Arhive etichetă: mancare

Sărbătorile se nasc în fiecare inimă

Sărbătorile viiin…Sărbătorile tot vin de prin noiembrie.Da,probabil ne-am săturat cu toții de atâta propagandă pentru a cumpăra cât mai multe … traficul este de neocolit,magazinele goale,febra cumpărăturilor nu iartă pe nimeni ,cu atât mai puțin pe români .Românul se remarcă de Crăciun prin intermediul meselor îmbelșugate cu de toate, pentru orice musafir care  îi trece pragul.Toți se întrec în a-și aranja casele și brazii într-un mod cât mai unic ,ca mai apoi să posteze forografiile în mediul online.Ce rost are să faci poze dacă nu ai unde le afisa?!Știu că,mai ales azi,sunteți exasperați cu urările,sau mai bine spus ,cu aceleași urări an de an ,copiate de pe internet ,chiar de la persoane pe care nu le cunoașteți …dar oare chiar trebuie să vedem negrul în orice?

Gospodinele sunt în febra curățeniei și a gătitului ,timp de zile întregi.Poate părea o monotonie și o corvoadă să petreci timp în bucătărie gătind ,când se poate comanda mâncarea,nu?Și întrebarea e:Unde e farmecul?Sinceră să fiu,ador mâncărurile tradiționale,dar și mai mult ador să le gătesc:julfă,cozonac,sarmale,chișcă,cighir,bors,tobă,cârnați,etc-nu vor avea niciodată gustul așteptat dacă nu vor fi gătite în casă.De fapt ,dincolo de bucatele rezultate ,e vorba despre atmosfera caldă și antrenantă,plină de povești și râsete fără sfârșit ,în timp ce mâinile lucrează cu zor,pe fundalul creionat de colinde.În câteva zile ,reușești să reînvii întreaga copilărie ,stând în aceeași bucătărie în care ai crescut.Ce altă încăpere din casă mai e la fel de primitoare ca bucătăria?Niciuna.Nimic nu ne adună împreună mai mult ca mâncarea,gătită cu dragoste ,pe care o împarți cu cei dragi.

Poate că sunt românii mână largă de sărbători: în general,fac excese de mâncare,ca mai apoi să-și petreacă cele 3 zile de Crăciun(cel puțin) în spital,poate că risipesc mâncarea,golesc magazinele și fac băute pe-ntrecute cu prietenii ,dar un lucru e clar :de sărbători e puțin probabil să ieși din casa unui român cu burta goală și plictisit.Suntem cunoscuți ,mai ales ,pentru mesele îmbelșugate și gustoase ,de care nu ne putem desprinde nici dacă suntem la mări distanță de casă ,pentru tradițiile care încă se mai țin,mai ales în zonele Bucovinei și Maramureșului și mai ales,pentru distracția pe care o putem fructifica în orice context.

De când se întâmplă ca o urare în plus să strice(chiar și copiată)?Oare nu contează,totuși,că cineva se gândește la noi?Da,poate cheltuim extrem de mulți bani pe cadouri,dar oare dacă iubești ,te mai gândești la bani?Cine se poate abține să nu ia cadouri celor dragi,părinți,bunici,copii,frați,prieteni,când ei sunt tot ce ai mai scump?Oare nu toate încercările noastre de a face totul să arate cât mai bine și de a cheltui tot mai mult pentru a încărca mesele,sunt,de fapt,pentru ai avea mai aproape pe cei dragi?Ce rost ar avea banii,călătoriile,succesele dacă nu ai avea cu cine le împărți? Tot ceea ce facem,întreprindem pentru a primi atenția celor din jur.Orice poză postată pe rețelele de socializare e pentru a-ți confima că ești important și pentru a ști că măcar o persoană te admiră pentru ceea ce ești și pentru ceea ce realizezi.

Nu credeți că am ajuns prea triști tocmai pentru că găsim câte o chichiță în orice și la orice persoană?Poate că acum nu realizăm,dar în fiecare an ,persoanele pe care le aveai la masa de sărbători dispar ,din varii motive și nimeni nu ne garantează că îi vom mai vedea vreodată…oare se merită să irosim timpul căutând nod în papură?Faceți un exercițiu de imaginație și priviți-vă pe voi,în jurul vârstei de 80 de ani,singuri,stând pe fotoliu,cu telefonul în brațe ,așteptând ca cineva să-și aducă aminte de voi,să dea măcar un telefon,un sms,chiar dacă v-a lăsat vederea …și așteptați în zadar,pentru că toți au uitat de voi .Și pentru un moment vă amintiți ce frumos ar fi fost să primiți măcar o urare copiată de pe internet,măcar știați că existați pentru cineva.Oare dacă am privi astfel lucrurile,nu am aprecia mult mai mult totul?Orice cuvânt,orice gest ,orice faptă contează.Nu lăsați nimic nerăsplătit!

