Arhive etichetă: iubire

O doamnă cu ochii în lacrimi…

A venit toamna!M-am dezlipit de golul ce a rămas în urma verii și m-am decis să privesc înainte …și nu numai…am îmbrățișat toamna cu tot ce înseamnă ea!Toamna se numără bobocii ,elevii încep școala ,studenții facultatea(și aici mă includ și pe mine 😀 ) ,cad frunzele,formând un covor multicolor ce învelește pământul,păsările ne părăsesc,frigul ne bate la uși …dar mai ales,toamna culegem roadele muncii noastre.

În timpul școlii ,chiar și în timpul liceului discutam despre simbolistica toamnei și o asociam pe aceasta cu bătrânețea ,pentru că și aceasta din urmă este o încununare a muncii noastre depuse de-a lungul vieții.Toamna ești bogat pentru că dispui de o întreagă varietate de fructe și legume,întregul tablou ce-ți captează privirea abundă în culoare.Dacă am privi în jur ,am realiza cu adevărat că suntem mai bogați decât credem,iar în ceea ce privește bătrânețea… este momentul când abundența e de partea ta,fructele culese de pe urma muncii tale se află atât în minte ,în inimă ,cât și în jurul tău …poate că nu mai ai putere ,poate că sănătatea e șubredă ,dar puterea e dată de sufletul tău care a purtat războaie și le-a biruit ,moartea așteaptă încă ,viața te ține de mână,iar acum la bătrânețe poți trage linie și realiza bilanțul vieții tale.Bogăția ia naștere din amintirile create alături de oamenii dragi,experiențe ,călătorii ,fapte bune, încercări,cunoștințe dobândite,experința pe care o câștigi numai cu anii,iubirea primită și cea împărtășită cu ceilalți și ….înțelepciunea ,la care doar puțini ajung.Bătrânețea îți pune întreaga viață într-o valiză ,ți-o predă în mâini și te conduce încet ,ca o tovarășă de drum ,spre o nouă lume.De fiecare depinde ce adaugă sau scoate din valiza vieții sale,înainte de a păși spre necunoscut.

42716130_233935254148373_6451981764192632832_n

Vorbind despre toamnă și implicit despre bătrânețe …zilele trecute ,într-o dimineață,undeva în jurul orei 7:30,mă aflam într-un tramvai și spre surprinderea mea,găsisem un loc liber unde să mă așez(lucru total neobișnuit ,având în vedere că elevii vor să ajungă la școală,bătrânii la piață ,iar alte persoane la serviciu ,fapt pentru care te bucuri dacă reușești să intri în tramvai/autobuz) .În fața mea se așezaseră o doamnă și o fetiță cu un ghiozdan în spate,pe care doamna-l luase în propriile mâini. Bănuiam că era o bunică care-și conducea nepoata spre școală…și nu m-am înșelat.Fără să vreau am prins o parte din dialogul lor ,pe care-l voi reda imediat:

„Bunica: Ce vrei să-ți pregătească buni când te întorci de la școală?

Fetița:Poți face ce vrei ,nu contează.

Bunica :Sigur nu vrei nimic?

Fetița:Nu ,bunica!Nu vreau nimic în mod special.Mă mai gândesc și îți zic dacă îmi vine ceva în minte.(Mă gândeam că mi-aș fi dorit să am și eu o astfel de bunică,care să fie lângă mine și să vegheze asupra mea.Eu priveam pe geam melancolică…apoi mi-a atras atenția o altă parte din discuție…)

Bunica:-Mai aveți pisicile?

Fetița:-Știi că Rita a făcut mulți pui și aveau purici …și nu le mai avem.

Bunica:-Ce ați făcut cu ele?

Fetița :-Păi ,stii ,bunica , mama și tata nu voiau să le mai ținem ,pentru că aveau prea mulți purici toți și ne dădeau și nouă…

Bunica:-Dar nu-i țineați în casă,doar…

Fetița:-Mai veneau din când în când…dar mama și tata  le-au dus într-o seară în pădure,mai departe ca să nu se mai întoarcă acasă…

Bunica:Cum? Și le-au lăsat acolo pe toate?Așa mici?(Uimirea din vocea doamnei mi-a atras atenția și pentru căteva secunde am privit-o…avea ochii în lacrimi…mi s-a strâns inima …)

Fetița:Bunica ,dar trebuia să le ducă ,oricum le-a dus cu tot cu mama lor,ca să aibă grijă de ele…(Bunica tăcea,privind pe fereastră…îi curgeau lacrimile șiruri-șiruri…Ulterior a luat-o pe fetiță de mână și au coborât în aceeași stație ca și mine.Doamna privea în gol,așteptând culoarea verde a semaforului,iar fetița era contrariată.)

Fetița:Bunica ,de ce plângi?Nu te supăra pe mine!Nu e vina mea!

Bunica:Știu că nu e vina ta.Nu mă pot abține să nu plâng.

Fetița:Dar de ce plângi?Sunt doar niște pisici!În plus aveau purici ,trebuia să le ducă de acasă.Și o să aibă mama lor grijă de ele!A trebuit să fie așa.

Bunica:Plâng pentru că îmi este milă.Eu nu aș fi făcut asta…(semaforul arăta culoarea verde și ele s-au îndepărtat.)”

42895157_2183941061884250_9095448536182423552_n

Nu știu cum ar fi continuat dialogul,dar imaginea femeii m-a mișcat de-a dreptul.O femeie înaintată în vărstă,care a trăit și a văzut multe,dar a cărei suflet s-a păstrat intact.Probabil că cel mai mult o durea ușurința cu care fetița vorbea despre acele pisici,care aveau totuși viață și au fost abandonate.Lacrimile au scos la suprafață sensibilitatea femeii ,care în ciuda anilor s-a păstrat -acea sensibilitate pe care o fetiță de vreo 7-8 ani nu o înțelegea-„Erau doar niște pisici.”Cu toate că mi-aș fi dorit să mai am vârsta fetiței ,în acel moment invidiam atitudinea femeii cu ochii în lacrimi ,care-și privea nepoata și nu putea înțelege cum de îi era atât de ușor fetei să se lipsească de acele ființe vii,care tânjeau după afecțiune.Privirea ei trăda durerea și dezamăgirea deopotrivă.Știa că nu era vina fetiței ,era mică și credea că părinții erau îndreptățiți să facă acel lucru-ei erau mari și mereu știau ce e bine să facă- sau cel puțin ar fi trebuit să știe.Un simplu subiect a zdruncinat o inimă.Mergeam pe stradă cu pași mărunți,având în minte imaginea femeii …

De multe ori,în graba zilnică și din dorința de a pune totul la punct pentru a ne fi nouă bine,pierdem din vedere lucrurile mici,care fac diferența.Sunt sigură că dacă aș fi luat parte la o astfel de discuție într-o zi agitată,în care trebuia să ajung la facultate ,nici măcar nu le-aș fi observat pe cele două protagoniste ale dialogului surprins și cu siguranță nu aș fi auzit nimic din ce și-au spus ,pentru că,de multe ori ,tind să mă pierd în multe gânduri fără sens.Lacrimile doamnei mi-au ajuns în suflet și mi-am zis în sinea mea că aș vrea să îmbătrânesc asemeni ei ,pentru că mă regăseam în sensibilitatea ei și prin exmplul său,mi-a dat imboldul de a-mi accepta propria sensibilitate și de a o păstra cu sfințenie în inima mea,pentru că devine tot mai rară în rândul oamenilor,neputând da naștere la empatie.

Nu ne mai mișcă nimic.Ne pierdem identitatea umană și privim pasivi în jurul nostru.Nimic nu e rău dacă nu ni se întâmplă nouă.

Haideți să aruncăm o privire asupra celor ce ne înconjoară și să ne extragem energia din orice privim,simțim ,trăim: din natură ,animale ,oameni…propria persoană!Să nu lăsăm o zi să treacă fără a ne aminti ce înseamnă a fi uman!

„Cum ar fi să îţi imaginezi că fiecare om din jurul tău joacă un rol special ca să te servească cu toată forţa vieţii şi a sufletului… –> pe Tine. Oamenii răi – să te antreneze să te poţi apăra, să faci discernământ şi să devii puternic. Oamenii pe care îi dispreţuieşti – să te antreneze să ai compasiune, empatie şi înţelegere. Oamenii pe care îi iubeşti – să te antreneze să descoperi frumuseţea şi plăcerea vieţii, să intri în contact cu inima ta şi să îţi ofere un loc unde să te poţi odihni după toată munca de mai sus. Cum ai privi atunci oamenii din jur, mai ales când realizezi că toţi ştiau deja asta iar tu ai aflat doar acum?”-Pera Novacovici

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Reclame

Mereu aproape!

Vara a trecut atât de repede că abia am simțit-o cum mi s-a strecurat printre degete…și ca în fiecare an ,cum vine toamna, mă surprind încercată de melancolie și dor ….dor de căldură ,de soare ,de timp liber…și făcând o retrospectivă a ceea am făcut vara asta și verile trecute,îmi dau seama cât de minunat este să-ți petreci timpul liber cu cei dragi,să simți voioșia din miezul familiei zi după zi.Vara asta ,mai mult ca niciodată,am petrecut timp în compania fratelui meu,care este mai mic cu 4 ani jumătate decât mine și pot spune că a fost una dintre cele mai reușite veri.

