Arhive etichetă: dorință

Îndrăgostire-dincolo de mit

Când am așternut cuvintele „va urma…” pe așternutul alb al inspirației mele, cu siguranță nu am intuit încotro mă va purta inima … și uite că mi-a trebuit un răgaz pentru a putea creiona pe ce tărâm necunoscut,al vieții mele am ajuns…

Mereu m-am întrebat : Cum e să te îndrăgostești?Ce simți, ce faci, cum te comporți când inima ți-o ia la vale?Cum faci să o ajungi din urmă?Vrei să o recuperezi sau vrei doar să te ghidezi după ea?În momentul în care te îndrăgostești, inima îți mai bate în piept sau așteaptă înfrigurată, în vama altui piept pentru a putea fi încălzită de o altă inimă?Oare sunt suficiente întrebări?Probabil,nu.Însă,pentru prima dată, „a simți” și-a intrat în drepturi, iar„ a gândi” a intrat în repaus.

Și,totuși… cum știi când începi să te îndrăgostești?Cel mai probabil,nu vei ști, dar cu siguranță vei afla,ulterior .

Acel moment poate fi o privire, un fir de nisip care te va purta ulterior către mari dune …o privire care oprește timpul în loc și dezgolește sufletul de trup…o privire care caută febril o altă pereche de ochi cu care să formeze un pod către inimă…

Poate fi o invitație la dans, urmată de un refuz…dar salvată de o altă invitație la dans…un dans abia mișcat, un dans între două piepturi,animate de bătăi de inimă, în care nici el,nici ea nu realizează că picioarele s-au oprit de mult și doar inimile dansează într-un vals aproape nesfârșit…

Poate fi o conversație,aparent eșuată, în frig…în care „Te ascult!”, declanșează doar frânturi de cuvinte,urmate de o mare de tăcere, în care doar ochii se mai aventurează în valurile înspumate … si pare că doar privirile știu cu adevărat despre ceea ce împărtășesc.

Poate fi un gând care îți încolțește în minte și care devine ulterior realitate, fiind urmat de altele care se țin lanț și dansează în fața ochilor tăi …ca prin magie.

Poate fi o dorință, o dorință ca cele două priviri să se mai îmbrățișeze încă o dată, în ciuda trupurilor inerte care nu știu să gestioneze situația, a minților care se pierd în detalii și a pesimismului pe care ambele trupuri l-au purtat ca un talisman până în prezent…

Pot fi toate la un loc, un cumul al pașilor care te poartă spre Tărâmul Îndrăgostirii…dar esența acestei decoperiri e că odată ce ai intrat pe acest tărâm, nu mai e cale de întoarcere…dar întrebarea e:Cine ar vrea să se mai întoarcă?

84114233_615858982559811_8937915406417395712_n

Care sunt efectele procesului de îndrăgostire?

Te trezești brusc în aer…exact !Trupul tău aparent, atinge pământul, dar mintea, inima…toate comorile păstrate în cufărul sufletului tău plutesc în aer, împrăștiate peste tot…nu te obosi să le aduni, le vei împrăștia mai tare.Permite să fie văzute și admirate!De preferat e să le oferi timp să se așeze, iar tu să te bucuri că plutești printre norii pufoși…

Desigur,vor mai fi căzături bruște din înaltul Cerurului, cu o izbire puternică de asfaltul dur și rigid…Probabil, îți va lua timp să realizezi cum s-a produs fiecare căzătură în parte…știu, știu că doare, cu fiecare căzătură inima ta se alege cu  sângerări tot mai abundente, însă odată ce ai reușit să te ridici de jos și să privești către Cer ,vei ajunge înapoi pe un nor pufos, iar și iar …în timp ce inima ta se va reface cu o rapiditate inimaginabilă.Cred că regenerarea accelerată a inimii e efectul remarcabil al îndrăgostirii, urmat de energia crescândă care-i oferă aripi inimii tale,aripi pentru a putea ajunge mereu la inima pereche.

Dacă râzi din orice, 24 de ore din 24 ,poți sta liniștit, e perfect normal, endorfinele își fac treaba…tot  ce trebuie să faci este să te bucuri de moment și să oferi cele mai sincere zâmbete.Probabil,cei din jur vor fi șocați să te vadă cum radiezi de fericire, atât timp cât nu-și amintesc să te fi văzut vreodată în „halul ăsta”…cu siguranță vor crede că ești bolnav/ă,cred că poate fi și „îndrăgostirea” o afecțiune de inimă incipientă, care va evolua alarmant în boala incurabilă denumită„Iubire”, deci poți să-i liniștești,nu ai leac.Momentan ești un pământean pierdut cu mintea, dar câștigat cu inima.Nu se transmite, decât între partenerii ideali, deci fiecare va trebui să-și aștepte momentul când vor fi loviți de Cupidon. O să adori această afecțiune!