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum ,în prag de sărbători,vă urez să aveți inimile deschise,să-i primiți pe toți ce-i dragi,care vă bat la ușă;să aveți ochii calzi și plini de lumină pentru a vedea în orice lucru bunătatea;să aveți urechile descoperite pentru a savura fiecare colindă și clinchetul clopoțeilor ce sunt ținuți strâns în mânuțele firave ale celor mici;să aveți buzele moi și catifelate pentru a-i sufoca cu pupici pe toți cei dragi și ,totodată,brațele deschise larg pentru a-i cuprinde cu iubire pe cei care v-au pășit în suflet .

Bucurați-vă de Nașterea Domnului cu fiecare clipă care trece!Nu lăsați nimic să vă întunece sărbătorile și înconjurați-vă de cei dragi.Arătați-le că vă pasă ,dar mai ales cât de mult îi apreciați.Chemați-i pe cei săraci la masă cu voi.Oferiți-le mâncare animalelor ce hoinăresc pe drumuri.Fiți buni ,mereu ,dar mai ales de sărbători.Fiți oameni și mai mult de atât.Dumnezeu ne-a creat fără limite,să nu ne limităm la nimicuri.Vedeți mereu partea plină a paharului!Dăruiți din inimă,orice!Nu sărbătoriți banii,ci persoanele dragi!Bucurați-vă de fiecare surâs de copil,de fiecare încrețitură de frunte a celor înaintați în vârstă și de fiecare  indiscreție e celor tineri.Timpul nu așteaptă.Gustați fiecare linguriță de viață până la ultima picătură de zeamă.Stoarceți tot ce are viața mai bun de oferit și nu veți regreta!Fiți cea mai bună variantă a voastră!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze! 😁☀

Ho ho ho!Moșul fie cu voi!🎁🎀🎅

Reclame

O altă perspectivă

Simțeam chemarea mării ,iar privirea aruncată camerei de hotel a fost doar una trecătoare ,mi-am luat în grabă șlapii în picioare și am dat fuga spre plajă.Mirosul apei sărate îmi gâdila suflarea.Momentul reîntâlnirii cu marea l-am surprins într-un articol precedent;ceea ce m-a izbit a fost liniștea purtată de Septembrie ,care a absorbit stațiunea Costinești.În plină vară ,auzul abia putea face distincție între genurile de muzică ,fiind bombardat cu fel de fel de melodii ,care nu știi din ce direcție au erupt,mii de turiști care se deplasează asemeni unor pinguini de-a lungul plajei  ,în apă sau printre tarabe.Verile trecute mă pierdeam în mulțime ,dar vacanța asta am reușit să mă pierd în mine,iar acest lucru nu poate decât să mă umple de bucurie.

41688090_1892591307494245_2908319306141925376_n

Era încă dimineață ,câteva persoane pierdute se plimbau pe plajă.Marea ,în splendoarea sa nu se lăsa tulburată de lipsa vizitatorilor ,ea încă ținea vara strâns în valurile sale.Liniștea mă tulburase.Nu credeam că stațiunea tineretului va deveni atât de adormită când soarele încă se lupta să se arate de printre nori,pentru a-și arunca razele fierbinți care îmi mângăiau pielea.Și totuși ,liniștea mă cuprinsese cu totul,țintuindu-mă de nisipul moale.Pentru prima dată după mult timp îi strângeam mâna liniștii ,pe care nu credeam că o voi regăsi la mare .Făcusem pace cu mine.Aveam nevoie de vindecarea renăscută din liniștea mării.