40648988_238525633529432_2020534714061815808_n

Când aveam 2-3 ani o înnebuneam pe mama zi de zi,spunându-i să-mi facă o surioară.Nu știu cum au fost alți copii,dar eu nu-mi vedeam copilăria fără vreun frate.Până la urmă acceptasem și posibilitatea apariței unui frate în locul unei surori,doar să nu fiu singură.Imediat ce mama a rămas însărcinată a doua oara,nu știam cum să ajung acasă mai devreme de la grădiniță pentru a fi mai aproape de „bebe”.Fratele meu era încă în burtă când îi spuneam mamei :„Și azi mi-a fost dor de bebe.”Deși nu-l văzusem,simțeam că viața mea va fi mult mai imteresantă 😀

Deși la început rolul de soră mai mare îmi dădea de furcă,pot spune că nu mi-aș vedea viața fără fratele meu,piperul familiei (eu sunt sarea).Mi-amintesc că atunci când veneam acasă de la școală se ruga să mă joc cu el,cu mașinuțele și mie nu-mi plăcea 😀 .Ținea la mașinutețele lui mai mult decât la orice,nicio rotiță nu trebuia să lipsească.Chiar și când mai crescuse,când veneau copii la noi,el le ascundea pentru ca cei mici să nu i le strice.Ține la tot ce este al lui ,iar dacă-i intră un lucru în cap face orice ca să-l obțină.Îmi lipsește de fiecare dată când nu sunt acasă.El e singurul care reușește să mă facă să râd în hohote instantaneu 😀 .De fapt ,cred că fata care va fi cu el va fi extrem de norocoasă!În ciuda diferenței de vârstă ,legătura dintre noi e destul de puternică.Orice lucru care îmi frământă inima și mintea,dacă nu îl știe mama(ea este pilonul de sprijin principal),cu siguranță îl știe fratele meu și viceversa.De fiecare dată când îi atrăgea atenția o fată,îl și vedeam apărând în fața mea și spunându-mi să-l ajut „să facă ceva”:bilețele,felicitări,buchete cu flori,bomboane…aproape că eram geloasă pe fata care le primea ,dar în același timp eram extrem de mândră că e fratele meu.

Știi momentul acela când ești extrem de obosit și vrei să te pui la somn ,dar fratele tău face orice să nu închizi un ochi?Eu da.De fiecare dată când voiam să dorm mai devreme ,se așeza în patul meu și îmi zicea :„Hai să vorbim!”.În ciuda împotrivirilor mele repetate ,el triumfa cu un zâmbet viclean pe față.Și stăteam ore în șir vorbind(chiar și acum facem asta)că și somnul pleca de la mine.Bineînțeles ,tot el este și împătimitul de dulciuri,care își însușește orice e dulce de prin casă,iar când mă încearcă o poftă:Mănâncă de unde nu-i!Face el ce face și pe toate le desface!De câteva ori m-am trezit zâmbind văzând că micul dejun mă aștepta lângă pat 😀 .De multe ori reușește să mă surprindă ,mai nou încearcă diferite rețete de mâncare.Acum vreo câteva săptămâni nu mi-a venit să-mi cred urechile când mi-a spus că vrea să frământe aluatul pentru gogoși.E un deliciu să vezi un băiat de 16 ani frământând de zor aluatul 😀 ,iar rezultatul a fost fără reproș.

40784093_1386470438152431_8268867941034885120_n

Mersul la shopping e o relaxare și o plăcere în același timp când merg cu el .Văd atâția bărbați și băieți care evită cu orice preț să petreacă timp în urma unei femei /fete în căutare de noi piese vestimentare care le îmbogățesc garderoba ,iar dacă fac acest lucru cu siguranță au grijă să le aducă aminte chinul la care sunt supuși.Ei bine ,fratele meu are o răbdare infinită ,având în vedere că sunt o fire extrem de pretențioasă,când vine vorba de haine și îl plimb prin tot orașul pentru a lua un singur articol de îmbrăcăminte.Ca să nu zic că îmi dă și sfaturi cu privire la felul de a mă îmbrăca și de a-mi aranja părul… bineînțeles că apar dispute pe această temă ,dar ne împăcăm cât aș clipi 😀 .Totul devine o aventură când merg alături de el .Mă uimește pe zi ce trece(dar rămâne între noi).El e destul de practic ,fapt pentru care nu-mi înțelege prea bine pofta mea crescândă pentru scris ,dar o acceptă.Știe că ambiția e un punct comun 😉

Are încredere în mine și în ceea ce fac,iar în ciuda faptului că nu agreează tot timpul alegerile mele ,știu că va fi lângă mine de câte ori voi avea nevoie.De fapt,fratele meu e mai mult decât atât ,e prietenul meu de sânge,e râsul meu colorat ,e curajul meu când cedez ,e jumătate din inima mea …e darul de la Dumnezeu pe care l-am dorit cu ardoare.Poate cei care sunt singuri la părinți nu înțeleg dorința de a avea un frate ca fiind semnificativă ,pentru că s-au obișnuit crescând singuri ,primind afecțiunea părinților și ocupând principalul loc în viața lor – nici eu nu înțeleg refuzul de a mai avea un frate ,mai ales că am crescut alături de fratele meu și m-am simțit completă.Când eram mică eram puțin geloasă că bebe primea toată atenția și nu mai rămânea destulă pentru mine ,dar crescând ,am început să-i ofer eu mai multă atenție și afecțiune.

E minunat să ai cu cine împărți un biscuite ,să prinzi poftă de mâncare când mănânci alături de fratele tău ,să împărțiți aceeași pătură ,să te încălzești ținându-te de mână cu el ,să primești o îmbrățișare strânsă când simți că te înneacă plânsul ,să simți că ți-e dor când ești departe de casă,să știi că indiferent de orice nu ești singur .Mi-aș fi dorit să cresc alături de mai mulți frați,dar Dumnezeu mi l-a trimis pe singurul ,cel mai bun.

Prețuiți-vă frații!Iubiți-i azi mai mult ca ieri!Iertați-i din inimă și sprijiniți-vă unul pe altul.Fiecare dintre voi ține puterea celuilalt în mână !Nu o pierdeți pentru nimic în lume ,căci vă veți pierde însăși existența!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Trăire.Joc.Bucurie

Având în vedere că este perioada vacanțelor și a petrecerilor ,mi-am permis să fac o pauză de la a scris noi articole timp de câteva zile ,pentru a mă bucura de aceste clipe care nu vor mai reveni prea curând.

Sâmbăta care a trecut am luat parte la o nuntă …Ei bine,știu că fiecare cititor se bucură sau se lamentează că și anul ăsta s-a pricopsit cu nunți .Cred că intuiesc ce gândesc majoritatea :O risipă de bani! Da ,poate însemna și asta ,dar această risipă de bani se transformă în amintiri de neuitat ,cele mai prețioase de altfel.O nuntă înseamnă mai mult decât bani irosiți ,timp pierdut,stres,oboseală,cheltuieli peste măsură…aceasta presupune: unitate,răbdare,bucurie,organizare,trăire,emoție,un amalgam de stări care îți străbat ființa din cap până-n picioare în câteva clipe -e vorba despre ei ,două suflete care își unesc inimile pe vecie(de preferat),de priviri înlăcrimate ,de chiuieli …de dans.

Fiind una dintre domnișoarele de onoare,pot spune că am asistat la fiecare moment care a conturat realizarea nunții în acea zi.Clipe de stres,când totul era pregătit,iar mireasa nu mai ajungea acasă, emoții la îmbrăcarea rochiei de mireasă până la ultimul nasture încheiat,stângăcie în așezarea butonilor la cămașa mirelui,nerăbdare în așteptarea invitaților la asistarea gătitului miresei… iar când a început gătitul miresei,apăi acolo val de emoții și lacrimi ,cântec de rămas bun pentru părinți – priveam mireasa și vedeam cum ochii îi erau plini de lacrimi,uitând cu totul  de machiaj ,de camere,privindu-și mama cu subînțeles,parcă cerând acordul pentru ultima dată ,iar zâmbetul mamei era alinarea de care avea nevoie,pentru a-și împreuna mâinile pentru totdeauna cu „iubirea sa”.Am fost plăcut surprinsă să privesc și să aud că sentimentele încă prind glas ,dând ecou apelativului „Iubire”.

39453531_382863615578988_1789343719804108800_n

Am uitat să menționez că am o familie numeroasă ,care are rădăcini în mediul sătesc și care țin să respecte tradițiile întocmai:de la numirea vornicului,care îndrumă mirii și invitații în parcurgerea fiecărui pas așa cum se cuvine, gătitul miresei ,ținutul oglinzii de către cavalrii de onoare , ruperea turtei/colacului deasupra capului miresei și împărțirea ei invitaților ,hora în strada ,în fața casei miresei-se obișnuiește ca fata să plece de la casa ei cu alai spre biserică ,iar la ieșirea acestora din biserică,copiii se adună cu sticle și găleți de apă pentru a stropi dinaintea mirilor,pentru ca aceștia să aibă parte de noroc și belșug ,dar și alte obceiuri ,care înfrumusețează nunta și păstrează legăturile strămoșești de-a lungul trecerii timpului.

