Arhive etichetă: intelegere

Iertarea mai este pentru oameni?!

Iertare …Iertare din toată inima …

Cuvintele astea îmi răsună în minte …iar și iar…de ieri .Am adormit cu ele în gând ,m-am trezit cu ecoul lor …

Ieri am fost la biserică și am luat parte la Sfânta Liturghie,lucru cunoscut pentru unii,total nesemnificativ pentru alții ,dar ideea e că predica părintelui cu privire la„ Pilda datornicului nemilostiv” m-a captat și cred că aceste cuvinte „iertare din toată inimă” m-au îndrăgit atât de mult ,încât și-au făcut culcuș în mintea mea și aș putea spune că au coborât și mai jos ,provocând o clătinare a zbuciumului sufletesc.Poate că„iertare din toată inima” sunt doar simple cuvinte ,dar nu și pentru mine …pentru mine au încetat să fie doar atât din momentul în care mi-au atins auzul.Niște simple cuvinte nu îți pun inima în funcțiune,acestea doar sunt rostite și se irosesc în aer,fără să aibă o țintă anume.Cu siguranță acestea și-au atins ținta :inima mea!

Și întrebarea e :Când am iertat din toată inima? Făcând o retrospectivă a ceea ce m-a implicat în mod direct ,pot spune că doar de câteva ori ,iar dovada vie e că odată reamintite ,faptele ce odată m-au dezamăgit ,acum nu mai au ecou și le pot privi doar ca pe niște experiențe ,dar spre stupoarea mea ,au rămas atâtea lucruri care s-au solidificat înăuntrul meu și au format un munte de neclintit.De ce ?Pentru că am iertat doar cu vorba.Știți vorba ai :„iert ,dar nu uit”.Ei bine ,oricine mi-ar putea atrage atenția și mi-ar spune că iertarea nu e iertare dacă nu uiți ceea ce te-a rănit.Ușor de zis!Dar ce faci când simți că doare ?Cât poți ierta?Mai nimic ,pentru că durerea lasă urme ,iar odată prelungită ,fie provoacă cratere de neacoperit ,fie munți de neurnit.Am iertat ,dar nu cred că vreodată din toată inima ,poate doar cu jumătate din ea,pe mine și pe cei dragi mie ,dar jumătățile de măsură rămân doar jumătăți.De aceea m-am simțit lovită ca un trăsnet de aceste cuvinte,pentru că e un adevăr pe care nu l-am privit niciodată în față.

Câte lucruri nu ascundem sub preș?Dezamăgiri ,frustrări ,eșecuri ,ieșiri nervoase etc.Acest lucru nu înseamnă că ele nu există ,ci că nu vrem să le vedem .Ne mințim că „am trecut peste”,dar la prima confruntare cu celălalt,izbucnim.Aici intervine puterea iertării și nu orice fel de iertare măsluită de mintea noastră ,ci ,de preferat „din toată inima” /cu toată inima ,de a spulbera întreaga greutate a ceea ce s-a acumulat în interiorul nostru.Aici intervine dificultatea ,e nevoie de sinceritate și de cele mai multe ori ne mințim singuri pentru că nu vrem să acceptăm că și noi greșim și că alegerile noastre nu sunt prea inspirate de cele mai multe ori.Dar primul pas este să ne permitem să fim sinceri cu noi și să privim adevărul în față, așa cum este el.Al doilea pas este să îl acceptăm ca pe un fapt trecut ,ce nu mai poate fi schimbat ,dar care poate fi șters prin voința noastră.Odată ce s-a consumat ,trebuie să conștientizăm că nu ne mai poate face rău și să-i permitem să se evapore din interiorul nostru.Al treilea pas este îmbrățișarea iertării,pentru că odată ce ne-am eliberat de durere,iertarea își poate face loc în inimile noastre .Întâi trebuie să practicăm iertarea asupra noastră:

  • Să acceptăm că suntem oameni și „a greși” este un lucru firesc;
  • Să ne permitem să experimentăm lucruri noi fără a ne învinovăți la orice pas că nu suntem buni de nimic;
  • Să ne iubim așa cum suntem și să privim iertarea ca pe o încununare a iubirii.