41801815_316011722465532_6018386205568139264_n

Trezindu-mă totuși din reveria profundă ,spre amiază observasem noi persoane care se avântau în valurile reci și spumoase.Plaja fusese invadată de valuri de turiști,ignorând liniștea ce domnea de câteva zile,parcă vara revenise și odată cu ea și murmurul celor care nu se încumetau să părăsească îmbrățișarea strânsă a mării.A doua zi,când am revenit pe plajă,nici nu-mi așezasem bine prosopul ,căci jocul pescărușilor deasupra apei îmi atrăsese atenția ,era propriul lor ritual de a atrage prada,ascunsă sub valuri.Tot mai multe persoane se apropiară de valuri ,cu grijă și nu înțelegeam de ce ,mutându-mi privirea dincolo de pescărușii poznași,am rămas fără glas,admirând incredibila scena ce se petrecea sub ochii mei..sub ochii tuturor care priveau …erau delfini ,care dansau cu valurile și se apropiară din ce în ce mai mult de mal ,era ceva magic,ca și cum jucau o piesă pentru noi.Era cadoul lor pentru noi,cei rătăciți pe plaja nisipoasă;marea nu sfărșise să arate totul odată cu plecarea verii.

Niciodată nu avusesem ocazia să pot privi delfinii înotând cu asemenea grandoare în plină mare ,nici o vără petrecută la mare nu-mi rezervase acest tablou ,uite că aveam să-l descopăr la începutul toamnei.Până să mă desprind de priveliște și să pot surprinde într-o poză ceea ce-mi era dat să vad ,bărcile ce se avântau pe mare,îi alungase,dar imaginea lor rămase vie în mintea mea.Îmi dorisem de mult timp să ajung la Delfinariul din Constanța …nu reușisem.În schimb,au venit delfinii sub ochii mei.De altfel ,ultima zi petrecută în compania mării îmi adusese un alt musafir ,mai blănos de această dată,un câine de talie medie ,negru cu alb,care a ținut cu orice preț să sape o groapă la picioare noastre și să se așeze în ea,comod,întinzându-și capul pe prosopul meu ,ca mai târziu să-mi prindă un deget de la picior,între dinți ,pentru a se juca cu el 😀 . Toate acestea s-au întămplat în timp ce stăteam pe plajă,lenevind sub soarele bătăios.Surprins asupra faptei,câinele se predase,cu lăbuțele ridicate ,cerând îndurare prin intermediul ochilor săi umezi,iar după ce și-a primit porția de alint a și adormit dus,ba chiar i se alăturase un nou tovarăș mai blănos.Partea bună era că acum chiar mă simțeam în siguranță! 😀

41708025_287199095201775_8759358699501256704_n.jpg

Totuși,dacă vă aventurați prin Costinești toamna ,trebuie să aveți în vedere că nu beneficiați de prea multe facilități.Instabilitatea vremii ar putea fi o problemă nesemnificativă.Cluburile se închiseseră toate ,terasele se aflau în plină ordine și curățenie ,cea mai mare parte dintre ele.Dacă aveți de gând să vă cumpărați suvenire pentru cei dragi,vă încurajez să amânați această dorință pentru o vizită la mare în plin sezon ,când tarabele nu vor fi închise cu lacăt.Din ceea ce am remarcat ,nu veți avea prea multe opțiuni în ceea ce privește locațiile care vă pot servi mâncarea dorită…o grijă va fi aceea să puteți găsi un restaurant acceptabil ,care să fie deschis și seara ,când după o plimbare lungă până la epavă,stomacul dumneavoastră se revoltă.De altfel ,în afara sezonului, nu veți mai găsi la orice pas :înghețată,gogoși,porumb fiert sau alte gustări,care în plin sezon vă inundă privirile.Prima și a doua zi am reușit să savurez o înghețată și o clătită cu gem ,ulterior dacă aș fi poftit ceva dulce ,supermarketul din colț ar fi fost singurul sprijin.În septembrie ,mai ales după data de 10,dacă nu sunteți genul care să vă adaptați situației, să nu vă mire faptul că toată lumea va strânge totul din stațiune ,întreaga priveliște îndemnându-vă să părăsiți curând zona de vacanță.Dacă nu aveți o problemă cu precaritatea serviciilor care vă vor sta la dispoziție în timpul vacanței ,fiind împătimiți ai mării ,cu siguranță în orice perioadă a anului veți păși spre mare ,vă veți simți ca acasă ,mult mai aproape de propriul vostru suflet.

41669964_1996969387033453_4420885003995447296_n.jpg

Făcând abstracție de metamorfoza la care este supusă stațiunea în afara sezonului estival,orice vacanță petrecută la mare,poate fi de vis .Totul depinde de viziunea fiecăruia ,în parte.

