Arhive etichetă: drum

„Dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă,fă-ți planuri!”

Ei bine ,pare doar o vorbă ,până când reușești să o resimți pe propria piele 😀 .Când vacanța ta cu destinația spre mare, plănuită pentru a doua jumătate a verii devine vacanța ta din a doua săptămână din toamnă ,începi să te îndoiești de reușita planurilor tale…dar când vezi că piedicile apar la tot pasul,începi cu adevărat să ai emoții cu gândul la data plecării și ajungi în final să te întrebi dacă vacanța ta nu s-a terminat înainte de a începe?

Faptul că 25 august a devenit 10 septembrie ca prima zi de vacanță,a fost ușor de asimilat la gândul că ,mergând cu mașina spre mare ,unde eu și prietenul meu vom sta 3 nopți ,vom recupera ulterior când  ne vom croi drum spre Brașov,pentru a petrece câteva zile respirând aerul proaspăt și revigorant de munte.Mașina avea unele defecțiuni ,drept pentru care ,cu mai bine de o săptămână înainte, am dus-o în service pentru a ne asigura că nu întâmpinăm surprize pe drum.Totuși ,oricât te-ai pegăti,surprizele apar fie că vrei,fie că nu.Astfel că,înainte de plecare cu vreo 4 zile ,am primit vestea că situația mașinii e mult mai defectuoasă ,motorul era grav afectat,reparație care necesita timp …și bani…Mda ,acesta a fost momentul când planurile noastre se zdruncinaseră din temelii.Prietenul meu a dorit să împrumute o mașină de la „un prieten” ,care deși fusese de acord inițial ,într-un final se răzgândise-motive proprii.

Rezervarea era făcută și achitată la un hotel din Costinești…întrebarea era:Cu ce ajungem?Bineînțeles că atunci ne-am hotărât că trenul ar fi soluția cea mai potrivită.Ne-am gândit că trebuia să plecăm pe 9 septembrie din Iași pentru ca pe 10 septembrie  să fim la mare și să ne putem caza .Problema era că ultimul tren spre Costinești Tabără pleca din Iași pe 8 septembrie ,ceea ce însemna că era singura posibilitate de a pleca atunci,dacă nu doream să facem alte schimbări pe drum…astfel,pe data de 9 rămâneam descoperiți în ceea ce privește cazarea.Am luat biletele pentru 8 septembrie și am început vânătoarea .Am reușit să mai rezervăm o cameră pentru o singură noapte la același hotel,ceea ce a însemnat o fărâmă de speranță că vacanța va prinde totuși contur,dar cu siguranță escapada la munte rămânea pentru o dată ulterioară.

Iată-ne ,pe 8 septembrie ,cu valizele în mână ,în gara din Iași ,căutând trenul „Speranței”.Ajungând în compartimentul în care se regăseau locurile noastre avem surpriza de a vedea doi băieți ,întinși pe scaune ,plutind într-un somn adânc 😀 .Zgomotul sosirii noastre i-a adus pe cei doi în simțiri și ne-au oferit locurile imediat.Apariția controlorului și întrebările insistente ale acestuia , i-au făcut pe acei băieți  să paseze vina unul către celălalt pentru lipsa biletului ,însă domnul controlor nu s-a arătat prea convins de încercările lor de a ieși basma curată și i-a poftit afară.Nu după mult timp ,o bruscare a ușii compartimentului ,ne-a făcut să tresărim.Și-au făcut apariția un domn și o doamnă cu vreo 3 valize,nerăbdători să se așeze pe locurile căutate.Întâmplător sau nu,erau aceleași locuri pe care eram noi așezați.Celelalte locuri fiind libere ,le-au ocupat,nu fără a-și arătă nemulțumirea cu privire la situația creată.O și aud pe doamnă spunând cu nonșalanță către soțul ei :„Așază mai repede valiza ,eu de aici ,nu mă mut,eu am plătit bilete.”Făcea aluzie la faptul că noi eram studenți și beneficiam de bilete gratuit.Ignorând spusele sale si încercările de a arătă că ei sunt deținătorii de drept a acelor locuri ,prietenul meu i-a ajutat cu aranjarea bagajelor și am așteptat sosirea domnului controlor ,care și-a făcut ulterior apariția.