Printre alte efecte adverse se numără și faptul că atenția ta e slăbită ,nu vezi și nu auzi ce se întâmplă în jur,nu ai putere de concentrare.Să nu te mire dacă vei constata că te afli în postura de a-l pune pe cel de lângă tine să repete întrebarea, de câte ori va fi nevoie, pentru a-i putea oferi un răspuns…nu,nu e semn de bătrânețe precoce, e de la faptul că poposești prea mult timp în aer!Va dura ceva această stare, dar țin să cred că-ți vei reveni.Vezi partea bună, vei fi imun la probleme și la toate lucrurile neplăcute care te deranjau în trecut,pentru că tot ce contează pentru tine în acest moment este inima ta pereche.

Și da,acum viața ta surprinde fiecare culoare în parte.De un lucru poți fi sigur, trăiești mai veridic ca niciodată!Expiri și inspiri iubire prin toți porii pielii tale.Șimți că nu poți fi mai fericit, dar vei conștientiza că vei fi mai fericit cu fiecare clipă în parte pe care o împărtășești cu el/ea.Nu mai contează ce ai fost, ce ai crezut, ce ai simțit, ce ai trăit înainte de el/ea.Important e că ești aici și acum.Să nu fii surprins de faptul că e foarte probabil să descoperi părți din tine pe care nu credeai că le deții și chiar să te schimbi în bine,pentru că simți să faci asta.Nu atât pentru el/ea sau pentru tine …ci pentru „noi”.Simți – și asta e cea mai de preț comoară.

Și poate că o dată ce începi să simți cum nu-ți mai încapi în piele și nici măcar în suflet,procesul de îndrăgostire se apropie cu pași repezi de final, final care dă startul unui început nesfârșit „Iubirea adevărată” .

Bucură-te aici și acum!Gândește și simte prezentul, viitorul oricum va veni – lasă-l să te surprindă! Ești și vei fi mai fericit ca niciodată !

Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!🌞😁

Când a plecat vara?

Toamna a apărut pe nepusă masă la mine la ușă,s-a instalat în viața mea,fără să-mi dea  vreo explicație…și mă întreb:Când a dispărut vara mea?!Apreciez ,totuși,că a lăsat mare parte din căldura ei în urmă,pentru a putea digera plecarea ei.Parcă am clipit o dată și vara a dispărut,fără urmă…poate reușesc ,totuși,să o fac pe toamnă să vorbească,cred că încă nu și-a intrat în rol prea bine.Orice început e greu,așa-i?

Pănă reușesc să aflu vești despre vară…ce-ar fi să vorbim despre ea?

Recunosc că vara aceasta a fost una atipică pentru mine…a fost o vară a regăsirii de sine,a sufletului,a întregii ființe.Mi-am propus să-mi dedic mai mult timp mie,să stau departe de telefon,laptop,de ceea ce presupune mediul online,măcar câteva zile bune,întorcându-mă în trecut când nu știam când începe ziua și când se termină noaptea,pentru că viața era o veselie și o joacă.Dealurile și văile erau ale noastre.Strânsul porumbului,culesul viei,erau un alt prilej de a ne juca,de a umple văile cu râsetele noastre.Totul era de partea noastră.Nu știam ce e rău,binele ne urmărea pretutindeni.

Cred că în încercarea de a deveni mai bună,de a oferi mai mult celor din jur,m-am blocat undeva …și am uitat de sinele meu.Vara asta am făcut curățenie în sertarele ființei mele și am încercat să păstrez ceea ce-mi face bine – am descoperit că am rămas cu puțin,prea puțin din ceea ce credeam că-mi aduce fericirea și am ales să las persoane dragi mie,să plece,deși a durut și doare destul de mult.Ne atașăm mult prea mult de persoane,de lucruri și avem impresia că vor exista mereu în viața noastră,atât timp cât vom face să fie bine,dar ne mințim,iar din cauza acestei orbiri ajungem să suferim la nesfârșit și să facem din suferință propria religie.Venim goi de lucruri,goi de persoane,pe această lume și plecăm la fel de goi,fizic,dar depinde de noi să umplem sufletul nostru cu ce e mai sublim.Am învățat că lucurile vin de la sine,își urmează cursul ,oamenii apar în viața noastră pentru o perioadă și apoi fiecare își vede de drum.Nimeni nu are nicio vină,face parte din cursul vieții.Ne încăpățânăm să fim rigizi ca pietrele,crezând că vom împiedica curgerea lină a râului,dar el se strecoară printre pietre și-și vede de drum,luându-și rămas bun de la fiecare piatră-n parte.Haideți să fim una cu râul și să luăm ce e mai bun din viață!

69033229_967716416896840_1524399900417064960_n.jpg

Vara asta am ales să rămân în zonă,să descopăr noi lucruri aproape de mine,să-mi amintesc importanța lucurilor mici.Am străbătut livada-n lung și-n lat,seri la rând,am mers prin pădure până la lac,să-mi adun gândurile.Am privit fiecare apus din fața porții,fără să mă plictisesc .Să vă spun un secret?Sunt îndrăgostită …de Cer.Nu mă pot abține să nu-l privesc și să nu observ cum mereu oferă privirii o altă imagine a sa.Aș putea să mă uit la el zile-n șir fără să mă satur vreodată.Am reușit să-mi găsesc liniștea pe care o pierdusem,undeva în drumul meu.Rămăsesem cu o lumină difuză în fața mea și vederea-mi slăbise,dar acum am reușit să reaprind lumina ce mă urma înainte și am de gând să o păstrez.Mi-am dat seama că nici nu am simțit nevoia să părăsesc împrejurimile.Pentru prima dată,după mult timp,am simțit că am tot ce-mi este necesar pentru a zâmbi,pentru a fi iarăși „eu!”.

70558587_810919289355383_647854645045100544_n.jpg

Știu că este o modă în a etala vacanțele de prin locuri exotice, în mediul online,este o întreagă întrecere a oamenilor,de a arăta cine călătorește mai mult,cine cheltuiește mai mult,cine vizitează mai multe locuri,cine mănâncă mai bine,cine primește cadouri mai scumpe…și mă întreb:De ce nimeni nu se întrece în a fi mai fericit pe zi ce trece?Am văzut poate mii de poze postate pe rețelele de socializare,locuri minunate,dar oameni interesați mult prea mult de a arăta cum trăiesc ei,decât de găsirea fericirii.Avem impresia că fericirea e mereu în altă parte,când de fapt e în spatele nostru,dar nu vrem să o privim,pentru că suntem prea mândri și mult prea ocupați  „să părem fericiți” decât „să fim cu adevărat fericiți”.Zâmbetele chinuite surprinse de aparatele foto,vorbesc de la sine.Și eu făceam greșeala de a mă pregăti pentru o anumită vacanță de câteva zile,făceam cumpărături,liste să nu uit nimic,lăsam zilele să treacă,gândindu-mă că acea vacanță mă va face fericită,dar mă întorceam mai obosită,mai lipsită de energie decât plecasem și parcă reveneam la starea de monotonie.Fericirea nu înseamnă vacanțe,petreceri,poze,mâncare scumpă ,băuturi alese…fericirea e ceea ce porți cu tine zi de zi,doar că suntem prea orbi să vedem.

Când am devenit atât de superficiali?Nu mai păstrăm nimic pentru noi,orice facem postăm în mediul online…și de trăit,când?

V-amintiți cum începea fiecare compunere pe care o pregăteați în clasele primare?„Era o zi frumoasă de vară.Soarele strălucea pe cerul senin.”.Era începutul clasic,cu unele modificări,poate schimbam anotimpul,elementele din peisaj,dar ziua rămânea „frumoasă”.Tocmai,orice zi e frumoasă!Nu trebuie să vă amintiți de o anume zi care vi s-a părut plăcută,pentru că orice zi poate fi în acest fel.Vreți să vă amintiți de o zi frumoasă din viața voastră,căutând-o printre mormanele de nimicuri sau vreți să faceți ca  fiecare zi a voastră să fie frumoasă?Să povestiți nepoților despre miile de zile frumoase pe care le-ați trăit?Să oferiți propriul exemplu de „trăit cu adevărat” pentru generațiile care vin?

Nu știu ce gândiți acum,dar eu chiar îmi doresc ca fiecare zi să prindă viață și culoare.Poate greșim,dar învățăm din greșeli.Poate cădem,dar ne ridicăm imediat.Poate uităm lucruri,dar creăm altele.Poate suferim,dar o luăm mereu de la capăt.Fericirea nu ține cont de vreme,de loc,de anotimp…de nimic,fericirea există în orice moment.

Haideți să facem din toamnă o a doua vară!Faceți ce vă trece prin minte că vă aduce fericirea.Călătoriți,vizitați locuri nemaivăzute ,gustați mâncăruri alese,cunoașteți noi oameni,noi culturi,dar nu o faceți pentru reclamă.Viața voastră nu are nevoie de subtitrare pentru cei care nu doresc  să o înțeleagă,atât timp cât e limpede pentru voi că sunteți fericiți.Încercați să surprindeți cât mai veridic fericirea.Nu o forțați ,nu-i exagerați valoarea,pentru că îi diluați esența.

Fiți fericiți!Nu pentru că spun sau vor alții,ci pentru că vă doriți să trăiți ,nu doar să existați.Fiți fericiți că sunteți aici și acum și că vi s-a dat șansa unei vieți,pe care o puteți face fără de preț,atât pentru voi,cât și pentru întreaga lume.

69030342_1195514867302946_2052324283870347264_n

P.S. Eu plec pe urmele verii,poate o conving să mai poposească câteva zile,până se mai acomodează toamna.😁😉

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