului tău și întoarce aprecierile de câte ori ai ocazia,dar niciodată în momentul când le primești,pentru a-ți da voie să primești vorbe bune, gratis și să oferi în același ton.Permite ca bucuria lăuntrică să iasă prin toți porii trupului tău și să-i contaminezi și pe cei din jur cu emoții pozitive.Oricât ai fi de obosit seara când ajungi acasă,amintește-ți să-i saluți cu zâmbetul pe buze pe ce dragi,strânge-i strâns în brațe pe cei dragi,spune-le povești  și împărtășește-le cât de mult îi apreciezi pentru ceea ce sunt.Vorba ceea :„O picătură de miere face mai mult decât un litru de fiere”.Nu trata fiecare zi ca fiind o greutate în plus la chinul tău.Schimbă-ți perspectiva din care privești lucrurile ,persistă în lumină și încarcă-te cu energie.Fii conștient de aportul tău în propria viață și a celorlalți.Totul ține de ceea ce gândești,de ceea ce emani și de credințele pe care le îmbrățișezi.Dacă vei susține că fiecare zi e un calvar pentru tine ,că ești depășit de probleme și că situația ta  financiară este dezastruoasă, fii sigur că nu te va contrazice nimeni,dar nici nu te va ajuta să scapi de această situație.Faptul că îți însușești postura de victimă nu te ajută în niciun fel,din contră ,lucrurile vor decurge tot mai rău.Poți să te  complaci în această situație sau să alegi să îți privești viața într-o lumină pozitivă și să iei măsuri ,fără a te lamenta.

Citind cartea -Zero limite – de Joe Vitale și dr.Ihaleakala Hew Len ,am găsit un pasaj redat de dr. Hew Len,care mi s-a părut destul de interesant și sugestiv pentru esența articolului: „a fi total responsabil pentru viața mea înseamnă că totul în viață-pentru că face parte din viața mea-este responsabilitatea mea.”.Greu de digerat ,dar fiecare problemă care apare în viața noastră sau a celor din jur ne privește în mod direct pe noi.Ar trebui să acceptăm că noi suntem sursa tuturor lucurilor din viața noastră și să încetăm să căutăm vinovați în ceilalți.Răspunsul se află în noi.

IMG_20170726_214915_433
Iubește viața cu tot ce îți oferă!

  • Iubește persoanele pe care le întâlnești zi de zi ,atât pentru părțile lor bune ,cât și pentru cele mai puțin bune!
  • Iubește fiecare vietate care-ți apare în cale ,pentru că acestea sunt lăsate tot spre bucuria ta zilnică!
  • Admiră cerul,în fiecare zi ,pentru a putea tinde spre înalt!
  • Îndreaptă-ți privirea spre pământ  când te pierzi cu firea,pentru a-ți aminti care-ți este locul!
  • Iubește florile și respiră parfumul lor îmbietor!
  • Iubește apa și lasă-te purtat de valul vieții!
  • Iubește focul ,pentru a putea înțelege intensitatea iubirii!
  • Iubește natura,penru a-ți aminti cu fiecare clipă care trece ,că fiecare om este conectat la tot ce-l înconjoară ,iar fiecare acțiune a sa ,înreptată contra naturii,îl va costa viața!
  • Iubește clipa în care te afli,pentru că ea nu va mai reveni nicicând!
  • Iubește ceea ce ai ,pentru că va fi mereu mai bun decât lucrurile pe care nu le vei avea niciodată!
  • Iubește să fii tu,pentru a-ți celebra unicitatea!
  • Iubește să fii om ,cu tot ce presupune existența umană!
  • Iubește totul și nimicul în același timp,pentru că sunt două fețe diferite ale aceeași monede!
  • Doar iubește și nu vei pierde nimic!

Zâmbește-i zilei de azi ,petruc ca ea să te celebreze!☀😁