41674694_545292922573541_1487376307367968768_n

Doamna cu pricina a fost cea care i-a semnalat acestuia „grava confuzie” cu privire la locurile identice.Răspunsul controlorului a fost :„Nu se poate așa ceva!”.Ei bine ,în acel moment doamna a și sărit ca arsă ,cerând să i se facă dreptate.Noi am întrebat dacă era o problemă cu biletele noastre,iar  domnul controlor ne-a confirmat faptul că nu era nimic în neregulă cu biletele noastre ,pe care le mai verificase o dată,ci că era o altă problemă – domnul și doamna din fața noastră trebuiau să plece cu o noapte înainte ,deci practic pentru noaptea de 8 spre 9 septembrie ei nu dețineau nici un loc în acel tren.În acel moment,acea doamnă s-a dezlănțuit cu totul și a început să arunce cu vorbe asupra domnului controlor ,care de altfel nu a avea nici o vină ,din contră ,el încerca să poarte un dialog adecvat ,în schimb nu reușea să se facă auzit din cauza lamentărilor neîntemeiate ale doamnei .Ba chiar soțul acesteia încerca să o facă să înțeleagă că a fost o confuzie și domnul controlor avea dreptate ,fără reușită însă, ochii ei aruncau flăcări.Domnul controlor păstrase biletele pentru a putea să explice prezența domnului și doamnei în acel compartiment ,permițându-le să rămână acolo ,iar în caz că vor veni alți călători,angajându-se să le găsească alte locuri.

În ciuda atitudinii mai mult decât amabile a controlorului cu privire la situația creată,doamna cu pricina nu reușise să se împace cu idee și tot striga:„Cum să mă dea afară?Dar eu am plătit?Cum se poate așa ceva?Femeia de la ghișeu dormea?”.Ba chiar afirma cu vehemență că îl poate suna oricând pe un anumit domn bine poziționat în ierarhie pentru a trage la răspundere personalul inapt al CFR-ului.Bineînțeles că nu deținea nici un număr ,iar injuriile aduse persoanelor de la ghișeu sau a întregului personal ,nu o disculpau în nici un fel.Atitudinea sa lăsa de dorit.Probabil că dacă situația era inversă și biletele buclucașe se dovedeau a fi ale noastre ,cu siguranță ar fi strigat să fim dați afară din compartiment,în schimb acum tot ce-i rămăsese pentru a se descărca de nervi era să critice capacitatea întregului personal -CFR. Norocul acestora a fost că nici un călător nu-și mai făcuse apariția și nu au fost deranjați deloc până la destinație,iar doamna a abordat tăcerea într-un final și nu a mai scos o vorbă până în gara Eforie Nord ,când întorcându-se cu spatele la noi a murmurat „La revedere!”,i-am răspuns amabil la salut și am răsuflat ușurați cu gândul că ne mai despărțea un timp relativ scurt de destinație.

41699966_1841022282671330_630591706898628608_n

În sfârșit ,după zece ore de mers și alte zile nesfărșite de încercări ,pășeam obosiți și amorțiți în gara din Costinești Tabără.Gândul că urmau 4 nopți și 4 zile pline de relaxare,mi-a îndemnat pasul cu repeziciune spre hotel.Marea mă aștepta!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

 

Reclame

Marea,iubirea mea!

A venit septembrie ,mai răcoros ,aducând cu el norii gri ce au înghițit soarele palid…iar eu privind spre cer ,jeleam plecarea verii.Renunțasem la ideea de a revedea marea,dar totuși simțeam un gol neatins de valurile mării.În ultimii 4 ani am fost nelipsită de la mare,parcă devenise o tradiție să o revăd iar și iar ,în fiecare vară.Vara se sfârșise,dar în niciun caz nu mă părăsise gândul de a păși și anul acesta pe nisipul grunjos ,care se lasă învelit de mătasea mării spumoase.Mă hotărâsem că indiferent de piedici,porneam spre mare. Voi povesti detaliile drumeției într-un alt articol.Marea e cea care ocupă un loc aparte în inima mea.

Am plecat sâmbătă seară din Iași și duminică dimineață pășeam în gara din Costinești Tabără.Imediat ce am lăsat bagajele la hotel ,am dat fuga spre mare.Drumul părea mai lung și parcă pașii mei deveneau tot mai înceți.După un sfert de oră ,am zărit-o…la fel de albastră și totuși mult mai agitată ca de obicei.Mi-aș fi dorit ,ca pentru o secundă,să-mi pot lungi brațele pentru a o cuprinde cât mai aproape de inima mea ,care tânjise după ea întreaga vară.

