Arhive etichetă: liniste

Când nu mai rămâne nimic…

Scriu pentru tine,femeie pierdută în războiul sentimentelor contradictorii, ce te încearcă de fiecare dată când el te dezamăgește…De ce te mai chinui să arăți lumii întregi zâmbetul înghețat ce a rămas imprimat pe chipul tău,doar pentru a păstra aparențele,care sunt la fel de înșelătoare ca însăși realitatea…Te temi că lumea va vedea craterul din inima ta?Încă îl protejezi,așa-i?Ți-e frică să admiți că ai ales greșit,când toată lumea îți spunea să nu te grăbești…nici încercările tale deșarte de a-l ridica în slăvi în fața tuturor nu te mai mulțumește,din contra,te dor … pentru că te minți singură .El nu a fost vreodată ceea ce ți-ai fi dorit și nici ce ai fi meritat .Ai ales să privești imaginea ideală a lui,creionată de propria ta minte și … ai eșuat lamentabil.

Poți sta liniștită,nimeni nu-ți vede goliciunea sufletului,nimeni nu știe cauza tristeții din ochii tăi,motivul pentru care eviți să întâlnești privirea cuiva -fiecare e mult prea ocupat să se ocupe de sine.Numai tu ai uitat.Ai uitat că nu ai nevoie de nimeni,pentru a fi tu….Offf…am pierdut din vedere că nici nu mai știi cum erai înainte de El… Ai uitat că nu stăteai nici o secundă unde nu simțeai că nu îți este locul ;ai uitat că liniștea era cea mai importantă pentru tine și nu permiteai nimănui să o tulbure,ai uitat că nu ofereai șanse pe bandă rulantă,iar dacă erai dezamăgită,plecai fără a privi în urmă;ai uitat câtă încredere aveai în tine și cu câtă hotărâre îți apărai mereu părerea;ai uitat ce înseamnă să simți fericirea;ai uitat să faci lucrurile care îți plac,fără a da explicații ;ai uitat să zâmbești fără motiv ;ai uitat să ai grijă de tine; ai uitat să te simți frumoasă;ai uitat că totul era posibil pentru tine;ai uitat că nu vărsai o lacrimă pentru nici un bărbat și mai ales în văzul lumii…ai uitat de tine cu totul…

Ce ai ajuns acum? O frunză firavă în bătaia vântului.Îmi vei spune că la început era altfel…Bineînțeles că era alfel,era perioada de îndrăgostire,când totul e roz și ambii sunt topiți de iubire…dar chiar și la început au fost certuri,fii sinceră cu tine!Și certurile s-au repetat …și momentele când voiai să comunici cu el… și el pleca fără să privească în urmă.Pierdeai nopțile gândidndu-te cum să faci să fie bine pentru amândoi,cum să-l faci să te asculte…nici până azi nu ai reusit…Știu,îți zice că te iubește.„Te iubesc” a devenit cea mai bună scuză pentru a-ți unge sufletul,după ce te-a rănit…aceste cuvinte sunt tot mai dese după certuri s-au despărțiri,apoi când vă împăcați ,totul o ia de la capăt.Câte șanse mai poți oferi fără să primești nimic? Nici lacrimile tale nu-l mai surprind.S-a obișnuit să te vadă plângând .Știe că-ți trece.Așa sunt femeile,nu?!Mama ta nu te-a vazut niciodată plângând până când ai început relația cu el.Ai devenit slabă ,nu-ți poți controla lacrimile ,nici sentimentele ,nici nervii ,nici frustrările…le aduni pe toate în inima ta ,până într- o zi când va face „BOOOM” și nu va mai rămâne nimic din tine.

Trezește-te!El nu se va schimba.Îi e prea frică să te piardă,pentru că aduci un plus imaginii sale,pentru că ești acolo pentru el în orice clipă ,îl cunoști și îl accepți indiferent de ce ar face și lumea îl invidiază pentru că e alături de tine.Ești un moft .Un trofeu,pe care-l dorește doar pentru el.Chiar vrei să-ți petreci întreaga viață în globul de sticlă din mâna lui?De câte ori te-a împăcat în momentele grele? De câte ori ți-a zis cât de mult contezi pentru el ,privindu-te în ochi?De câte ori a făcut eforturi să-ți alunge lacrimile?Niciodată.Aproape de fiecare dată a ales să plece și să te lase cu toate fricile și frustrările tale.„El nu se ceartă.”El fuge la prima piedică,lăsându-te în urmă și apoi a doua zi se comportă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. De fapt,nici nu cred că te iubește,iubește doar imaginea persoanei lui alături de tine.

Acum te gândești că se revanșa cu niște flori sau alte atenții ,din când în când…totuși nu e ciudat că numai în astfel de momente tu primeai atenție?Îți cunoaște slăbiciunile.Știe că orice ar face,tu îl vei ierta,pentru că îl iubești. Nu-i așa că nu pierdea nici un moment să-ți facă reproșuri pentru toate eforturile sale pe care „tu nu le apreciezi”?El făcea totul în relație,tu erai degeaba.De câte ori te suna,nu te întreba cum te simți ,ci unde ești.Trebuia să dai raportul pentru orice faci cu toate detaliile:oră,loc,durata etc.Și ,bineînțeles că reproșurile continuau să apară.Era vina ta pentru că băieții erau cu ochii pe tine,mereu îți zicea,deși tu nu îndrăzneai să întorci privirea.Ai început să te simți vinovată și pentru faptul că respiri,fără să fie el prin preajmă.

Mereu te-ai gândit să-l mulțumești pe El.Chiar și atunci când simțeai că nu mai poți ,tu erai cea care-l ridica .El era mai presus de tine.Ai fi trecut peste orice ,doar pentru fericirea lui(nu și a ta)…dar ai rămas fără nimic.Recunoaște că ai obosit să tragi de tine pentru a face să fie bine.Nu ai pic de energie să te trezești dimineața.Nicio zi nu mai are rost.Faci totul pentru că trebuie.Nici încercarea ta de a părea fericită nu dă roade.Te chinui !Ochii tăi cerșesc un moment de bucurie.Și e incredibil că El tot de la tine așteaptă bucuria.Dar ți-a luat tot:libertatea,pofta de viață,bucuria,energia ,iubirea,încrederea…tot…ai rămas goală .Ce mai poți oferi dacă nu mai ai nimic?În continuare el cere atenție…habar nu are că nici dacă ai vrea ,nu ai mai putea să oferi.A rămas doar praful…

Uită-te puțin în oglindă!Privește-ți marea nesfârșită de tristețe din ochi,cearcănele ce-i înconjoară,buzele amorțite și obrajii fără pic de culoare…când ai fost fericită ultima oară?Nu știi.A trecut atât de mult timp…Știu ,ți-e dor de vechea TU!Dar acea TU s-a pierdut de mult timp…pornește îm căutarea ei și regăsește-te.Găsește curajul să fii singură.Pune punct și nu mai privi înapoi!Nu te complace într-o relație care nu-ți va oferi nicicând ceea ce meriți.Te-ai pierdut pe tine,ai plătit cel mai mare preț pentru NIMIC!Amintește-ți că poți orice !Mai bine singură ,decât singură în doi.Bucură-te de viață și vindecă-ți inima.Oferă-ți timp să fii singură.Ai nevoie să fii cu tine.Amintește-ți cum ești ,ce vrei și alături de cine ai vrea să pășești în viață .Amintește-ți ce meriți cu adevărat!Restul sunt doar vorbe.Nu lăsa pe nimeni să devină o prioritate în viața ta!

Singura persoană de care ai nevoie cu adevărat ,ești TU!


“Frumuseţea începe în momentul în care decizi să fii tu însăţi” – Coco Chanel

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Reclame

O altă perspectivă

Simțeam chemarea mării ,iar privirea aruncată camerei de hotel a fost doar una trecătoare ,mi-am luat în grabă șlapii în picioare și am dat fuga spre plajă.Mirosul apei sărate îmi gâdila suflarea.Momentul reîntâlnirii cu marea l-am surprins într-un articol precedent;ceea ce m-a izbit a fost liniștea purtată de Septembrie ,care a absorbit stațiunea Costinești.În plină vară ,auzul abia putea face distincție între genurile de muzică ,fiind bombardat cu fel de fel de melodii ,care nu știi din ce direcție au erupt,mii de turiști care se deplasează asemeni unor pinguini de-a lungul plajei  ,în apă sau printre tarabe.Verile trecute mă pierdeam în mulțime ,dar vacanța asta am reușit să mă pierd în mine,iar acest lucru nu poate decât să mă umple de bucurie.

41688090_1892591307494245_2908319306141925376_n

Era încă dimineață ,câteva persoane pierdute se plimbau pe plajă.Marea ,în splendoarea sa nu se lăsa tulburată de lipsa vizitatorilor ,ea încă ținea vara strâns în valurile sale.Liniștea mă tulburase.Nu credeam că stațiunea tineretului va deveni atât de adormită când soarele încă se lupta să se arate de printre nori,pentru a-și arunca razele fierbinți care îmi mângăiau pielea.Și totuși ,liniștea mă cuprinsese cu totul,țintuindu-mă de nisipul moale.Pentru prima dată după mult timp îi strângeam mâna liniștii ,pe care nu credeam că o voi regăsi la mare .Făcusem pace cu mine.Aveam nevoie de vindecarea renăscută din liniștea mării.

41801815_316011722465532_6018386205568139264_n

Trezindu-mă totuși din reveria profundă ,spre amiază observasem noi persoane care se avântau în valurile reci și spumoase.Plaja fusese invadată de valuri de turiști,ignorând liniștea ce domnea de câteva zile,parcă vara revenise și odată cu ea și murmurul celor care nu se încumetau să părăsească îmbrățișarea strânsă a mării.A doua zi,când am revenit pe plajă,nici nu-mi așezasem bine prosopul ,căci jocul pescărușilor deasupra apei îmi atrăsese atenția ,era propriul lor ritual de a atrage prada,ascunsă sub valuri.Tot mai multe persoane se apropiară de valuri ,cu grijă și nu înțelegeam de ce ,mutându-mi privirea dincolo de pescărușii poznași,am rămas fără glas,admirând incredibila scena ce se petrecea sub ochii mei..sub ochii tuturor care priveau …erau delfini ,care dansau cu valurile și se apropiară din ce în ce mai mult de mal ,era ceva magic,ca și cum jucau o piesă pentru noi.Era cadoul lor pentru noi,cei rătăciți pe plaja nisipoasă;marea nu sfărșise să arate totul odată cu plecarea verii.

Niciodată nu avusesem ocazia să pot privi delfinii înotând cu asemenea grandoare în plină mare ,nici o vără petrecută la mare nu-mi rezervase acest tablou ,uite că aveam să-l descopăr la începutul toamnei.Până să mă desprind de priveliște și să pot surprinde într-o poză ceea ce-mi era dat să vad ,bărcile ce se avântau pe mare,îi alungase,dar imaginea lor rămase vie în mintea mea.Îmi dorisem de mult timp să ajung la Delfinariul din Constanța …nu reușisem.În schimb,au venit delfinii sub ochii mei.De altfel ,ultima zi petrecută în compania mării îmi adusese un alt musafir ,mai blănos de această dată,un câine de talie medie ,negru cu alb,care a ținut cu orice preț să sape o groapă la picioare noastre și să se așeze în ea,comod,întinzându-și capul pe prosopul meu ,ca mai târziu să-mi prindă un deget de la picior,între dinți ,pentru a se juca cu el 😀 . Toate acestea s-au întămplat în timp ce stăteam pe plajă,lenevind sub soarele bătăios.Surprins asupra faptei,câinele se predase,cu lăbuțele ridicate ,cerând îndurare prin intermediul ochilor săi umezi,iar după ce și-a primit porția de alint a și adormit dus,ba chiar i se alăturase un nou tovarăș mai blănos.Partea bună era că acum chiar mă simțeam în siguranță! 😀

41708025_287199095201775_8759358699501256704_n.jpg

Totuși,dacă vă aventurați prin Costinești toamna ,trebuie să aveți în vedere că nu beneficiați de prea multe facilități.Instabilitatea vremii ar putea fi o problemă nesemnificativă.Cluburile se închiseseră toate ,terasele se aflau în plină ordine și curățenie ,cea mai mare parte dintre ele.Dacă aveți de gând să vă cumpărați suvenire pentru cei dragi,vă încurajez să amânați această dorință pentru o vizită la mare în plin sezon ,când tarabele nu vor fi închise cu lacăt.Din ceea ce am remarcat ,nu veți avea prea multe opțiuni în ceea ce privește locațiile care vă pot servi mâncarea dorită…o grijă va fi aceea să puteți găsi un restaurant acceptabil ,care să fie deschis și seara ,când după o plimbare lungă până la epavă,stomacul dumneavoastră se revoltă.De altfel ,în afara sezonului, nu veți mai găsi la orice pas :înghețată,gogoși,porumb fiert sau alte gustări,care în plin sezon vă inundă privirile.Prima și a doua zi am reușit să savurez o înghețată și o clătită cu gem ,ulterior dacă aș fi poftit ceva dulce ,supermarketul din colț ar fi fost singurul sprijin.În septembrie ,mai ales după data de 10,dacă nu sunteți genul care să vă adaptați situației, să nu vă mire faptul că toată lumea va strânge totul din stațiune ,întreaga priveliște îndemnându-vă să părăsiți curând zona de vacanță.Dacă nu aveți o problemă cu precaritatea serviciilor care vă vor sta la dispoziție în timpul vacanței ,fiind împătimiți ai mării ,cu siguranță în orice perioadă a anului veți păși spre mare ,vă veți simți ca acasă ,mult mai aproape de propriul vostru suflet.

41669964_1996969387033453_4420885003995447296_n.jpg

Făcând abstracție de metamorfoza la care este supusă stațiunea în afara sezonului estival,orice vacanță petrecută la mare,poate fi de vis .Totul depinde de viziunea fiecăruia ,în parte.

Drumul spre casă a fost și mai obositor ca la venire,acum fiind nevoiți să schimbăm mai multe mijloace de transport.Am luat un microbuz din Costinești  până în Constanța,care circula din 20 în 20 de minute .Ulterior ne-am urcat în  trenul care pleca din gara Constanța către București Nord ,unde am poposit o oră în gară până la plecarea următorului tren către Iași.De la București până la Iași am amorțit,stând pe scaune timp de 7 ore.La ora 23 ,pășind iarăși în gara din Iași ,obosiți și totuși relaxați ,în urma vacanței buclucașe.

41746987_235787743757382_2521728238972043264_n.jpg

Oricâte planuri aveți în minte,luați totul ușor ,având în vedere și o marjă de eroare a calculelor făcute,fiind mereu deschiși spre schimbări.Când porniți la drum ,păstrați mereu în minte destinația pe care o doriți ,pentru ca nici o piedică să nu vă întoarcă din drum!Mergeți până la capăt!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