Abia după ce ne-am putut ierta pe noi înșine și reușim să conștientizăm ce efect are aceasta asupra noastră ,vom putea să o transpunem și asupra celor din jur ,aplicând aceleași principii amintite mai sus.Odată ce îl vom percepe pe celălalt asemeni persoanei noastre,ne va fi mult mai ușor să-l iertăm și să ne eliberăm de orice resentiment care ne macină sufletul .„A greși ” e omenește.Zic să nu pretindem a fi mai sfinți decât Sfinții.E mai simplu să ne asumăm rolul de „A FI OM” și a ne ușura viața.A putea ierta „din toată inima” e un obiectiv la care toți ar trebui să tindem ,pentru că astfel întreaga ființă se va înălța ,totuși am putea începe a ierta prin felul nostru ,pentru a putea adăuga o cărămidă la menirea noastră pe acest pământ.

Exersați iertarea în fiecare zi cu voi înșivă și cu cei dragi vouă ,pentru că e mult mai ușor să ierți pe cine iubești și extindeți apoi acest exercițiu și asupra celor cu care intrați în contact zi de zi .Încercați să analizați ce efect are acesta asupra voastră și ce simțiți când vreți să iertați.Nu uitați că faptele care sunt cel mai greu de iertat sunt și cele care vă vor înălța inima și vă va elibera de orice presiune lăuntrică acumulată.Amintiți-vă că fiecare supărare acumulată vă aduce mai aproape de boală și durere.Oricât de greu vă este să-i iertați pe cei care v-au greșit, este recomandat să o faceți ,nu pentru că merită să iertați (pentru că la drept vorbind oricine are dreptul la o a doua șansă sau chiar la „n” șanse;limitele doar mintea omenească le impune) ,ci pentru că astfel vă veți elibera de tot ce este nociv în sufletul vostru,ușurându-vă viața și îmbunătățindu-vă relațiile cu cei din jur.

Cred că cea mai minunată superputere este să poți „ierta din toată inima”!Faceți un exercițiu de imaginație și vizualizați cum ar arăta viața voastră dacă ați putea ierta din toată inima…ce ați simți?cum ați arăta?ce fel de oameni ar fi în jurul vostru?unde ați locui?

Dar dacă toți oamenii și-ar ierta semenii ,cum ar arăta întreaga lume?Oare prețul iertătii ar fi prea mare pentru ca o lume întreagă să trăiască în deplină pace?

Fiecare are propriile răspunsuri la aceste întrebări.Reflectați asupra lor și păstrați ceea ce vă definește cu adevărat.Eu le am pe ale mele! 😉

Iertați și veți avea doar de câștigat! 😀

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

 

Reclame

Iubirea:termen de valabilitate …

Dar până când durează iubirea?Până la primul rid ce îți răsare pe frunte?Până când alegi să te căsătorești ?Până la apariția primului copil?Până când alegi să faci o schimbare?Sau după 3 ani de relație ,după cum spun unii,când dispare acea iubire oarbă și te trezești la realitate?

Mi-e greu să cred că un sentiment care îți străfulgeră întreaga ființă ,dintr-odată ,poate avea un termen de valabilitate determinat.Nici  nu e vorba de cât ține iubirea,ci de cât de mult ținem noi la ea,astfel încât să o alimentăm iar și iar.Iubim atât timp cât oferim și primim.E un troc pe care partenerii și-l asumă la începutul relației ,iar evoluția iubirii depinde de cât de corect e fiecare în parte în îndeplinirea propriei „datorii”.

Privim în jur și vedem bătrâni care se țin de mână,mergând alene prin parc,împărțind o înghețată amândoi și tineri cărora le e jenă să-și împreuneze mâinile,iar dacă o fac,probabil ai să zărești că măcar unul dintre ei e cu privirea în altă parte … da e mai ușor să iei un lucru nou ,decât să îl repari pe cel vechi ,dar situația se va repeta la nesfârșit și într-un final nu vom mai avea nimic de oferit,pentru că am devenit goi,ne-am golit buzunarele inimii.La început totul e roz ,atât ea cât și el sunt dispuși să ofere ,să aibă inițiativa în a se cunoaște,totul vine de la sine,pentru că ambele inimi pompeaza pentru același scop: iubirea,dar cu timpul apar nemulțumirile – ea simte că oferă prea mult și el prea puțin,el vrea mai mult spațiu,simțindu-se agasat de multitudinea dorințelor ei și astfel certurile frecvente pavează drumul despărțirii.Ambii erau la fel când s-au cunoscut ,doar că la început au arătat doar cea mai bună variantă a lor ,dar imediat ce au scos la suprafață părțile din ei pe care și le-au suprimat ,s-a produs un dezechilibru greu de remediat.De fapt ,de cele mai multe ori iubim ceea ce oferă celălalt,nu persoana sa.Începuturile sunt așa dulci ,pentru că primim o avalanșă de lucruri materiale sau imateriale ,care alimentează ceea ce simțim și apoi suntem îndemnați să oferim cu ușurință ; când nu mai primim ceea ce ne flata egoul ,apar reproșurile și refuzăm să mai oferim la rândul nostru și uite așa fie începe Al III-lea Război Mondial,fie un alt Război Rece(în cel mai bun caz ) -cert e că ruptura se va produce mai devreme sau mai târziu dacă cei doi parteneri nu se vor hotărî să facă pace.