41677508_2165099490394303_8528447238895042560_n

Am aruncat șlapii din picioare și am călcat pe nisipul ticsit de scoici.Având în vedere că era totuși dimineață,era rece la atingere ,păstrându-și totuși ,finețea la atingerea tălpilor.În sfârșit ,eram Eu și MAREA.Tăceam.Ea dădea glas valurilor ce se revărsau la mal.O ascultam.Pentru un moment parcă îmi pierdusem identitatea.Eram în fața ei și în același timp mă simțeam ca făcând parte din conținutul ei,alături de fiecare turist care pășise în imensitatea ei .Diafanitatea ei se reflecta în transparența sufletului meu.Interiorul meu se deschise în fața mării fără ca eu să scot un cuvânt sau să mă mișc.Acum mă alăturam milioanelor de suflete pe care marea le pătrunsese.Mă simțeam atât de …Eu.Era un amalgam de stări:emoție,trăire,bucurie,nerăbdare,încredere,speranță…parcă totul era cuprins într-un singur cuvânt ,o singură entitate:MAREA!Ați remarcat ce sunet cristalin aduce cu sine rostirea acestui cuvânt?Atât de plin și deschis.Vis și realitate.Speranță ,dar mai ales libertate!

41798929_720164481679184_408475836803448832_n

Libertatea e suprema cheie deținută de mare.Stând în fața mării,cu sufletul răscolit și ușa inimii deschisă larg…mi-am dat seama că ceea ce m-a atras întotdeauna spre mare e pofta de libertate.În imensitatea și transparența ei,marea e mereu liberă.Ea nu are bariere.Oricât ar încerca omul să ridice stavile în calea ei ,ea mereu va triumfa,pentru că libertatea îi hrănește puterea.Când marea e agitată ,nu poți decât să o contempli .În clipa în care ai provocat-o,sperând să-i învingi valurile ,poți fi sigur că ai pierdut înainte de a începe.Privește marea de la mal și nu-i vei vedea capătul ,în schimb te va absorbi cu totul în imensitatea ei.La o primă vedere e cristalină,calmă,jucăușă,dar misterul se află în adânc,oricât ai încerca să-l pătrunzi ar fi în zadar.E atât de simplă ,atât de previzibilă uneori și totuși de nepătruns.E reflexia a tot ceea ce simți și trăiești.

M-am așezat pe nisipul neted ,cât mai aproape de valurile care-mi absorb picioarele.Mi-am dat seama că iubesc marea mai ales pentru faptul că pot vedea în ea tot ce se află ascuns în interiorul meu,departe de ochii lumii și chiar de ai mei.E oglinda care redă tot ce se petrece înăuntrul meu,cât mai veridic posibil:calități-defecte,reușite-eșecuri.Privind valurile care-mi mângâie pielea,am simțit cum apa s-a revărsat în sanctuarul meu lăuntric și a curățat fiecare rană adâncită de remușcări și regrete,luându-le cu ea cât mai adânc în mare.Ce ușurare!Ce efect miraculos poate avea marea doar privind-o!E magică.E harta către sufletul tău.Ohh,cât o ador!

41663792_274596720046628_957397318934462464_n

Mai mult decât atât ,am înțeles că marea înseamnă unitate.Ea aparține tuturor și totodată fiecăruia în parte,dar în același timp ,noi suntem înglobați în imensitatea ei.Nu e întămplător faptul că cea mai mare parte din noi reprezintă apă.La naștere,corpul nostru este alcătuit 75 % apă ,iar la bătrânețe ajunge la 50%.Ideea e că apa face parte din noi și tot aceasta este cea care ne menține în viață.Practic,îi datorăm existența fiecarei părticele din noi.Apa e viață,existență ,sănătate și bucurie!Marea ne cheamă spre ea pentru ca fiecare picătură de apă să se adauge consistenței sale ,să răspundem chemării întregii firi a naturii ,de care ne-am detașat cu totul și astfel să ne regăsim pe noi.Natura,cu tot ce cuprinde ea a fost creată înaintea noastră pentru că de ea depinde existența noastră ,umană.Când vom răspunde strigătului naturii de a ne alătura acesteia,atunci vom fi cu adevărat noi,în comuniune cu tot ce ne înconjoară.Oricât am pretinde că ni se cuvine totul,de fapt nu deținem nimic.Suntem niște musafiri pe Pământ și nimic mai mult.