Drumul spre casă a fost și mai obositor ca la venire,acum fiind nevoiți să schimbăm mai multe mijloace de transport.Am luat un microbuz din Costinești  până în Constanța,care circula din 20 în 20 de minute .Ulterior ne-am urcat în  trenul care pleca din gara Constanța către București Nord ,unde am poposit o oră în gară până la plecarea următorului tren către Iași.De la București până la Iași am amorțit,stând pe scaune timp de 7 ore.La ora 23 ,pășind iarăși în gara din Iași ,obosiți și totuși relaxați ,în urma vacanței buclucașe.

41746987_235787743757382_2521728238972043264_n.jpg

Oricâte planuri aveți în minte,luați totul ușor ,având în vedere și o marjă de eroare a calculelor făcute,fiind mereu deschiși spre schimbări.Când porniți la drum ,păstrați mereu în minte destinația pe care o doriți ,pentru ca nici o piedică să nu vă întoarcă din drum!Mergeți până la capăt!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

 

 

„Nu vreau să văd nici un OZN în casa mea!” 🐶👀

Se știe că legătura specială dintre câine și om dăinuiește de zeci de mii de ani ,nu de azi,de ieri.Am ales să abordez acest subiect tocmai din perspectiva unei persoane care îndrăgește câinii și chiar are un prieten atât de jucăuș ,o cățelușă pe nume Tysha,pe care o ador tocmai pentru  că a spulberat prejudecățile despre cât de inoportună ar putea fi prezența unui câine în casă.

Pot admite că sunt ,atât împătimiți de animale ,cât și  persoane care nu agreează  animalele de companie,persoane cărora le este frică de acestea sau cărora le displac animalele din considerente proprii: fac mizerie,îngrijirea lor necesită resurse și timp ,fac gălagie etc. Ceea ce îmi displace, în schimb ,e faptul că mulți au propriile prejudecăți și țin morțiș să și le reverse asupra celorlalți.Eu am auzit de multe ori sfaturi gratuite,precum: „Mai bine înfiezi un copil ,decât să-ți iei un câine” , „E prea costisitor să ai un câine în casă ,plus că locul lui e afară ,dintotdeauna a fost așa .” , „Cu ce te ajută să investești timp și bani într-un animal ,care nu-ți aduce nimic bun,când ai putea face ceva util?” , „Mulți oameni mor de foame ,iar tu strici mancarea pe câini!” etc. Buuun! Lista poate continua.Totuși ,cred că nu trebuie să confundăm lucrurile.

1.A înfia un copil e o decizie de familie,destul de dificilă și oportună pentru cei care își doresc cu adevărat și implică,totodată, o mare responabilitate ,iar procedurile sunt destul de complicate.Însăși ideea de a îngriji un copil este un fapt primordial ,care nu se ciocnește cu ideea de a avea sub acoperiș un câine ,din contra ,se completează.Un copil care crește alături de un animal de companie,va fi mult mai responsabil ,va îndrăgi animalele ,va fi conectat cu natura și își va putea fructifica energia într-un mod benefic.

2.Cum lumea a evoluat sau cel puțin așa se suține,s-a modificat și rolul animalelor de companie.Câinii sunt capabili,pe lângă abilitatea lor de pază ,de supraveghere a casei și de prindere a infractorilor ,să aibă grijă de oamenii cu dizabilități ,să fie de un real ajutor oamenilor care trăiesc singuri,uitați de familie ,de lume.Nu e costisitor să ai grijă de un câine ,atât timp cât o faci într-un mod corespunzător și îi oferi ingredientul vital:iubirea.Totul este activat prin intermediul iubirii.

3.Puținul timp și suma minimă pe care le poti cheltui pentru un câine reprezintă minimul ce îl poți face pentru o ființă care este devotată ție în toate ,care te așteaptă cu ochii ațintiți spre ușă până ajungi acasă seara,fără să se atingă de mâncare sau de apă,care se bagă în sufletul tău când ești trist ,oferindu-ți afectiune și care nu te deranjează din somn nici pentru a cere să-și facă nevoile.Oare o ființă pentru care tu ești lumea lui ,nu merită acel puțin timp de recreere ,care îți profită tot ție?.