 

IMG_20170418_004624_418

Adevărul e că suntem niște ființe egoiste ,gândindu-ne mereu „și mie ce îmi iese?”.Oferim doar dacă primim.Vorba ceea „Ce e gratis pe lumea asta?”.Refuzăm să rămânem păgubași de pe urma altora ,mai bine înșelăm ,decât să fim înșelați ,mai bine mințim,decât să fim mințiți,mai bine îi determinăm pe ceilalți să eșueze decât să asistăm la propriul eșec …pentru că fiecare urmărește propriul bine ,dar realitatea e că în acest ritm nu vom fi niciodată fericiți .Putem să avem fericirea în palmă ,căci nu vom reuși să o vedem ,pentru că suntem orbi și surzi la nevoile celorlalți.

Dacă am arunca o privire în jurul nostru ,am observa că pe nimeni nu iubim fără să beneficiem de măcar o fărâmă de atenție de la ei, începând de la părinți până la cele mai îndepărtate cunoștințe.Și pe Dumnezeu îl iubim doar dacă ne aude rugile și ne îndeplinește cerințele ,în caz contrar ne vom lamenta și vom striga cât vom putea de tare că „Dumnezeu nu există!”,iar dacă există,cu siguranță noi suntem victimele Lui.Cert e că pentru om totul are un preț ,chiar și iubirea.Nimic nu oferim dezinteresat .Îl iubim pe cel de lângă noi pentru -frumusețe,bani,succes,plăcere-și pentru orice atenție care ne mângâie privirile sau chiar inima.De aceea vedem atâtea căsnicii distruse sau relații rupte după puțin timp,pentru că cel puțin unul dintre parteneri nu primește sau nu mai primește ceea ce dorește -soțul își părăsește soția pentru că nu mai arată ca un supermodel-displăcându-i pielea lăsată și kilogramele în plus sau eventual e prea bolnavă și el preferă să fugă de responsabilități,trăindu-și viața la maxim cu o tânără cu cel putin 20 de ani mai tânără ca el  ,fie soția alege să fugă cu noul iubit mai tânăr,pentru că nu primește destulă atenție sau își  părăsește soțul pentru că nu mai are suficienți bani…ei bine , cine ne va mulțumi vreodată?

Iar dacă cineva are curajul să iubească pe cineva în ciuda defectelor sale ,cu siguranță că se vor găsi cârcotași care să afirme„De ce stai cu ea/el ? Nici nu are ce îți oferi!Sunt persoane mult mai frumoase ,mai bogate etc ,care te-ar putea face fericit/ă!”.Ceea ce nu înțeleg unii e că iubirea adevărată nu are preț ,nu ține cont de aspect ,de poziție socială,religie ,rasă ,limbă ,cultură ,culoare -sau orice altă limitare.Iubirea se naște în inimă și țintește spre o altă inimă.O persoană poate iubi o altă persoană pentru totdeauna ,indiferent de câte alte  „oferte” ar primi din jur și nu pentru că nu e un om „cu capul pe umeri ”  sau pentru că e „prost”,ci pentru că iubește ,iar iubirea e singurul cel mai bun motiv pentru a fi cu persoana dorită ,contrar spuselor sau acțiunilor altor persoane.Iubirea e o unealtă cu ajutorul căreia dobândim fericirea ,dar ea dă roade doar în mâinile cele mai pricepute.

IMG_20170525_124035_031

 

Iubirea e nelimitată dacă Tu crezi asta .Limitarea îți va aduce repetate încercări ratate.Totul depinde de tine.Iubești persoana de lângă tine pentru ceea ce este ea sau pentru ceea ce îți oferă?Iubirea adevărată îmbrățișează doar prima variantă .Când iubești cu adevărat nu simți nevoia  să contorizezi dacă ceea ce primești compensează ceea ce oferi ,pentru că ai atâta iubire îngrămădită în inimă ,încât nu se va termina vreodată.Doar lasă-te purtat/ă de valul iubirii care îți inundă fiecare părticică din cămăruțele inimii tale .Nu-i așa că e minunat ce simți?Nici toată bogăția din lume nu se poate compară cu multitudinea nestematelor pline de iubire care se adună pe zi ce trece în cufărul inimii tale.E atât de multă iubire ,încât ai impresia că întregul tău trup se află în inimă și nu invers.