Am stat patru zile la mare ,insuficiente pentru a-mi ostoi dorul de mare.Cert este că pe cât de emoționantă și profundă a fost întâlnirea mea cu marea ,pe atât de melancolică a fost despărțirea de aceasta.Am dat să plec ,fără să mai privesc în urmă ,dar strigătul mării îmi zdruncina sufletul.M-am întors și am pășit cu pași repezi spre ea .Am zăbovit cu picioarele în apa spumată și relativ rece …și am închis ochii pentru a păstra în minte atingerea mării până anul viitor.Deși îmi era greu să plec,mi-am luat rămas bun de la mare cu un zâmbet și i-am promis în taină că voi reveni și anul următor.

41754866_458850937958910_5844516291519447040_n

De câte ori aveți ocazia să fiți în prezența mării ,nu ezitați să o contemplați în liniște.O să vă molipsiți de pacea cristalină pe care apa v-o prelinge în suflet.Priviți-o!Ascultați-o!Fiți siguri că vă cunoaște ofurile ,dar vă va ajuta să uitați de ele!Bucurați-vă de mare în orice moment al anului.Bucurați-vă de întreaga natură și iubiți-o!Astfel vă veți prelungi viața!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

Singur(ătate)…

Ne naștem și plecăm singuri de pe  această lume ,dar o viață întreagă trăim cu frica de a nu rămâne singuri.Singurătatea e ,de fapt ,cea mai mare frică a omului,nu moartea.

Încă de mici simțim mereu nevoia  ca ceilalți să stea lângă noi ,să ne îngrijească ,să ne vegheze fiecare pas.De fapt,așa suntem învățați cu toții.Cred că părinții știu cel mai bine acel moment când copilul ,chiar dacă are camera sa proprie ,vrea mereu să doarmă cu „mami și tati” sau când acesta cere să-i fie citită  o poveste înainte de a adormi,în fiecare seară.E o obișnuință pe care o dezvoltăm încă de mici și care se transformă într-o oarecare dependență.Se creează un cadru protector care ne insuflă siguranță și sentimentul de plenitudine ,faptul că apaținem cuiva ne umple inima.Suntem mândri că avem părinți ,că apaținem unei familii ,spre deosebire de alți copii care nu și-au cunoscut părinții niciodată.În perioada adolescenței, „copilul” vrea să se afirme și să scape de sub aripa protectoare a părinților,căutându-și independența,însă această independeță pe care crede că o capătă ,se transformă în dependența față de grupul din care face parte,de gașca de prieteni de care nu se desparte decât mai târziu când intră în alte cercuri sau capătă un anumit job.

37684215_1761843810589493_7758948365429112832_n

Chiar și prima escapadă de acasă ai plănuit-o cu prietenul tău cel mai bun și tot amândoi ați și suportat pedeapsa.Sau momentul când ați fugit la mare cu gașca de prieteni și v-ați îmbătat pentru prima oară ,iar părinții vă căutau disperați cu poliția.Ei bine,cele mai inspirate sau neinspirate idei le-ați pus în practică în echipă,niciodată singuri.Când e seara de ieșit în club,inviți toată agenda,pentru a te asigura că măcar unul va merge împreună cu tine.Nici mersul la școală/facultate nu are farmec dacă nu ești acompaniat măcar de un coleg.În excursiile planificate ,cu grupurile,nu mergi la toaletă dacă nu merge măcar o persoană cu tine ,ca să nu te simți prost că autocarul a oprit pe linie continuă, doar pentru tine ,măcar să împarți vina cu cineva 😀 . Nici prima ta cucerire nu e memorabilă dacă nu a asistat și gașca ta de prieteni.De fapt,fiecare pas pe care îl facem în viață are sens,doar dacă suntem acompaniați de cineva apropiat,pentru că nu locurile,ci persoanele creează amintirile.Corect !Totuși ,nimic nu va avea sens dacă noi nu suntem împăcați cu ceea se suntem ,independent de ceilalți.Fiecare are propriul drum,pe care suntem nevoiți să-l parcurgem singuri.Pentru a reuși să ajungem la destinația dorită,trebuie să cunoaștem întreaga hartă a propriei ființe.