Cred că cel mai sublim moment este atunci când mirii,aflați în fața Lui Dumnezeu poartă cununile Sfintei Taine a Căsătoriei ,iar acea clipă pare că durează o veșnicie ,ca un model pentru mirii aflați la începutul construirii unei familii.Acel moment când atât nașii cât și finii mânuiesc verighetele cu mâinile tremurânde -nașii amintindu-și de ziua în care ei înșiși se aflau în fața altarului ,iar mirii abia pășind spre necunoscutul vieții de familie.Stăteam și-i priveam ,doar vorbele preotului se auzeau cu ecou ,iar mirii și nașii parcă nici nu mai respirau ,erau de neclintit …era pentru prima dată în acea zi când tăcerea spunea mai multe ca orice vorbă.Era o trăire pură ,în acel moment ,pe care voiau să nu o piardă,ci să o soarbă până la capăt.Erau ei și Dumnezeu.Cum nu era nevoie de  vorbe ,nu era nevoie nici de prezența vizibilă a Lui Dumnezeu ,pentru că simțeai tot ,El era TOTUL.Păcat că în scris ,tăcerea nu se simte ca pe viu.Momentul din biserică a fost și va fi de neuitat datorită tăcerii mirilor.Parcă aud încă îndemnul preotul :„Faceți cât mai multe poze azi ,pentru a vă ajunge o viață întreagă.E momentul vostru !Un moment unic!Nu-l irosiți.”.Despre asta e vorba de fapt la o nuntă,despre iubirea ce-i leagă pe miri prin legământul pecetluit în fața Lui Dumnezeu.E ca o a doua naștere.Dumnezeu îmbrățișează doleanța ta de a-ți întemeia propria familie,de a-ți forma propria casă,căreia să-i poți spune „acasă”.E vorba despre două suflete care devin Unul.Ce poate fi mai minunat?

39526053_292164041370059_1536932941404307456_n.jpg

Ce a urmat? Ședința foto ,care s-a dovedit a fi destul de antrenantă și amuzantă.Poate pentru miri a fost puțin cam obositoare ,dar sunt sigură că produsul final va ieși mai mult decât reușit.Apoi un alt stres a apărut la orizont când am ajuns la sală,aranjamentele nu erau finisate ,se anunțaseră invitați în plus, era criză de spațiu,trebuiau aranjate plicurile cu numele invitaților la fiecare masă în parte …bineînțeles că totul a fost remediat .Ulterior invitații și-au făcut apariția și fiecare a fost condus la locul său ,iar petrecerea a început cu dansul mirilor.Alt moment plin de emoție.Au pregătit singuri mișcările pentru acest dans ,iar sub privirile curioase ale invitaților au pășit emoționați spre ringul de dans ,făcând câte o plecăciune în fața invitaților .Privirile și pașii lor erau singurii care vorbeau,coordonându-se reciproc .Era momentul de care se temeau cel mai tare,dar se descurcaseră minunat.

Acum petrecerea putea începe!Muzica populară a dominat.Nimic nu aduce oamenii mai aproape asemeni unei hore,împărțită în cercuri ,cerculețe -membri de familie ,prieteni ,cunoscuți sau necunoscuți ,toți se prind de mână pentru a se bucura de acel moment ,fiecare inimă pompează pentru același dans,pentru aceeași clipă.Mi-am dat seama că muzica și dansul fac minuni,pentru că odată intrat în horă nu mai contează nimic ,în afară de dans,de a trăi ritmul muzicii.Totul e trăire ,totul e bucurie ,nicio urmă de resentiment ,de supărare,de regret.Prin dans toți suntem la fel ,inidiferent de haine ,de poziție socială,vârstă etc ,tot ce contează e să-ți miști picioarele cum știi mai bine.Nu contează dacă ești as la dans sau mai neîndemânatic ,ceea ce primează e unitatea oamenilor,care iau parte la nuntă,atât pentru a-i sprijini pe miri,cât și pentru a-i aduce mai aproape de familie ,de prieteni ,de cunoștințe vechi și noi.E vorba despre oameni ,de comuniunea dintre aceștia.O nuntă îi reunește pe oameni și pentru o zi,pentru câteva ore,câteva momente, îi ține departe de intrigile și resentimentele,pe care le nutresc unii față de ceilalți.Dansul e medicament pentru inimi .

39442970_2189102934691227_3962693731034857472_n.jpg

Au continuat melodii după melodii ,s-a furat mireasa ,a fost revendicată de către mire,hoții și-au primit pedeapsa,dar și momentul de neatenție al mirelui a fost taxat,astfel că a trebuit să se revanșeze față de miseasa sa iubită,creând o declarație de dragoste.Cert e că s-a descurcat cu brio .Privindu-l cum îi tremurau mâinile pe microfon,aflându-se în genunchi în fața miresei ,iar cuvintele se molipseau de emoția acestuia,ceea ce vedeam era iubire -iubire pură.Nu ai cum să nu te înmoi și să te lași pradă trăirilor ce te încearcă ,când tot ceea ce vezi și simți cum plutește în toată încăperea e iubire.Pentru o iubire adevărată merită să fii puțin gelos,pentru că e un sentiment tot mai rar…

Mâncarea a fost extrem de gustoasă ,muzica minunată ,iar atmosfera de vis.Ce mai contează banii ,timpul pierdut,oboseala etc… când,într-o singură zi ți-a fost dat să vezi și să simți atâtea lucruri!Îmi pare rău că nu am avut timp să surprind tot ceea ce am simțit pe moment atunci,probabil ar fi fost totul mult mai intens,dar sper că am putut reda o altă imagine a unei nunți ,care de cele mai multe ori e o ocazie de a-ți goli buzunarul și cam atât.Indiferent cât ați cheltui luând parte la o nuntă ,savurați clipa de a fi alături de oameni,pentru că rar ne mai este dat să ne adunăm împreună cu ceilalți pentru a ne împărtăși bune și (mai puțin) rele și  a depăna amintiri sau construi altele noi.Lăsați lucrurile materiale deoparte și fructificați ceea ce vedeți,auziți și simțiți.

Dacă realitatea ar fi asemeni unui dans ,am vedea doar o mare de ființe cu fețe vesele și mâinile mereu întinse spre cei din jurul lor.Ce frumos ar fi!

Încercați să priviți dincolo de aparențe,acolo se află esența!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

Iubirea:termen de valabilitate …

Dar până când durează iubirea?Până la primul rid ce îți răsare pe frunte?Până când alegi să te căsătorești ?Până la apariția primului copil?Până când alegi să faci o schimbare?Sau după 3 ani de relație ,după cum spun unii,când dispare acea iubire oarbă și te trezești la realitate?

Mi-e greu să cred că un sentiment care îți străfulgeră întreaga ființă ,dintr-odată ,poate avea un termen de valabilitate determinat.Nici  nu e vorba de cât ține iubirea,ci de cât de mult ținem noi la ea,astfel încât să o alimentăm iar și iar.Iubim atât timp cât oferim și primim.E un troc pe care partenerii și-l asumă la începutul relației ,iar evoluția iubirii depinde de cât de corect e fiecare în parte în îndeplinirea propriei „datorii”.

Privim în jur și vedem bătrâni care se țin de mână,mergând alene prin parc,împărțind o înghețată amândoi și tineri cărora le e jenă să-și împreuneze mâinile,iar dacă o fac,probabil ai să zărești că măcar unul dintre ei e cu privirea în altă parte … da e mai ușor să iei un lucru nou ,decât să îl repari pe cel vechi ,dar situația se va repeta la nesfârșit și într-un final nu vom mai avea nimic de oferit,pentru că am devenit goi,ne-am golit buzunarele inimii.La început totul e roz ,atât ea cât și el sunt dispuși să ofere ,să aibă inițiativa în a se cunoaște,totul vine de la sine,pentru că ambele inimi pompeaza pentru același scop: iubirea,dar cu timpul apar nemulțumirile – ea simte că oferă prea mult și el prea puțin,el vrea mai mult spațiu,simțindu-se agasat de multitudinea dorințelor ei și astfel certurile frecvente pavează drumul despărțirii.Ambii erau la fel când s-au cunoscut ,doar că la început au arătat doar cea mai bună variantă a lor ,dar imediat ce au scos la suprafață părțile din ei pe care și le-au suprimat ,s-a produs un dezechilibru greu de remediat.De fapt ,de cele mai multe ori iubim ceea ce oferă celălalt,nu persoana sa.Începuturile sunt așa dulci ,pentru că primim o avalanșă de lucruri materiale sau imateriale ,care alimentează ceea ce simțim și apoi suntem îndemnați să oferim cu ușurință ; când nu mai primim ceea ce ne flata egoul ,apar reproșurile și refuzăm să mai oferim la rândul nostru și uite așa fie începe Al III-lea Război Mondial,fie un alt Război Rece(în cel mai bun caz ) -cert e că ruptura se va produce mai devreme sau mai târziu dacă cei doi parteneri nu se vor hotărî să facă pace.