Iubește!Doar iubește!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

De-ale prieteniei (I)

„Unde e prietenul când ai nevoie de el?” -Cine ar fi zis că într-o lume a tehnologiei ,în care avem atâtea căi de comunicare cu ceilalți -oricând ,oriunde ,oricum și cu oricine,când nici distanța ,nici vremea,nu sunt obstacole în calea comunicării ,suspinăm după oameni ,tânjim după prieteni și așteptăm neconsolați, în spatele unui ecran ,să ne facem văzuți în ochii celorlalți.Plătim prețul dezumanizării ,pe care ni l-am asumat ,fără să-l conștientizăm.

„Este îngrozitor să nu ai un prieten căruia să-i spui cât ești de fericit sau de trist.” — Panait Istrati

Toți avem mii de prieteni pe Facebook ,pe care-i cunoaștem sau nu ,tot ce contează e să fii în trend.E „cool” să ai o tonă  de prieteni pe rețelele de socializare,care să-ți aprecieze postările și să-ți dea senzația că „Exiști”.Ghici ce?Exiști oricum ,pentru că Dumnezeu ți-a dat viață.El nu ți-a limitat viața în funcție de like-urile pe care le vei primi.Întrebarea e:Pe lângă faptul de a exista în ochii oamenilor,mai și trăiești ?

Tehnologia are însemnătatea ei și e destul de benefică pentru fiecare dintre noi dacă știm să o adaptăm la propriile nevoi.Să zicem că din 2000 de prieteni de pe Facebook/Instagram etc. cunoști, în mod direct sau măcar din vedere puțin peste jumătate dintre ei ,pe care dacă-i întâlnești pe stradă ,te gândești dacă-i saluți ori nu,pentru că ai dubii că o să te recunoască .Cel mult cu  200 dintre ei ai avut din când în când tangențe.Dintre aceștia cu aproximativ 20 ieși în oraș uneori ,la club/cafenea sau organizezi excursii.Dar prietenii adevărați ?Câți sunt?În cel mai fericit caz te poți lăuda că ai 3-4 prieteni pe care te poți baza ,dar ești cel mai câștigat dacă ai măcar un prieten,care știi că e acolo pentru tine.Prietenii de pe rețelele de socializare sunt prieteni de like-uri ,aprecieri etc.Ok,e minunat să ai mii de like-uri la o singură postare,te simți apreciat,important …dar când ai ieșit din lumea virtuală, constați că acele like-uri nu îți alungă singurătatea și nici nu te consolează în cele mai grele momente .În acel moment realitatea te izbește -realizezi că ești doar tu ,cu propriile dureri și probleme – prietenii sunt la fel de virtuali ca și imaginea pe care ți-ai creionat-o pe propriile tale conturi de pe Internet.

Suntem flămânzi după aprecieri ,după recunoaștere,după posibilitatea de a ne face remarcați ,ascultați și iubiți.Devenim niște frustrați,pentru că un munte de like-uri nu acoperă golurile lăuntrice .Fiind beți de goliciune sufletească ,căutăm atenție prin orice mod ,doar pentru a simți că existăm acolo pentru cineva.Suntem dependenți de oameni,noi toți ne învârtim lumea în jurul celor mai puternici,mai frumoși ,mai de succes ca noi… și ne pierdem identitatea.Cum să știm ce înseamnă cu adevărat „a fi ” sau „a avea” un prieten, dacă suntem atât de orbi în a ne găși propria identitate?

IMG_20170424_204756_754

Pentru că noțiunea de „prieten” și-a pierdut semnificația azi ,fiind recunoscută prin prisma cererilor de prietenie pe Facebook ,mă gândesc că ar fi cazul de o definiție ,astfel că am apelat la bătrănul Dex 😀

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.

Nu degeaba spunea cineva că „Prietenii sunt familia pe care ți-i alegi singur!”.Într- o prietenie este vorba de sentimente ,de trăiri împărtășite ,de încurajări ,de obstacole depășite împreună cu cel pe care-l numești prieten și nu de puține ori, prietenul adevărat  se dovedește a fi mai presus de familie,când realizezi că doar el ți-a fost alături și la bine și la rău.