Ne formăm credința că norocul vine prin intermediul oamenilor din viața noastră.Orice întreprindem este merituos în funcție de ce zic sau fac ceilalți.Avem nevoie mereu de aprobarea că ceea ce facem e corect/bun/ingenios etc.Lăsăm societatea să ne creeze(când am putea noi să o schimbăm) și apoi remarcăm cu amar că viața noastră e un haos.De câte ori nu am tăcut sau am preferat să acceptăm ce fac cei din jur,pentru că nu am vrut să fim altfel ,de teamă să nu rămânem singuri ,fără job,să fim văzuți asemeni unor „paria” ai noii societăți? Micromediul familiei în care am trăit ,cu toate valorile sale este înghițit de macromediul „Societate”, fapt care ne obligă ,fie să alegem mulțimea ,să ne complacem în aceași situație iar și iar ,să ne înnăbușim abilitățile și tendința de afirmare,fie să ne asumăm riscul de a rămâne singuri și a ne  accepta așa cum suntem,fără a avea nevoie de părerea sau aprobarea celor din jur și a realiza tot ce am visat vreodată.

Frica de singurătate se naște ,tocmai, din pricina necunoașterii sinelui.Ne e frică să rămânem singuri cu noi,ne e frică să descoperim ce sălășluiește în interiorul nostru, ascuns de ochii lumii.Vrem să primim ceea ce ne dorim ,pretindem încredere ,acceptare și iertare din partea celorlalți ,dar cum  am putea pretinde lucruri pe care nici noi nu le cunoaștem cu adevărat?De câte ori nu ați avut impresia că ceea ce faceți nu e chiar ce v-ați dori,dar totuși ați continuat să vă mințiți?Probabil de multe ori … și eventual ați găsit imediat un țap ispășitor asupra căruia să aruncați vina.

Refuzăm să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru situațiile neplăcute pe care le creăm și astfel căutăm presupuși vinovați la problemele proprii.De ce să fim singuri când am putea să avem pe cineva alături,pe care să aruncăm vina ,nu?Nu cred că asta e soluția ,din contră ,oricâți țapi ispășitori am găsi,nu vom scăpa niciodată de frustrări,regrete și probleme ,ba chiar le vom alimenta.Și ca un bonus ,îi vom pierde și pe cei apropiați ,iar ceea ce va rămâne ,va fi o singurătate amară.Dacă ne-am accepta sinele și am privi singurătatea doar ca un mod de a ne cunoaște străfundurile ființei noastre,nici nu am mai încerca să aruncăm vina asupra celor din jur,pentru că vom avea mereu răspunsurile la frământările lăuntrice.Singurătatea se poate dovedi a fi un adevărat mentor în parcurgerea călătoriei de cunoaștere a sinelui ,în cazul în care o vom accepta ca făcând parte din viața noastră,definindu-ne.Haideți să încetăm să mai ridicăm baraje în calea singurătății,pentru că aceasta este inevitabilă.Atât timp cât avem un sine propriu,singurătatea e esențială pentru a ne aduce mai aproape de el.Sunt atâtea lucruri pe care nu le cunoaștem despre noi ,încât să ne avântăm în călătoria redescoperirii sinelui ,ar putea fi revelația vieții noastre.

37595565_1761843467256194_3394928874461593600_n

Încercați să aveți o zi doar pentru voi ,să o dedicați propriei persoane.Relaxați-vă!Răsfățați-vă cu cele mai alese gustări și cele mai înmiresmate loțiuni.Recurgeți la introspecție pentru autocunoaștere.Puneți-vă întrebări cu privire la ceea ce vă frământă.Lăsați-le să curgă lin și să se prelingă în conștiința fiecăruia .În tăcere, așteptați să primiți răspunsurile mult dorite.Aveți răbdare să cântăriți propriile dorințe și alegeri.Faceți pași spre ușa sinelui propriu,înceți ,dar siguri.Croiți-vă drumul mult visat spre dobândirea autocunoașterii.Înainte de a pretinde celorlalți să vă cunoască așa cum sunteți,asigurați-vă că ați descoperit tot la  voi înșivă și că nu veți avea surprize ,care vă vor da lumea  peste cap.Cine știe ,poate chiar trăsăturile care vă deranjează la persoanele din jurul vostru ,sunt chiar părțile ascunse ale propriei persoane,pe care nu doriți să le acceptați.

Binecuvântați singurătatea!Faceți pace cu ea și redobândiți-vă prietenia cu sinele !

Nu uitați !Decât cu o companie rău intenționată ,mai bine singuri!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