4.Nu cred că mulți oameni mor de foame din cauza celor care au în grijă câini sau alte animale.Oamenii și nevoile lor primează întotdeauna ,iar dacă ar fi să aleg între a oferi porția mea de mâncare unui om nevoiaș sau unui câine ,i-aș oferi-o nevoiașului, fără să stau pe gânduri o clipă.Da ,am văzut mule persoane cu potențial financiar care preferau să lase mâncarea să se strice ,să o dea câinilor sau să o arunce pur și simplu la gunoi ,decât să o ofere altor oameni,dar nu cred că e cazul să generalizăm.Aceasta este o altă discuție pe care o voi aborda cu o altă ocazie.Problema nu se pune astfel.Oamenii și câinii,implicit animalele sunt categorii diferite ,care se disociază.Totul ține de a fi uman ,de a ști care ne sunt  prioritățile și de a păstra un echilibru în toate.Ușor de zis,greu de făcut !Poate ar fi cazul să începem cu noi,să analizăm ce avem și ce nu ,care ne sunt nevoile și să ne abținem în a arunca ochiade în curtea vecinului.Înainte să judecăm ,ar trebui să privim în ochii celuilalt și să vedem ce îl face cu adevărat fericit-indiferent despre ce este vorba- și să respectăm alegerile sale.Haideți să ne molipsim cu fericirea celorlalți și să o dobândim pe cea proprie.

Mărturisesc că mi-am dorit un câine de micuță ,dar l-am primit abia acum 5 ani și a fost o mare surpriză ,mai ales că acest cadou a venit din partea tatălui meu .Menționez că stau la curte și sunt înconjurată de fel și fel de câini care dau târcoale,însă ,atât eu ,cât și fratele meu ne doream un câine al nostru ,un prieten energic care să întrețină atmosfera vie în casă.Tatăl meu ,pot spune că era contra a orice însemna pas de animal în casă ,ba chiar ,de câte ori îi aduceam în discuție dorința de a avea un cățel ,îmi zicea „Nu vreau să văd nici un OZN în casa mea”.Astfel că ,nimic nu anunța cadoul lui .Avea 2 luni când a ajuns la noi ,era un ghem maro de blană,acum e ca spuma laptelui.E cea mai cuminte cățelușă pe care o puteam avea.E imposibil să nu o adori.Știu că sunteți de părere că sunt subiectivă pentru că e a mea ,dar eu nu spun lucruri pe care nu le vad și le simt.E un moment minunat când ajungi acasă și te întâmpină doi ochi înlacrimați ,care te ceartă că ai plecat fără deținătoarea lor sau când , fiind prinsă în diferite treburi vine și te cheamă la masă prin cateva semne murmurate cu gura …cea care stă lângă tine până când binevoiești să o însoțești…

36564984_1734130140027527_521625994302324736_n

Acea ființă pe care nu ai cum să n-o iubești,care te pândește dimineața până deschizi ochii pentru ca să vină peste tine să-și primească porția de alint ,iar mai apoi te anunță   să o conduci afara…Cea care nu intră în casa până nu ți-a arătat lăbuța și nu a primit acceptul că e destul de curată pentru a intra sau care merge singură la baie când știe că este murdară…cea care în timpul mesei ,stă sub masă și te atinge cu lăbuța ori năsucul, pentru a-ți atrage atenția că vrea să primească mâncare …acea ființă care te conduce până la bolul cu apă, pentru a-ți arăta ca ai uitat să-l mai și umpli…acea cățelușă care te surprinde cu fiecare zi care trece cu fel și fel de năzbâtii și pe care nu ai cum să nu o adori… fără ea ,casa nu mai e la fel.

IMG_20170811_223700_908

Sincer,eu cred că în momentul în care ai un câine, dacă știi cum să-l îngrijești ,să-l educi asemeni unui copil și să-i oferi iubire,nu vei întâlni nici o problemă.Nu degeaba se spune că un câine este asemeni stăpânului ,el este oglinda celui care-l îngrijește.Nu dați vina pe animale pentru neglijența omenilor.Noi suntem cei înzestrați cu rațiune ,nu ele(sau cel puțin așa ar trebui).Deși ,de multe ori, am vazut oameni imuni la necazurile celorlalți și animale care le-au oferit oferit ajutor oamenilor aflați la nevoie.Nu subestimați animalele.Nu adoptați sau nu cumpărați un animal dacă nu vi-l doriți cu adevărat ,pentru ca mai apoi să- l abandonați.Fiți umani și apreciați tot ce aveți!

Dacă doriți mai multe motive pentru a vă convinge de efectele benefice a unui câine asupra omului ,puteți accesa: http://www.psychologies.ro/sanatate-2/efectele-terapeutice-ale-cainilor-2140999

Zâmbeste-i zilei de azi.pentru ca ea să te celebreze!🌞🤗