Amicii sunt cei în compania cărora petreci,cu diferite ocazii și cărora le împărtășești opinii despre viață -despre ceilalți ,cei alături de care intri în club si bei până dimineață,dar pe care nu știi dacă poți conta la plecare -aceștia sunt aproape de tine  atât timp cât simt să facă asta și nu au lucruri mai importante de făcut.Prietenul ,în schimb poata fi și  amic ,dar cu siguranță vei putea conta pe ajutorul și sprijinul său la orice oră din zi și din noapte și în orice circumstanță.Prietenia adevărată nu are termen de valabilitate ,ea dăinuie atât timp cât e întreținută .Nu contează că îl cunoști pe cel de lângă tine din copilărie sau l-ai cunoscut azi.Fiecare persoană care intră în viața ta sub o formă sau alta ,are potențialul de a-ți fi prieten ,dacă nu ,cel mai bun prieten.Ceea ce contează e să fructifici abilitatea de a întreține o prietenie și de a găsi rețeta durabilității împreună cu celălalt,indiferent de situațiile și schimbările din viețile voastre de zi cu zi.E nevoie de:cunoaștere,răbdare,înțelegere,afecțiune,susținere,empatie,sinceritate,loialitate ,respect- toate ingredientele care pot menține o astfel de relație.

IMG_20170505_213702_016.jpg

Aud des ,în jur, că prietenii sunt aceia care-ți suportă orice,cărora le poți vorbim oricum,oriunde ,față de care poți greși oricând pentru că te va ierta.Total eronat. Prietenul e un om ,la fel ca noi,ceilalți,cu sentimente și trăiri.Nu te poți comporta cu  celălalt ca și cum ar fi o cârpă și să pretinzi să-ți arate prietenia lui sub orice formă.Ca o relație de prietenie să funcționeze și să dea roade ,totul sau cea mai mare parte a eforturilor depuse trebuie să fie din ambele părți.Dacă îți vei bate joc de bunătatea celuilalt ,să nu uiți că roata se întoarce și s-ar putea ca într-o zi tu să fii într- o situație similară și să constați că ai pierdut un prieten adevărat.Totodată ,nu aștepta ca celălalt să ia locul lui Dumnezeu și să ierte tot ce-i greșești ,atât timp cât tu nu reușești să-ți asumi rolul de simplu om.

„Singura cale să ai un prieten este să fii unul.” — Ralph Waldo Emerson

Prietenia nu se formează prin bârfe,băute ,seri pierdute .Nu confundați prietenii cu partenerii de vicii.Prietenia se clădește pe simțăminte pure ,nu pe necazul sau fericirea celorlalți.Prietenii se găsesc oricât de departe ar locui sau chiar dacă provin din lumi diferite.De obicei,prietenul apare când nu te aștepți ,din rândul persoanelor pe care nu le-ai fi văzut să-ți fie aproape, precum este valabil și reversul ,când cel pe care-l considerai prieten, s-a pierdut pe drum și a uitat de tine.Nu vă căutați prieteni ,pentru că cei care vor fi prietenii voștri ,vă vor găsi oricând.Eforturile nu trebuie depuse în căutarea prietenilor perfecți ,ci în primirea și păstrarea acestora în viața voastră.

Vă spun cu mâna pe inimă ,căci e suficient să-l privești pe cel de lângă tine în ochi și să îți dai seama că el/ea este persoana de care aveai nevoie să îți fie alături.Simți în cine poți avea încredere și în cine nu.Totul vine de la sine în prezența persoanei potrivite ,simți că poți fi tu însuți și că sunteți pe aceeași lungime de undă .Fiți atenți la semnalele din interiorul vostru!Dacă o prietenie nu mai e aceeași și simțiți că v-ați îndepărtat de presupusul prieten,nu mai trageți de voi pentru a menține o legătura care oricum se va rupe ,cu sau fără voia voastră .Oferiți libertate și așteptați să primiți noi oameni în viața voastră.Nu-i jigniți și nici nu le purtați ranchiună.Dar nici nu vă învinovățiți.Trebuie să înțelegem că oamenii se schimbă.Este inevitabil!Totul este trecător.Dacă simțiți că o persoană vă este mereu aproape ,faceți orice efort să o păstrați în viața voastră,pentru că prieteniile adevărate sunt rare,dacă nu ,pe cale de dispariție.

Aveți încredere în intuiție.Nu dă greș!

„Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.” — Gabriel Garcia Marquez

Va urma …

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