 

IMG_20170418_004624_418

Adevărul e că suntem niște ființe egoiste ,gândindu-ne mereu „și mie ce îmi iese?”.Oferim doar dacă primim.Vorba ceea „Ce e gratis pe lumea asta?”.Refuzăm să rămânem păgubași de pe urma altora ,mai bine înșelăm ,decât să fim înșelați ,mai bine mințim,decât să fim mințiți,mai bine îi determinăm pe ceilalți să eșueze decât să asistăm la propriul eșec …pentru că fiecare urmărește propriul bine ,dar realitatea e că în acest ritm nu vom fi niciodată fericiți .Putem să avem fericirea în palmă ,căci nu vom reuși să o vedem ,pentru că suntem orbi și surzi la nevoile celorlalți.

Dacă am arunca o privire în jurul nostru ,am observa că pe nimeni nu iubim fără să beneficiem de măcar o fărâmă de atenție de la ei, începând de la părinți până la cele mai îndepărtate cunoștințe.Și pe Dumnezeu îl iubim doar dacă ne aude rugile și ne îndeplinește cerințele ,în caz contrar ne vom lamenta și vom striga cât vom putea de tare că „Dumnezeu nu există!”,iar dacă există,cu siguranță noi suntem victimele Lui.Cert e că pentru om totul are un preț ,chiar și iubirea.Nimic nu oferim dezinteresat .Îl iubim pe cel de lângă noi pentru -frumusețe,bani,succes,plăcere-și pentru orice atenție care ne mângâie privirile sau chiar inima.De aceea vedem atâtea căsnicii distruse sau relații rupte după puțin timp,pentru că cel puțin unul dintre parteneri nu primește sau nu mai primește ceea ce dorește -soțul își părăsește soția pentru că nu mai arată ca un supermodel-displăcându-i pielea lăsată și kilogramele în plus sau eventual e prea bolnavă și el preferă să fugă de responsabilități,trăindu-și viața la maxim cu o tânără cu cel putin 20 de ani mai tânără ca el  ,fie soția alege să fugă cu noul iubit mai tânăr,pentru că nu primește destulă atenție sau își  părăsește soțul pentru că nu mai are suficienți bani…ei bine , cine ne va mulțumi vreodată?

Iar dacă cineva are curajul să iubească pe cineva în ciuda defectelor sale ,cu siguranță că se vor găsi cârcotași care să afirme„De ce stai cu ea/el ? Nici nu are ce îți oferi!Sunt persoane mult mai frumoase ,mai bogate etc ,care te-ar putea face fericit/ă!”.Ceea ce nu înțeleg unii e că iubirea adevărată nu are preț ,nu ține cont de aspect ,de poziție socială,religie ,rasă ,limbă ,cultură ,culoare -sau orice altă limitare.Iubirea se naște în inimă și țintește spre o altă inimă.O persoană poate iubi o altă persoană pentru totdeauna ,indiferent de câte alte  „oferte” ar primi din jur și nu pentru că nu e un om „cu capul pe umeri ”  sau pentru că e „prost”,ci pentru că iubește ,iar iubirea e singurul cel mai bun motiv pentru a fi cu persoana dorită ,contrar spuselor sau acțiunilor altor persoane.Iubirea e o unealtă cu ajutorul căreia dobândim fericirea ,dar ea dă roade doar în mâinile cele mai pricepute.

IMG_20170525_124035_031

 

Iubirea e nelimitată dacă Tu crezi asta .Limitarea îți va aduce repetate încercări ratate.Totul depinde de tine.Iubești persoana de lângă tine pentru ceea ce este ea sau pentru ceea ce îți oferă?Iubirea adevărată îmbrățișează doar prima variantă .Când iubești cu adevărat nu simți nevoia  să contorizezi dacă ceea ce primești compensează ceea ce oferi ,pentru că ai atâta iubire îngrămădită în inimă ,încât nu se va termina vreodată.Doar lasă-te purtat/ă de valul iubirii care îți inundă fiecare părticică din cămăruțele inimii tale .Nu-i așa că e minunat ce simți?Nici toată bogăția din lume nu se poate compară cu multitudinea nestematelor pline de iubire care se adună pe zi ce trece în cufărul inimii tale.E atât de multă iubire ,încât ai impresia că întregul tău trup se află în inimă și nu invers.

Iubește!Doar iubește!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

Te iub…esc!

„Te iubesc”-aparent două simple cuvinte …dar în fapt ,de câte ori nu ai ezitat să le împărtășești unei persoane dragi ție ,chiar și când simțeai că inima o să-ți explodeze de fericire?Sau ,odată rostite ,s-au transformat în pietre de moară pentru tine ,pentru că le-ai „irosit” pentru o persoană care ți-a călcat inima în picioare? Sau ,ieșite de pe buzele tale ,pierzându-se în văzduh ,nu ai regretat că nu le-ai spus la timp?

Mulți spun că „a iubi” ,„a fi romantic” , „a oferi atenție persoanei iubite” -toate acestea sunt pentru cei slabi,pentru femeile care se dau în vânt pentru telenovelele siropoase …ei bine,dacă e așa de ce nu puteți rosti atât de simplu,cele două cuvinte atât de nesemnificative?De ce e atât de greu să le aruncați în fața cuiva asemeni unor înjurături sau cuvinte de ocară?De ce nu le rostiți la ordinea zilei oricărei persoane pe care o întâlniți?Acum că am ridicat un semn de întrebare,nu-i așa că ,fiind rostite chiar și  la voia întâmplării,lumea ar putea deveni mai bună?Nu-i așa că oricine ar ceda în fața acestor cuvinte?Cum ar fi ca în toiul unei dispute cu o persoană la care ții,în loc să auzi cuvinte care îți murdăresc auzul,auzi un „Te iubesc” chiar și murmurat ,ai mai continua în acel ritm sau ai lua-o în brațe?Mie mi-ar plăcea să mi „se închidă gura” cu un „Te iubesc” și nu cred că îs singura 😉 Ce plăcut e să auzi aceste două cuvinte scurte ! 😀

IMG_3954

Poate că sunt atât de greu de rostit :

  • Pentru că le acordăm o mai mare importanță decât credem;
  • Pentru că le auzim tot mai rar…pentru că tânjim ,la rândul nostru să le auzim,fără șanse de izbândă;
  • Pentru că aceste cuvinte ne fac slabi în ochii celorlalți,iar noi râvnim mereu la putere .Refuzăm să ne privim slăbiciunile ,dar le vânăm pe ale altora;
  • Pentru că ne e frică să dăm frâu liber sentimentelor,mizând doar pe rațiune,care ucide orice fărâmă de trăire;
  • Pentru că fugim mereu de iubire ,dorind doar să primim din partea celorlalți,nu și să oferim;
  • Pentru că suntem lași – preferăm să (ne) mințim,să ne îngropăm sinele,decât să recunoaștem ceea ce simțim și să ne lăsăm pradă celor mai intense trăiri;
  • Pentru că ținem cu dinții de mândria și orgoliul care ne determină să ne umflăm în pene ,dar  totodată ne provoacă și cele mai crunte căderi;
  • Pentru că suntem oameni și ne place să ne complicăm singuri;
  • Pentru că alegem mereu drumul scurt-plăcere,bani,succes ,deși suntem conștienți că cel lung ne-ar fi adus totul și mai mult de atât,fără nici un fel de regret;
  • Pentru că pretindem minimum minimorum de la propria persoană,pentru a-l oferi celorlalți,dar așteptăm în schimb maximum maximorum;
  • Pentru că preferăm să ne hrănim egoul,decât să ne alimentăm inima cu iubire;
  • Pentru că „Te iubesc” își are locașul doar în inimă ,în profunzimea trupului fiecăruia dintre noi;
  • Pentru că atunci când rostim aceste două cuvinte ,e ca și cum trupul nostru se întoarce  pe dos ,cu pielea pe dinăuntru și carnea -cu toate organele în afară,iar exteriorul se închircește în interior ;
  • Pentru că iubirea este profunzime,tot ce ține de iubire,fierbe în profunzime – e inevitabil.De aceea e atât de greu să le rostim- devenim slabi ,vulnerabili ,expuși rănilor.Odată ce rostim „Te iubesc”e ca și cum ne-am preda iubirii ,cu tot ce presupune ea.Renunțăm la arme,renunțăm la obișnuița de a ne așeza pe un piedestal propria persoană,pentru că realizăm că o altă persoană ne ține inima în propriile mâini.E greu să accepți că inima ta poate fi la mâna altei persoane ,nu?Dar ce contează,atât timp cât iubirea te poartă pe cele mai înalte culmi?Câtă importanță are această conștientizare, atât timp cât persoana care are posibilitatea de a-ți nărui întreaga viață ,în schimb, te readuce la viață ,făcându-te să simți că trăiești Raiul pe Pământ?

Nu am realizat ce importanță are să rostești „Te iubesc!” la timp ,până când nu am fost pusă în fața faptului împlinit.Astfel ,o zi ce părea a nu aduce nicio schimbare s-a transformat într-un haos pentru mine.Cum e să afli că persoana la care ții a avut un accident?Pentru mine timpul s-a oprit când am primit un astfel de mesaj ,îl citeam și mi se părea ireal .Da ,am avut un șoc.Cei din jur vorbeau cu mine ,dar eu eram perfect absentă .Nu auzeam ,nu spuneam nimic.În mintea mea se derula mesajul iar și iar ,fără să îi descifrez înțelesul.Nu știam ce să fac ,dar în momentul acela am simțit că iubesc,pentru prima oară .M-a lovit ca un trăsnet .Nu mă mai gândeam la mine.Mă bântuia gândul că ar exista posibilitatea să nu apuc să rostesc „Te iubesc !” la timp…dar a fost doar un gând care s-a spulberat .Imediat ce l-am întâlnit pe el ,i-am împărtășit ceea ce simțeam ,el îmi spusese cu mult înainte .Mie mi-a luat ceva timp să conștientizez.Poate dacă nu ar fi fost acel incident , aș fi evitat să rostesc aceste două cuvinte buclucașe mult timp ,dar totul se întâmplă cu un rost .Ideea e că nu ar trebui să așteptați ocazia perfectă pentru a le rosti ,pentru că nu știți ce vă va aduce clipa următoare.Priviți ceea ce se petrece în interior!Simțiți!Trăiți!

IMG_20170817_191849_366.jpg

Când ajungi să spui „TE IUBESC! ” poți fi sigur că tu nu vei mai fi ca înainte ,pentru că vei renaște ca Pasărea PHOENIX din cenușă ,prin suflarea iubirii.Iubirea e TOTUL.Lipsa iubirii e pieire ,prezența ei e salvare .Dacă am conștientiza câtă putere există în aceste două cuvinte,am reuși să salvăm întreaga omenire,dar…întâi trebuie să ne salvăm pe noi înșine.Când iubirea va dispărea din lume,va dispărea totul ,pentru că ea e baza a ceea ce a fost,este și va fi.Nu o lăsați să se piardă.Predați-vă iubirii și veți răscumpăra tot ce ați putea pierde!Spuneți „Te iubesc!” în fiecare clipă ,vouă înșivă și celor din jur.Faceți din ea propria rugăciune.Iubiți-vă-până când nimeni și nimic nu vă va despărți.

Nu uitați!Cea mai mare fericire a vieții este : să iubești și să fii iubit!Restul sunt povești croite de propria minte!Răscumpărați-vă fiecare greșeală prin intermediul celor două cuvinte magice „Te iubesc!”.

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Vis de nemurire

Fiecare dintre noi are o slăbiciune pentru frumos,indiferent sub ce formă prinde contur.Frumosul atrage și ne îmbată mințile.În prezența frumosului devenim naivi,slabi și viciați.De fapt,tot ce ne place nouă ,fiecăruia în parte,etichetăm a fi „frumos” și pentru a ne flata gusturile personale ,atragem și divinitatea în povestea noastră „Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”.Ei bine ,Dumnezeu ne place pe toți ,așa cum suntem ,pentru că suntem creațiile Sale ,El nu are nevoie de dovezi și compromisuri din partea noastră pentru a fi mereu lângă noi .El e păpușarul ,iar noi jucăm propriul rol în ritmul ațelor mânuite de El.

Odată cu evoluția tehnologiei ,tindem să credem că vom reuși să păstrăm frumusețea ce o iubim,sub forma tinereții ,într-o formă intactă ,spulberând orice urmă a bătrâneții.Creme /tratamente/medicamente/ore petrecute în sala de sport/intervenții chirurgicale /invenții de oprire a timpului /criogenizarea etc.- totul pentru a împiedica îmbătrânirea să își facă loc în viața noastră. Tinerețea își poartă aura în ochii noștri;asociem tinerețea cu frumusețea și puterea ,un pachet „all inclusive”.Tinerețea înglobează tot ce ne satisface dorințele și ne așază deasupra întregii lumi,aparent.Semnele bătrâneții ne sperie ,pentru că ne aduce mai aproape de neputință,de singurătate…de moarte.Oricât am încerca să luptăm contra timpului ,valul sfârșitului ne va ajunge din urmă ,mai devreme sau mai târziu.Mereu vor fi persoane mai tinere care ne vor porni pe urme,dar fiecare își are locul lui.Nu mai alergați după tinerețe imediat după ce ea v-a părăsit,orice ați face nu se va mai întoarce.Poate îi veți pune piedică ,dar tot se va ridica la un moment dat și vă va părăsi,pentru a întâmpina noile generații.Nu mai tânjiți după tinerețe ,pentru că și ea are minusurile pe care le-ați resimțit și voi: imaturitate,iresponsabilitate,naivitate,lipsa resurselor,prejudecăți,inimi frânte,vise spulberate,critică etc.Da ,pare frumos să ai mintea unei persoane de 60 de ani și să arăți de 20,dar ce farmec ar avea viața ,atât timp cât ați face totul corect și bine planificat?Ați arde etape,amintiri,învățături,oameni dragi …tot  ce vă condimentează viața și v-a condus până în punctul care sunteți acum.Doar făcând un exercițiu de imaginație,vizualizându-vă propria viață perfectă în minte,fiind mereu tineri și deținând puterea la degetul mic,sunteți siguri că v-ați dori să trăiți acele clipe iar și iar și iar…la nesfârșit?Nu v-ați plictisi să fiți perfecți la nesfârșit?Cunosc persoane care nu pot sta un minut fără să facă nimic,pentru că„se plictisesc” ,cu siguranță nu ar rezista să trăiască o viață veșnică.

sophia-loren-la-fel-de-frumoasa-la-77-de-ani-ca-si-la-30-astazi-e-ziua-ei_22_size2

Sophia Loren

Tot ce ne creionăm în minte pare un paradis,pentru că noi l-am conceput și astfel ne hrănim ego-ul.Ne amăgim crezând  că asta ne va face fericiți.Devenim niște mici zei care programează fiecare aspect al vieții ,ca și cum: am trăi veșnic,vom avea mereu bani,vom fi mereu tineri și frumoși ,iar lumea va fi la picioarele noastre la orice pas.Stiți că „Dacă doriți să-L faceți pe Dumnezeu să râdă,faceți-vă planuri”.Uităm care ne e locul.Uităm că suntem simpli oameni ,care au doar o viață pe care să o fructifice la maxim.Ce facem noi?Fugim de ea.Refuzăm să acceptăm că într-o zi se va sfărși, fie că ne dorim ,fie că nu.Într-o zi ,toți vom ajunge doar o amintire a ceea ce am fost cândva: plini de riduri,km de piele lăsată,trei fire de păr alb în cap,spate îndoit,pocnituri de oase,boli cu nemiluita… în ciuda tuturor încercărilor de a ne agăța de picioarele tinereții ,bătrânețea ne va aștepta pe scaunul său, liniștită și iertătoare,pentru a ne oferi îmbrățișarea ei.Privește-o,ia-o de mână și accept-o!

Viața noastră este o alergătură continuă și uităm motivul pentru care suntem aici :Să trăim fiecare clipă a vieții ca și cum ar fi ultima!Fugim de prezent ,ne afundăm în trecut sau ne îmbătăm cu imaginea viitorului creionat de noi.Zic să nu luăm locul lui Dumnezeu !Noi trebuie doar să ne bucurăm de darul pe care l-am primit : Viața!Restul lucrurilor lăsați-le în „mâinile divinității” sau în orice altă putere în care vă puneți nădejdea.Visați ,dar lăsați ușa deschisă fiecărei oportunități care apare.Tinerețea e argint,dar bătrânețea e de aur!Binecuvântați fiecare perioadă a vieții ,pentru că nu toți au această ocazie.

De multe ori ne dorim să avem puterea de a opri timpul pentru a duce la bun sfârșit tot ceea ce ne propunem ,eventual să putem să ne întoarcem în timp pentru a repara greșelile pe care le-am făcut și pentru a crea contextul favorabil oportunităților pe care ne dorim să le atingem.Întotdeauna sperăm să găsim o portiță de scăpare care să ne pună într-o lumină cât mai bună.De ce să căutăm alternative,când putem să învățăm din greșeli și să încercăm să ne gestionăm timpul cu precizie?Dacă nu suntem capabili să ne planificăm programul unei zile,cu siguranță vom eșua în a ne controla întreaga viața prin intermediul timpului.Să lăsăm timpul să ne uimească!Ce minunat e să primești surprize în fiecare zi!Iar lucrul cel mai interesant e că vom descoperi o altă variantă a propriei persoane ,în fiecare zi!

stiati-ca-astazi-regina-filmului-italian-sophia-loren

„Şi după toţi aceşti ani, eu sunt încă implicată în procesul de auto-descoperire. Este mai bine să explorezi viaţa şi să faci greşeli decât să cauţi siguranţa în viaţă. Greşelile sunt o parte a ceea ce plătim pentru o viaţă deplină.” S.L.

Pot spune că la baza acestui articol stă inspirația ce a  luat naștere în urma vizionării filmului :Strania poveste a lui Benjamin Button (2008)(The Curious Case of Benjamin Button)  https://www.youtube.com/watch?v=lqijVXvw7_E .

Vă invit să-l vizionați și să-l revizionați ,savurându-l cu inima și mintea. Imaginați-vă cum ar fi ca viața voastră să pornească în sens invers?Cât de mult ați mai râvni la tinerețe ?

Trăiește viața atât de intens,încât să nu mai râvnești o alta!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea sa te celebreze!

 

Radiografia dorului

Ce plăcut e să auzi din partea cuiva :„Mi-a fost dor de tine!” ,nu?Simțim cum inima ni se înalță și ne încărcăm cu o bucurie imensă.Ce motivant e să simți că prezența ta contează.

Dar ce înseamnă „dor” mai exact?Aruncând o privire în DEX,observăm că acest cuvânt provine din latinescul „dolus(-dolere)” care semnifică „a durea” .Așadar,dorul are la bază o durere ce prinde contur ca urmare a lipsei unei persoane dragi , a neputinței de a urma  o anumită pasiune care-ți umplea inima de încântare,cândva, a suferinței ce ia naștere în urma unei dezamăgiri în dragoste și nu numai.„Dor” poate  reprezintă un simplu cuvânt pentru fiecare înțeles căruia îi este atribuit,indiferent de context .Pentru fiecare dintre noi,dorul rămâne dor.Dar oare dorul este resimțit la fel de fiecare persoană în parte?Mă îndoiesc!Faptul că suntem diferiți ,ne determină să percepem tot ce se întâmplă în viața noastră sub o altă formă.Dorul nu e doar iubire ,odată ce acesta persistă în al tău suflet ,devine durere și chiar boală.

Când două persoane, care se iubesc ,ajung să fie despărțite de mări și țări ,dorul se dilată pe măsură ce distanța se mărește și timpul trece.Sentimentele puternice ,care s-au născut între cei doi, se amplifică cu fiecare minut ce se scurge lent ,iar dorul atinge cote maxime.Ambii vizualizează momentul revederii iar și iar .În această situație ,iubirea e cea care pompează dor în inimile lor pentru a-i menține pe linia de plutire .Fiecare cuvânt scris,fiecare vorbă șoptită la telefon ,fiecare gând care-i străfulgeră mintea cu privire la persoana iubită ,ia forma unei bule de oxigen,pe care o inhalează pentru a-și veni în fire atunci când simte că celălalt ar vrea să spună:„STOP ! ”.Contactul cu cealaltă persoană,oricare ar fi el,întreține focul dorului și intensifică puterea sentimentelor.Dorul devine un burete ce absoarbe schimbul de vorbe,gânduri,acțiuni,trăiri și vise ,ce îi au protagoniști pe cei doi îndrăgostiți ,iar momentul sublim al revederii este redat de revărsarea a tot ce dorul a absorbit,realizându-se o reală descărcare de energie.Dorul funcționează ca un stabilizator al repunerii în situația inițială ,ce prinde contur în timpul revederii.În acest punct ,iubirea ,primind resurse noi pe care să le fructifice , îl încununează pe dor cu distinse  laude până la următoarea întâlnire.

36711061_1737075736399634_4225501014645538816_n

Totul bine și frumos în cazul îndrăgostiților care se revăd după o lungă perioadă de timp,dorul ,fiind îngerul păzitor al iubirii dintre cei doi, în această situație.Dar cum se manifestă dorul când ai pierdut pe cineva drag?

Am fost și sunt încercată de acest dor din momentul în care bunica a decis să se retragă din această lume.Articolul „Axis mundi” divulgă trăirile ce m-au acaparat  https://geogeorgette.wordpress.com/2018/07/06/axis-mundi/ .În ceea ce privește dorul ,eu l-am resimțit ca pe un aspirator de energie ,care lasă în urmă un mare gol,care se adâncește cu timpul și se solidifică ,lăsând loc în sufletul tău, unui adevărat canion.Acest dor nu trece,tocmai pentru că nu va fi o revedere,poate doar pe cealaltă lume.Revederea e punctul final unde dorul își raportează întreaga misiune și apoi se retrage.În lipsa ei,dorul își face culcuș în sufletul tău și te străfulgeră din când în când,amintindu-ți că e prezent și că nu va pleca nicicând.E ca o umbră care îți urmărește fiecare pas,pentru a-și face apariția ,măcinându-te puțin câte puțin.

În acest punct,iubirea se transformă în durere.Durerea, alimentată de singurătate și de tendința de izolare ,se preschimbă în boală.Cunosc cazuri în care unul dintre soți moare,iar celălalt se condamnă la o viață de singurătate și izolare de restul lumii,fiind acaparat de depresie și de un dor crud.Cu timpul ,cel rămas în viață ,ajunge fie să-și pună capăt zilelor ,fie se îmbolnăvește și refuză să lupte pentru viață,considerând că nu mai are nici un motiv pentru a trăi.Intensitatea trăirilor și a sentimentelor  alimentează dorul ,conducând victima spre un drum fără întoarcere.Dorul ,în acest caz predispune la slăbiciune și disperare,fiind un îndrumător spre pieire.

36669895_1737075646399643_4986843247000158208_n

Cum resimți dorul când îți înnăbuși o mare pasiune a ta?Hai să privim un exemplu și în acest sens:

Urmezi cursuri de dans modern încă de mic ,iar cu fiecare pas pe care-l faci spre evoluția ta ca dansator ,simți că ești făcut pentru a dansa toată viața.Participi la concursuri,mereu situându-te printre primele locuri în clasament.Faci o echipă minunată cu partenera ta de dans.Totul decurge minunat.Te pregătești conștiincios și pentru școală,dar nu-ți neglijezi nici cursurile de dans.Într-o zi ,însă ,părinții îți spun că e posibil să rămână șomeri ,pentru că fabrica se va demola și ,în consecință,va trebui să renunți la dansuri.Te încăpățânezi și ,folosindu-ți economiile tale ,continui să frecventezi clubul de dans…până într-o zi când afli că tatăl tău nu se mai poate mișca,fiind paralizat de la jumătate și că are nevoie de îngrijiri medicale costisitoare.

Aici ,drumul visului tău se închide și faci orice ca să te poți întreține și să-i ajuți pe ai tăi.Astfel că,timp de câțiva ani lași în urmă pasiunea ta,dar nu uiți niciodată de ea.Dansezi pe oriunde mergi și resimți dorul de a fi iar complet,făcând ce ți-ai propus de mic.În această situație,dorul devine un alimentator de energie și dorință, de a fi iar pe ringul de dans,de a simți cum fiecare celulă a ta se miscă după ritmul muzicii.Oricât de mult timp ar trece,dorul ține pasiunea trează și te impulsionează să întreprinzi orice e nevoie pentru a o readuce la suprafață.Nu te poți împotrivi ,mai devreme sau mai târziu,pasiunea te va regăsi și nu vei avea liniște până când visul tău nu devine realitate.Da ,dorul e un drog care crește înăuntrul tău ,care te ține în priză.Fă pași mici pentru a fi mai aproape de ce ți-ai propus.Dorul nu ține  cont de nimic, va fi acolo mereu!Te va pândi de după colț.Redă-ți libertatea și lasă-l să-și ia o vacanță departe de tine!

Dor de mamă ,

Dor de tată ,

Dor de frate -soră ,

De familia întreagă,

De iubit ,de dulcea casă,

De cânt și de-o ciorbă dreasă

Făcută ca la mam-acasă!

De livezi,de mere dulci

Cum ne cățăram prin nuci.

De copilăria noastră,

De poveștile bunicii,

De nopțile lungi, când fugeam să prindem licuricii,

De fumul gri de prin hogeag

Acum merg singur ,pribeag.

Ce dor mare!

Mai bine …tac.

Și că tot vorbeam de dor,mi-e dor să mănânc o piersică aromată și zemoasă pentru a-mi alinta papilele gustative…nu înainte de a-ți ura ca dorul să fie doar un trecător prin viața ta,pentru a o condimenta și să îți ostoiești dorul de tot ce îți este drag ,cât mai repede cu putință.

Încearcă să trăiești viața ,nu să suspini după ea!

Zâmbește-i  zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze !😁☀

Lumina din spatele perdelei

Momentul acela când îți sună alarma și nu știi cum să o oprești mai repede ,pentru a te pune înapoi la somn…Ei bine ,alarma va continua să sune iar și iar ,până îți va pieri tot somnul  și astfel te vei ridica din pat și o vei închide pentru ultima dată pe ziua de azi și nu numai ,vei arunca telefonul de pereți pentru că și azi ești obligat să-ți părăsești patul …Fir-ar el serviciu!Fir-ar ea școală ,facultate etc…Fir-ar ce o fi !Mergi la baie ,bâjbâi periuța de dinți ,abia îți atingi fața de apa rece și nu te mai uiți în oglindă pentru că știi că arăți groaznic !Nu-ți mai faci cafeaua ,pentru că o vei bea în fugă pe drum.Arunci două haine pe tine ,care-or fi ,pentru că și azi trebuie să alergi spre chinul tău zilnic(serviciu,școală,afacere etc).

În cazul în care ai familie ,lucurile se complică pentru că în cazul în care oprești alarma și nu te mai trezești ,ești sigur că ai tăi copii te vor da jos din pat, fără să clipești.Iar trebuie să le calci hainele și  pe cele ale soțului,să le pregătești pachețelele cu mancare ,în cutiile lor preferate ,să te asiguri că au tot ce le trebuie în ghiozdan…aa și asta e doar încălzirea pentru că ….trebuie să ajungi și la job…la timp,pentru că iar va trebui să-ți țină patronul predică ,pentru că ai întârziat.Eventual ,constați că ți s-a stricat mașina sau că traficul îți activează toți nervii  și abia poți arunca un ac printre automobile,apăi să faci vreo altă manevră ,să scapi de acolo sau,eventual, îți fracturezi un picior în timp ce alegi varianta simplă: mersul pe jos…. și uite așa ajungi să-ți blestemi zilelele iar și iar și iar,pentru că fiecare dimineață presupune un start ratat .Probabil că ai început să te aștepți ca lucrurile să meargă ,pe zi ce trece ,tot mai rău.Lipsa somnului ,stresul ,copiii ,job-ul,partenerul de viață,lipsa banilor,facturi,rate -totul devine un chin zilnic și așa ajungi să te pierzi în gaura neagră a problemelor și să uiți de tine,de tot ce este important.Uiți să trăiești.Ajungi să exiști doar pentru așa zisele„sacrificii” de zi cu zi.

31117805_1650272865079922_2066328973926727680_n

Ce-ar fi să iei o pauză?

Hai să privim fiecare dimineață dintr-un alt unghi.Sună alarma!O oprești și deschizi ochii.Lasa-te mângâiat de razele calde ale soarelui.Dacă partenerul de viață e lângă tine,sărută-l suav pe buze și șoptește-i un „Bună dimineața!” cu zâmbetul pe buze.Mulțumește-i că e mereu lângă tine când te trezești și spune-i cât de mult îl apreciezi.Dacă ești singur ,ridică-te din pat ,mergi la geam ,dă la o parte perdelele și fii deschis pentru a primi întrega abundență a luminii, în suflet!Așa-i că te simți în formă azi?! Mergi la baie,răcorește-ți fața cu apă din abundență și simte răcoarea cum îți inundă corpul de energie.Privește-te în oglindă!Nu-i așa că arăți minunat? Spune-ți cu voce tare că ești extraordinar!Iubește ceea ce vezi!Iubește-ți corpul ,indiferent de cum arăți-e corpul tău care te susține zi de zi- și mulțumește-i pentru tot ce îți oferă!Iubește fiecare părticică a ta și spune ce simți cu voce tare ,pentru fiecare bucățică din tine, în parte!Câteva fraze spuse zilnic, te vor încărca cu energie pozitivă și vei fi mult mai încrezător în forțele tale!Ia micul dejun în liniște și savurează fiecare înghițitură!Simte fiecare ingredient care îi dă savoare preparatului din fața ta.Mulțumește-i lui Dumnezeu/Universului /altei divinități în care crezi ,pentru această de zi minunată,pentru că și azi ți-a binecuvantat trupul cu suflare!Sărută-i pe cei dragi de câte ori ai ocazia și spune-le ce înseamnă pentru tine.Asigură-te că le-ai înseninat fiecare dimineață cu un zâmbet!Spune „Te iubesc!” mai des , persoanelor din viața ta.Bucură-te de prezența lor clipă de clipă ,chiar și atunci când te supără!Râdeți pe seama momentelor neplăcute și fructificați timpul petrecut împreună!

36535060_1732421760198365_3804132321674657792_n

Bucură-te că ai un job ,pe care alții și l-ar dori!Mulțumește divinității în care crezi,că poți merge zi de zi la serviciu și că poți munci,poate unii oameni nu au ocazia asta sau nu au avut-o niciodată.Apreciază o vorbă bună pe care o primești din partea colegilor sau șefului tău și întoarce aprecierile de câte ori ai ocazia,dar niciodată în momentul când le primești,pentru a-ți da voie să primești vorbe bune, gratis și să oferi în același ton.Permite ca bucuria lăuntrică să iasă prin toți porii trupului tău și să-i contaminezi și pe cei din jur cu emoții pozitive.Oricât ai fi de obosit seara când ajungi acasă,amintește-ți să-i saluți cu zâmbetul pe buze pe ce dragi,strânge-i strâns în brațe pe cei dragi,spune-le povești  și împărtășește-le cât de mult îi apreciezi pentru ceea ce sunt.Vorba ceea :„O picătură de miere face mai mult decât un litru de fiere”.Nu trata fiecare zi ca fiind o greutate în plus la chinul tău.Schimbă-ți perspectiva din care privești lucrurile ,persistă în lumină și încarcă-te cu energie.Fii conștient de aportul tău în propria viață și a celorlalți.Totul ține de ceea ce gândești,de ceea ce emani și de credințele pe care le îmbrățișezi.Dacă vei susține că fiecare zi e un calvar pentru tine ,că ești depășit de probleme și că situația ta  financiară este dezastruoasă, fii sigur că nu te va contrazice nimeni,dar nici nu te va ajuta să scapi de această situație.Faptul că îți însușești postura de victimă nu te ajută în niciun fel,din contră ,lucrurile vor decurge tot mai rău.Poți să te  complaci în această situație sau să alegi să îți privești viața într-o lumină pozitivă și să iei măsuri ,fără a te lamenta.

Citind cartea -Zero limite – de Joe Vitale și dr.Ihaleakala Hew Len ,am găsit un pasaj redat de dr. Hew Len,care mi s-a părut destul de interesant și sugestiv pentru esența articolului: „a fi total responsabil pentru viața mea înseamnă că totul în viață-pentru că face parte din viața mea-este responsabilitatea mea.”.Greu de digerat ,dar fiecare problemă care apare în viața noastră sau a celor din jur ne privește în mod direct pe noi.Ar trebui să acceptăm că noi suntem sursa tuturor lucurilor din viața noastră și să încetăm să căutăm vinovați în ceilalți.Răspunsul se află în noi.

IMG_20170726_214915_433
Iubește viața cu tot ce îți oferă!

  • Iubește persoanele pe care le întâlnești zi de zi ,atât pentru părțile lor bune ,cât și pentru cele mai puțin bune!
  • Iubește fiecare vietate care-ți apare în cale ,pentru că acestea sunt lăsate tot spre bucuria ta zilnică!
  • Admiră cerul,în fiecare zi ,pentru a putea tinde spre înalt!
  • Îndreaptă-ți privirea spre pământ  când te pierzi cu firea,pentru a-ți aminti care-ți este locul!
  • Iubește florile și respiră parfumul lor îmbietor!
  • Iubește apa și lasă-te purtat de valul vieții!
  • Iubește focul ,pentru a putea înțelege intensitatea iubirii!
  • Iubește natura,penru a-ți aminti cu fiecare clipă care trece ,că fiecare om este conectat la tot ce-l înconjoară ,iar fiecare acțiune a sa ,înreptată contra naturii,îl va costa viața!
  • Iubește clipa în care te afli,pentru că ea nu va mai reveni nicicând!
  • Iubește ceea ce ai ,pentru că va fi mereu mai bun decât lucrurile pe care nu le vei avea niciodată!
  • Iubește să fii tu,pentru a-ți celebra unicitatea!
  • Iubește să fii om ,cu tot ce presupune existența umană!
  • Iubește totul și nimicul în același timp,pentru că sunt două fețe diferite ale aceeași monede!
  • Doar iubește și nu vei pierde nimic!

Zâmbește-i zilei de azi ,petruc ca ea să te celebreze!☀😁

AXIS MUNDI

Nu întâmplător am ales să abordez subiectul „moarte ”în articolul precedent,ideea de moarte și-a făcut simțită prezența în întreaga mea ființă abia când bunica, din partea mamei, a plecat de lângă noi.Pe bunicul nu-l cunoscusem niciodată.

Mică fiind,mi-era frică să stau în aceeași încăpere cu o persoană moartă,nici nu îndrăzneam să mă apropii,acel fior rece al morții mă speria teribil.În cazul bunicii,văzând-o fără suflare ,nu realizam că a murit(nici acum nu conștientizez),așteptam să se trezească,să mă privească în ochi.Răceala mâinii ei m-a trezit și a urmat un râu de lacrimi.Îmi conduceam bunca pe ultimul drum.Era un coșmar.Priveam în jur și așteptam să mă trezească cineva,dar toți erau triști ,cu capul plecat,pășind pierduți ,la fel ca mine…Am ajuns mult prea repede la groapă( groapă?!aici jungem toți ,bogați /săraci -ne facem una cu pământul).Nu mai aveam lacrimi …și lacrimile erau mult prea puține pentru lipsa ei.După câteva minute am văzut un morman de pământ.M-am uitat la mama,abia se ținea pe picioare.Era secătuită de puteri.M-am dus la ea,am luat-o de mână și m-a privit în ochi.Nu a zis nimic…dar am știut ce zice privirea ei plină de durere „Nu mai am mamă”.Am strâns-o tare de mână.Eu aveam mama lângă mine ,iar lumea era a mea.Singura și cea mai de preț comoară pe care mi-o puteai lăsa,bunico -MAMA MEA!

Acum 2 ani ,scriam ,în lacrimi (ca și acum) câteva rânduri cu vârful inimii mele :

Acum trei zile ți-am mângâiat mâna ta cea calda împovărată de muncă și de boală…nu mai priveai pe nimeni ,nu mai vorbeai-nu pentru că nu voiai ,ci pentru că nu puteai.Știam ,însă ,că ne auzi. Îți simțeam suflarea grea cum îmi atingea sufletul.Durerea te copleșea ,era mai mult decât vizibil.Am plecat fără să-mi iau rămas bun ,crezând că mă voi reîntoarce curând și vei fi acolo.Azi m-am întors .Mă așteptai dormind.Erai la fel ,dar totuși lipsea ceva.Era o liniște prea mare și mi-am dat seama… te-a părăsit suflarea.Un aer rece m-a strâns în spate.
Nici acum nu mi-am luat rămas bun și nici nu o voi face,pentru că ți-am păstrat un loc în inima mea.Să știi că e cald și bine acolo și mă voi strădui să nu-ți dorești niciodată să pleci .Spiritul tău se află în mama și în mine.Nu pot concepe acest cuvânt ”murit” ,pentru că nu vei muri niciodată pentru mine.Eu te voi pastra în amintirile mele mereu zâmbitoare sau cum spuneai tu ”grasă și frumoasă”.Îți voi păstra mângâierea ta caldă imprimată pe chipul meu.Tu nu ai murit ,bunică…tu ai plecat să-ți odihnești bătrânețile într-o lume plină de lumină și de liniște.
Aș fi vrut ca acum ,înainte de plecarea ta să pot să redau umorul tău bătrânesc ,care s-a ținut dârz în fața durerii,dar nu pot…nu pot bunică ,pentru că îmi plânge inima.Îți mulțumesc că mi-ai arătat ce înseamnă bunătatea,demnitatea ,iubirea în toate formele ei…m-ai învățat tot ce înseamnă să fii om , doar prin modelul propriu.Te iubesc ,bunico!Te iubesc femeie ,mamă eroină ,străbunică!Te voi iubi mereu!Dumnezeu să te aibă în pază!

Off ,ce gol a rămas în sufletul meu ,al mamei ,al întregii familii(sunt sigură).Plecarea ta,bunico,a zguduit familia din temelii.Tu erai stâlpul după care ne ghidam,soarele care ne aducea lumină prin rugile tale,tu erai centrul a tot ce înseamnă„noi”.Erai seva din care ne hrăneam toți.Pentru mine ai fost,ești și vei rămâne –axis mundi.Nimic nu compensează lipsa ta.Acum ca și înainte ,mă desparte un drum lung de tine.Tu erai motivul pentru care îmi doream să merg „la țară”, iar acum că tu nu mai ești,casa ta nu mai este,nimic nu mai e la fel.Am rămas cu poza chipului tău în ramă și cu un dor nespus…

36669918_1737075026399705_729327528950366208_n

  • Cine va mai sta ore în șir să se roage pentru noi?
  • Cine ne va mai ține uniți?
  • Cine ne va mai aștepta în prag cu cu privirea plină de lumină și cu o mângâiere caldă?
  • Cine ne va mai îmbia cu mâncăruri atât de minunate,pe care doar tu le făceai?
  • Cine ne va mai îmbuna cu dulciuri scoase din dulapul magic?
  • Cine ne va mai spune o vorbă bună când vom avea nevoie?
  • Cine îmi va mai cere să- i citesc rugăciuni și povești?
  • Cine ne va mai întreba dacă ne este bine?

Câte întrebări aș mai avea …dar știu că nimeni nu te va putea înlocui vreodată și nici noi nu vom mai fi la fel.Niciodată.

Adesea văd bunici cu nepoți de mână,cum îi hrănesc pe copii ,îi îmbracă și le oferă toată grija de care au nevoie… și îmi pare atât de rău că nu am trâit și eu astfel de momente.Bunica crescuse atâția nepoți ,era bătrână și fără puteri când eu eram încă micuță,veneam în vizite ,dar niciodată nu mă puteam sătura de prezența ei.Bunicii reprezintă rădăcinile generațiilor ce vor veni,bucurați-vă de prezența lor cât aveți ocazia.Știu că, de cele mai multe ori ,există o prăpastie între tineri și bătrâni-încercați să o acoperiți cu iubire,cu timp petrecut împreună,cu povești împărtășite,lecții de viață și vorbe calde.Luați ce e mai bun de la bunicii și părinții voștri -nu vă supărați pe ei pentru nimic și nu fiți înverșunați împotriva lor,voi trăiți datorită lor și a eforturilor depuse de ei ,respirați cu ei și prin ei.Ei sunt comoara cea mai de preț pe care o dețineți!Nu o pierdeți pentru nimic în lume,căci singurii care vor avea de pierdut, sunteți voi!

Binecuvântați-vă bunicii și părinții!Iubiți-i!Respectați-i!Oferiți-le ce aveți mai bun!

Uităm să fim oameni !👥

 

În goana după bani ,în alergarea continuă contra valului de probleme ,care ne ajunge din urmă și ne înghite,ajungem să ne pierdem trăsătura care ar trebui să fie definitorie „a fi uman”.Din dorința de a avea tot mai mult ,eventual „mai ceva” ca vecinul,devenim niște roboți ,muncim tot mai mult peste program,nu dormim ,nu ne hrănim corespunzător ,iar stresul prinde rădăcini în mintea și comportamentul nostru,astfel încât devenim orbi la tot ce ne înconjoară.Sunem mult prea ocupați ,iar această mască pe care ne-am însușit-o cu brio,a devenit utilă pentru a ne ascunde de cererile celor din jur.

IMG_20170226_182910_025

De câte ori am auzit ca scuză din partea celorlalți sau chiar noi am recurs la acest tertip pentru a ne scuza ,replici  precum :„Îmi pare rău,nu am timp să te ajut!”, „Sunt în întârziere ,nu am timp de vorbă”, „Trebuie să plec ,am ceva mai important de făcut.”,  „Am destule probleme pe cap ,nu am nevoie de ale altora.” etc.

Ne place să ne complacem în această lâncezeală a problemelor și a presupuselor neputințe, iar timpul petrecut cu ceilalți îl irosim, vorbind tot despre cât de grea e viața noastră și cât de puțin timp avem pentru noi.Dacă ținem legate problemele de noi ,le păstrăm în minte ,în acțiunile pe care le desfășurâm cu cei din jur,în propriile noastre vise , noi le alimentăm și le pregătim culcuș în viața noastră ,lăsându-le cale liberă să ne macine pe dinăuntru.Toți au probleme ,dar depinde cum și le gestionează fiecare, fie alege să fie o victimă eternă ,fie le acceptă ,caută soluții de rezolvare și se bucură de viață împreună cu ceilalți.Haideți să deschidem ochii spre celălalt de lângă noi ,înainte de a-l pierde .

IMG_20170303_214425_691

De fiecare dată când sunt abătută și pierdută în gânduri fără capăt ,merg la biserică,locul în care îmi eliberez atât mintea ,cât și sufletul.Și de fiecare dată când îi pășesc pragurile mi-e dat să văd cât de nesemnificative sunt „așa zisele mele probleme” și îmi e lăsat să-mi curăț privirea cu noi  modele de oameni și experiențe de viață tuburătoare.Recent ,intrând în biserică și mergând să mă închin la  icoane ,în fața mea am zărit o mamă  ce-și purta ,cu mare dificultate,copilul cu dizabilități,de statură cu ea, de la o icoană la alta pentru a le săruta.În fața mea se așternea durerea unei mame,care era cotropită de speranță și de credința dârză.Atât eu cât și un domn am încercat să o ajutăm, să-l așezăm pe copil în scaunul cu rotile,dar efectul asupra mea se produsese din prima clipă ,am rămas amorțită de neputința care mă cuprindea privind-o pe acea mamă iubitoare ,care și-a aplecat capul în fața sorții ,dar nu a încetat să lupte. Și, ușor ușor mi-au venit în minte fel și fel de plângeri inutile din partea persoanelor perfect sănătoase, pe care le întâlnesc în fiecare zi și în postura cărora  mă regăsesc și eu ,spre rușinea mea:„Nu-mi stă bine părul! ”„Nu am destule haine!” „Mi-a ieșit un coș pe față,nu pot ieși din casă” „Ce plictisitoare e viața mea!” etc. Viața ne oferă experiențe care să ne aducă cu picioarele pe pământ ,trebuie doar să avem mintea trează și ochii larg deschiși pentru a le înțelege mesajul .

De cele mai multe ori cele mai neplăcute incidente pot dezvălui cele mai semnificative învățături.Hai să folosim acel timp în care ne descărcăm problemele în fața celorlalți ,ajutându-i pe alții .Durează doar câteva secunde să-l ridici pe cel căzut în fața ta și să- i înseninezi ziua cu un zâmbet ,însă câștigul propriu ,prin ajutorul acordat,va fi infinit în comparație cu al  celui aflat în fața ta,vei recâștiga calitatea de a fi om ,iar inima îți va crește de fericire.

Sunt sigură că fiecare dintre voi aveți un loc în care vă retrageți pentru a vă limpezi mintea sau o persoană care vă poate însenina ziua.Dacă nu ați găsit propria „scăpare”  ,ar fi timpul să căutați o cale de a vă detașa din când în când de cotidian, pentru a vă aduce aminte de identitatea umană proprie.Nu aveți nevoie de super eroi sau super puteri ,pentru a ajuta oameni și a schimba vieți ,însușiți-vă calitatea de a fi uman și creați miracole în viața voastră și a celor din jur.Nu așteptați laude ,mulțumiri sau recompense ,veți fi recompensați la timpul potrivit cu vârf și îndesat.

Doar fiți voi și simțiți bucuria unei fapte bune cum iese prin toți porii corpului vostru.Trăiți momentul!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁🤗