Arhive etichetă: oameni

Deschidere spre artă

Pe 5 octombrie 2018 a avut loc ediția a III-a a Nopții Albe a Galeriilor(NAG) la Iași și în alte 12 orașe din țară,organizat local de Asociația Culturală AltIași .Interesant la acest eveniment este că accesul la o serie de galerii,expoziții și ateliere ale artiștilor este gratuit,cei interesați având la dispoziție liste și hărți cu locațiile deschise pe care vor să le viziteze,ba chiar,la fel ca și în anii trecuți,s-au organizat tururi pietonale ghidate și tururi pentru bicicliști.Anul acesta s-au oferit și tricouri personalizate celor care reușeau să obțină stickerele cu cele 8 galerii principale din Iași,într-un final 4 echipe de participanți doreau să obțină ultimul tricou rămas.Probabil mulți dintre voi așteptați evenimentul în fiecare an sau sunteți la curent cu toate evenimentele din orașul vostru -cert e că informații se găsesc din plin pe Internet ;evenimentul NAG a fost prezentat prin tot orașul prin afișe,stickere,pliante,cu două săptămâni înainte de această seară.

44334747_253477028673093_8029734547224526848_n

Am ales să vorbesc despre acest eveniment,nu întâmplător,ci pentru că am fost implicată ca voluntar,atât anul trecut ,cât și anul acesta,făcând parte din echipa de promovare,reușind să privesc lucrurile îndeaproape și să surprind unele nuanțe ale firii omenești. Am împărțit pliante atât în licee,cât și în cadrul punctelor de atracție ale orașului,întâlnind varii tipologii de  persoane-destul de reticente în a accepta un pliant întins de o persoană zâmbitoare,persoane care erau contrariate de faptul că pretindem a fi voluntari,dar în schimb primim bani pentru a face acest lucru ,persoane care în graba cotidiană nu mai priveau pe nimeni,persoane care zâmbeau politicos,făcând semn cu mâna că nu au nevoie de hârtii pe care să le arunce în secunda 2 la coș,persoane care întrebau dacă trebuie să dea bani pentru acele pliante ,cât și persoane care apreciau atât evenimentul,cât și intenția noastră ,spunând că e nevoie de mai multe astfel de evenimente pentru a scoate orașul din amorțeala monotoniei.

44416408_343025559603816_7689233100525535232_n

M-a marcat faptul că oamenii au devenit paranoic de suspicioși în privința acceptării anumitor lucruri de la cei din jur,pentru că ceea ce se promovează sunt aspectele negative:furt,înșelătorie,minciuni,vise false …iar majoritatea oamenilor refuză să mai creadă și ceea ce se așterne în fața privirii lor.În mijloacele de transport,în intituțiile în care avem acces ,în complexe comerciale ,pe rețelele de socializare ,peste tot vedem fel de fel de afișe „Atenție la hoți”,astfel încât am început să vedem negru tot ce e alb de fapt.Oricât am încercat să-i explic unei tinere faptul că „a fi voluntar” presupune a întreprinde activități din pură voință în baza unui contract de voluntariat și nimic mai mult ,remunerația nu există ,fiind în dezacord cu postura de voluntar ,într-un final am primit același răspun :„E imposibil să faci astfel de lucruri fără a primi nimic.Mințiți lumea!”.Te gândești că persoanele mai în vârstă nu sunt la curent cu astfel de noțiuni și e normal să primești contraargumente din partea lor,însă când te confrunți cu persoane apropiate de vârstă cu tine,chiar nu știi cum să le combați și într-un final renunți,pentru că cine nu vrea să privească un alt punct de vedere ,nu o va face nici după alte mii de explicații.Oricât de facil ar părea să împarți pliante,adevărul fiind că e o activitate obositoare, nu atât fizic,cât psihic ,pentru că foarte puține persoane acceptă să primească pliante și e cu atât mai dezamăgitor cu cât,voluntar fiind,vrei să le faci ziua mai frumoasă celor din jur ,iar ceea ce primești în schimb sunt vorbe înțepătoare,indiferență și nepăsare.Dar cu singuranță nu poți uita nici momentele când unele persoane vin la tine și cer pliante în plus ,sunt curioase să afle cât mai multe detalii și te strâng cu drag de mână pentru că le-ai înseninat  ziua.Sunt oameni și oameni ,momente și momente-de aceea e important ca oricât de prinși de nevoi ,griji ,probleme am fi ,să nu plasăm greutățile noastre asupra celor din jur și să ne amintim să răspundem zâmbetului cu un alt zâmbet,pentru că astfel mereu avem de câștigat.

Această prezentare necesită JavaScript.

O altă parte a muncii de voluntar a presupus prezența noastră în interiorul unei galerii/atelier,unde eram repartizați ,pentru a pofti vizitatorii înăuntru ,a le arăta picturile/fotografiile artiștilor și a-i ghida mai departe spre alte puncte de vizitat.Eu am făcut parte din echipa care a poposit la Galeria Victoria ,ca și anul trecut ,o galerie nou descoperită ,care a găzduit creațiile unui pictor tânăr ,din Cluj -Mircea But ,înglobând o expoziție personală a acestuia.Aruncând o privire asupra creațiilor sale,poți observa un amestec de texturi și culori,cadre surprinse care îți pun imaginația în mișcare,fiind o invitație spre nou .Spre surprinderea mea ,artiști în vârstă și chiar pur împătimiți de artă,înaintați în vârstă s-au arătat foarte încântați de perspectiva și modul de lucru al pictorului.O doamnă s-a oprit lângă mine și mi-a șoptit „Nu e așa că e minunat?Te face să-ți imaginezi atâtea lucruri!Iar eu am o imaginație debordantă la vârsta mea!”. Nu am putut să o contrazic,iar bucuria de pe chipul ei era molipsitoare.Ce efect poate avea arta!

44398778_335775506970188_4780849168010706944_n

Erau multe persoane care nu doreau să intre ,refuzând invitațiile noastre,dar care se îndepărtau fară a-și lua privirea de la galerie.Ceva dinăuntrul lor îi îndemna să intre ,să guste din artă ,dar grijile cotidiene erau mai puternice .Am văzut tineri,bătrâni,prieteni,iubiți,familii,copii,părinți,bunici,artiști,persoane elegante,sportivi, iubitori de modă …fel și fel de oameni,care nu pareau să aibă vreo tangență unii cu alții,dar pe care îi unea ceva:simțul frumosului,pofta de artă .Erau persoane care poposeau minute în șir în dreptul unui tablou și cu fiecare clipă descoperau ceva nou la o pictură aparent simplă.Unii au intrat din curiozitate ,alții din plăcere,alții din plictiseală,alții din pasiune,alții pentru a face poze…cert e că fiecare a rămas cu ceva în acea seară.În ciuda faptului că am stat în picioare de la ora 19 la ora 1,salutându-i pe vizitatori și oferindu-le informații,mi-a plăcut să fiu acolo,în mijlocul valurilor de oameni,simțind ideea de unitate-arta ne poate aduce mai aproape.De fapt,la sfârșit nu mai contează nici oboseala,nici faptul că stomacul se revoltă sau somnul nu-ți dă pace.

La sfârșit ,rămâi cu bucuria că ai cunoscut oameni noi,care te-au inspirat și ți-au atins sufletul.

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

„Nu vreau să văd nici un OZN în casa mea!” 🐶👀

Se știe că legătura specială dintre câine și om dăinuiește de zeci de mii de ani ,nu de azi,de ieri.Am ales să abordez acest subiect tocmai din perspectiva unei persoane care îndrăgește câinii și chiar are un prieten atât de jucăuș ,o cățelușă pe nume Tysha,pe care o ador tocmai pentru  că a spulberat prejudecățile despre cât de inoportună ar putea fi prezența unui câine în casă.

Pot admite că sunt ,atât împătimiți de animale ,cât și  persoane care nu agreează  animalele de companie,persoane cărora le este frică de acestea sau cărora le displac animalele din considerente proprii: fac mizerie,îngrijirea lor necesită resurse și timp ,fac gălagie etc. Ceea ce îmi displace, în schimb ,e faptul că mulți au propriile prejudecăți și țin morțiș să și le reverse asupra celorlalți.Eu am auzit de multe ori sfaturi gratuite,precum: „Mai bine înfiezi un copil ,decât să-ți iei un câine” , „E prea costisitor să ai un câine în casă ,plus că locul lui e afară ,dintotdeauna a fost așa .” , „Cu ce te ajută să investești timp și bani într-un animal ,care nu-ți aduce nimic bun,când ai putea face ceva util?” , „Mulți oameni mor de foame ,iar tu strici mancarea pe câini!” etc. Buuun! Lista poate continua.Totuși ,cred că nu trebuie să confundăm lucrurile.

1.A înfia un copil e o decizie de familie,destul de dificilă și oportună pentru cei care își doresc cu adevărat și implică,totodată, o mare responabilitate ,iar procedurile sunt destul de complicate.Însăși ideea de a îngriji un copil este un fapt primordial ,care nu se ciocnește cu ideea de a avea sub acoperiș un câine ,din contra ,se completează.Un copil care crește alături de un animal de companie,va fi mult mai responsabil ,va îndrăgi animalele ,va fi conectat cu natura și își va putea fructifica energia într-un mod benefic.

2.Cum lumea a evoluat sau cel puțin așa se suține,s-a modificat și rolul animalelor de companie.Câinii sunt capabili,pe lângă abilitatea lor de pază ,de supraveghere a casei și de prindere a infractorilor ,să aibă grijă de oamenii cu dizabilități ,să fie de un real ajutor oamenilor care trăiesc singuri,uitați de familie ,de lume.Nu e costisitor să ai grijă de un câine ,atât timp cât o faci într-un mod corespunzător și îi oferi ingredientul vital:iubirea.Totul este activat prin intermediul iubirii.

3.Puținul timp și suma minimă pe care le poti cheltui pentru un câine reprezintă minimul ce îl poți face pentru o ființă care este devotată ție în toate ,care te așteaptă cu ochii ațintiți spre ușă până ajungi acasă seara,fără să se atingă de mâncare sau de apă,care se bagă în sufletul tău când ești trist ,oferindu-ți afectiune și care nu te deranjează din somn nici pentru a cere să-și facă nevoile.Oare o ființă pentru care tu ești lumea lui ,nu merită acel puțin timp de recreere ,care îți profită tot ție?.

4.Nu cred că mulți oameni mor de foame din cauza celor care au în grijă câini sau alte animale.Oamenii și nevoile lor primează întotdeauna ,iar dacă ar fi să aleg între a oferi porția mea de mâncare unui om nevoiaș sau unui câine ,i-aș oferi-o nevoiașului, fără să stau pe gânduri o clipă.Da ,am văzut mule persoane cu potențial financiar care preferau să lase mâncarea să se strice ,să o dea câinilor sau să o arunce pur și simplu la gunoi ,decât să o ofere altor oameni,dar nu cred că e cazul să generalizăm.Aceasta este o altă discuție pe care o voi aborda cu o altă ocazie.Problema nu se pune astfel.Oamenii și câinii,implicit animalele sunt categorii diferite ,care se disociază.Totul ține de a fi uman ,de a ști care ne sunt  prioritățile și de a păstra un echilibru în toate.Ușor de zis,greu de făcut !Poate ar fi cazul să începem cu noi,să analizăm ce avem și ce nu ,care ne sunt nevoile și să ne abținem în a arunca ochiade în curtea vecinului.Înainte să judecăm ,ar trebui să privim în ochii celuilalt și să vedem ce îl face cu adevărat fericit-indiferent despre ce este vorba- și să respectăm alegerile sale.Haideți să ne molipsim cu fericirea celorlalți și să o dobândim pe cea proprie.

Mărturisesc că mi-am dorit un câine de micuță ,dar l-am primit abia acum 5 ani și a fost o mare surpriză ,mai ales că acest cadou a venit din partea tatălui meu .Menționez că stau la curte și sunt înconjurată de fel și fel de câini care dau târcoale,însă ,atât eu ,cât și fratele meu ne doream un câine al nostru ,un prieten energic care să întrețină atmosfera vie în casă.Tatăl meu ,pot spune că era contra a orice însemna pas de animal în casă ,ba chiar ,de câte ori îi aduceam în discuție dorința de a avea un cățel ,îmi zicea „Nu vreau să văd nici un OZN în casa mea”.Astfel că ,nimic nu anunța cadoul lui .Avea 2 luni când a ajuns la noi ,era un ghem maro de blană,acum e ca spuma laptelui.E cea mai cuminte cățelușă pe care o puteam avea.E imposibil să nu o adori.Știu că sunteți de părere că sunt subiectivă pentru că e a mea ,dar eu nu spun lucruri pe care nu le vad și le simt.E un moment minunat când ajungi acasă și te întâmpină doi ochi înlacrimați ,care te ceartă că ai plecat fără deținătoarea lor sau când , fiind prinsă în diferite treburi vine și te cheamă la masă prin cateva semne murmurate cu gura …cea care stă lângă tine până când binevoiești să o însoțești…

36564984_1734130140027527_521625994302324736_n

Acea ființă pe care nu ai cum să n-o iubești,care te pândește dimineața până deschizi ochii pentru ca să vină peste tine să-și primească porția de alint ,iar mai apoi te anunță   să o conduci afara…Cea care nu intră în casa până nu ți-a arătat lăbuța și nu a primit acceptul că e destul de curată pentru a intra sau care merge singură la baie când știe că este murdară…cea care în timpul mesei ,stă sub masă și te atinge cu lăbuța ori năsucul, pentru a-ți atrage atenția că vrea să primească mâncare …acea ființă care te conduce până la bolul cu apă, pentru a-ți arăta ca ai uitat să-l mai și umpli…acea cățelușă care te surprinde cu fiecare zi care trece cu fel și fel de năzbâtii și pe care nu ai cum să nu o adori… fără ea ,casa nu mai e la fel.

IMG_20170811_223700_908

Sincer,eu cred că în momentul în care ai un câine, dacă știi cum să-l îngrijești ,să-l educi asemeni unui copil și să-i oferi iubire,nu vei întâlni nici o problemă.Nu degeaba se spune că un câine este asemeni stăpânului ,el este oglinda celui care-l îngrijește.Nu dați vina pe animale pentru neglijența omenilor.Noi suntem cei înzestrați cu rațiune ,nu ele(sau cel puțin așa ar trebui).Deși ,de multe ori, am vazut oameni imuni la necazurile celorlalți și animale care le-au oferit oferit ajutor oamenilor aflați la nevoie.Nu subestimați animalele.Nu adoptați sau nu cumpărați un animal dacă nu vi-l doriți cu adevărat ,pentru ca mai apoi să- l abandonați.Fiți umani și apreciați tot ce aveți!

Dacă doriți mai multe motive pentru a vă convinge de efectele benefice a unui câine asupra omului ,puteți accesa: http://www.psychologies.ro/sanatate-2/efectele-terapeutice-ale-cainilor-2140999

Zâmbeste-i zilei de azi.pentru ca ea să te celebreze!🌞🤗

Uităm să fim oameni !👥

 

În goana după bani ,în alergarea continuă contra valului de probleme ,care ne ajunge din urmă și ne înghite,ajungem să ne pierdem trăsătura care ar trebui să fie definitorie „a fi uman”.Din dorința de a avea tot mai mult ,eventual „mai ceva” ca vecinul,devenim niște roboți ,muncim tot mai mult peste program,nu dormim ,nu ne hrănim corespunzător ,iar stresul prinde rădăcini în mintea și comportamentul nostru,astfel încât devenim orbi la tot ce ne înconjoară.Sunem mult prea ocupați ,iar această mască pe care ne-am însușit-o cu brio,a devenit utilă pentru a ne ascunde de cererile celor din jur.

IMG_20170226_182910_025

De câte ori am auzit ca scuză din partea celorlalți sau chiar noi am recurs la acest tertip pentru a ne scuza ,replici  precum :„Îmi pare rău,nu am timp să te ajut!”, „Sunt în întârziere ,nu am timp de vorbă”, „Trebuie să plec ,am ceva mai important de făcut.”,  „Am destule probleme pe cap ,nu am nevoie de ale altora.” etc.

Ne place să ne complacem în această lâncezeală a problemelor și a presupuselor neputințe, iar timpul petrecut cu ceilalți îl irosim, vorbind tot despre cât de grea e viața noastră și cât de puțin timp avem pentru noi.Dacă ținem legate problemele de noi ,le păstrăm în minte ,în acțiunile pe care le desfășurâm cu cei din jur,în propriile noastre vise , noi le alimentăm și le pregătim culcuș în viața noastră ,lăsându-le cale liberă să ne macine pe dinăuntru.Toți au probleme ,dar depinde cum și le gestionează fiecare, fie alege să fie o victimă eternă ,fie le acceptă ,caută soluții de rezolvare și se bucură de viață împreună cu ceilalți.Haideți să deschidem ochii spre celălalt de lângă noi ,înainte de a-l pierde .

IMG_20170303_214425_691

De fiecare dată când sunt abătută și pierdută în gânduri fără capăt ,merg la biserică,locul în care îmi eliberez atât mintea ,cât și sufletul.Și de fiecare dată când îi pășesc pragurile mi-e dat să văd cât de nesemnificative sunt „așa zisele mele probleme” și îmi e lăsat să-mi curăț privirea cu noi  modele de oameni și experiențe de viață tuburătoare.Recent ,intrând în biserică și mergând să mă închin la  icoane ,în fața mea am zărit o mamă  ce-și purta ,cu mare dificultate,copilul cu dizabilități,de statură cu ea, de la o icoană la alta pentru a le săruta.În fața mea se așternea durerea unei mame,care era cotropită de speranță și de credința dârză.Atât eu cât și un domn am încercat să o ajutăm, să-l așezăm pe copil în scaunul cu rotile,dar efectul asupra mea se produsese din prima clipă ,am rămas amorțită de neputința care mă cuprindea privind-o pe acea mamă iubitoare ,care și-a aplecat capul în fața sorții ,dar nu a încetat să lupte. Și, ușor ușor mi-au venit în minte fel și fel de plângeri inutile din partea persoanelor perfect sănătoase, pe care le întâlnesc în fiecare zi și în postura cărora  mă regăsesc și eu ,spre rușinea mea:„Nu-mi stă bine părul! ”„Nu am destule haine!” „Mi-a ieșit un coș pe față,nu pot ieși din casă” „Ce plictisitoare e viața mea!” etc. Viața ne oferă experiențe care să ne aducă cu picioarele pe pământ ,trebuie doar să avem mintea trează și ochii larg deschiși pentru a le înțelege mesajul .

De cele mai multe ori cele mai neplăcute incidente pot dezvălui cele mai semnificative învățături.Hai să folosim acel timp în care ne descărcăm problemele în fața celorlalți ,ajutându-i pe alții .Durează doar câteva secunde să-l ridici pe cel căzut în fața ta și să- i înseninezi ziua cu un zâmbet ,însă câștigul propriu ,prin ajutorul acordat,va fi infinit în comparație cu al  celui aflat în fața ta,vei recâștiga calitatea de a fi om ,iar inima îți va crește de fericire.

Sunt sigură că fiecare dintre voi aveți un loc în care vă retrageți pentru a vă limpezi mintea sau o persoană care vă poate însenina ziua.Dacă nu ați găsit propria „scăpare”  ,ar fi timpul să căutați o cale de a vă detașa din când în când de cotidian, pentru a vă aduce aminte de identitatea umană proprie.Nu aveți nevoie de super eroi sau super puteri ,pentru a ajuta oameni și a schimba vieți ,însușiți-vă calitatea de a fi uman și creați miracole în viața voastră și a celor din jur.Nu așteptați laude ,mulțumiri sau recompense ,veți fi recompensați la timpul potrivit cu vârf și îndesat.

Doar fiți voi și simțiți bucuria unei fapte bune cum iese prin toți porii corpului vostru.Trăiți momentul!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁🤗