Arhive etichetă: constientizare

Când uiți că nicio clipă nu va fi ca cea din urmă…

6 Iulie – ziua când,acum 3 ani,bunica a părăsit această lume,plecare urmată de lacrimi și dor… Îmi propusesem ca ziua de 6 iulie 2019 să fie dedicată amintirii bunicii…însă,se pare că această zi îmi rezerva și mie o surpriză,de care cu siguranță îmi voi aminti mereu…dar vom ajunge și în acel punct.                                                                                           Mă declar o împătimită a gătitului.Gătesc de la 11 ani (aș fi dorit să încep mai devreme,dar mama nu mă lăsa mă apropii de bucătărie,până când s-a lămurit că bucătăria nu va sări în aer,cât timp voi găti și că îmi cunosc foarte bine sarcinile).Azi pot spune că îi fac concurență mamei,pe care o consider cea mai bună bucătăreasă(bunica gătea divin,de aceea s-a moștenit și gustul pentru gătit în familie).Acum pare că voi dezvălui o rețetă incredibilă de mâncare…poate ar fi fost de preferat, însă nu e vorba despre acest subiect.

Acum 2 zile ,după aproape 11 ani de gătit ,în care am încercat felurite rețete,gusturi și combinații de ingediente…m-am fript…da știu ,când ești în bcătărie te mai frigi din neatenție,grabă sau neîndemânare(mulți ar spune :„Trece până te măriți.”…dar nu e doar atât …

Mă hotărâsem să-mi prepar niște frigănele,să simt gustul copilăriei,pe care aproape-l uitasem(nu am apucat să gust frigănele făcute de bunica,dar făcusem de atâtea ori că erau „floare la ureche” pentru mine.).Pusesem puțin ulei,așteptasem să se încingă și mă apucasem de treabă.Numai că, într-o fracțiune de secundă ,m-am trezit cu mare parte din ulei ,pe față,gât și mâna stângă.Pe moment,nu știam pe ce să pun mâna să înlătur uleiul. M-am șters cu prosopul,am pus sare și ulei pe ce porțiuni de piele am apucat și am dat fuga la oglindă,să văd cât de grav e…privindu-mă în oglindă ,am avut un șoc :eram toată roșie… deasupra buzei aveam o arsură semnificativă ce se extidea spre obraz,sub buza de jos și în barbă aveam alte arsuri,mi se dusese si pielea,iar pe gât în jos se puteau vedea vreo șase pete roșii, care ulterior se transformaseră în beșici destul de vizibile și inestetice;pe mână aveam alte două arsuri…mă priveam în oglindă .Nu realizam cum de a sărit atât de mult ulei pe mine ….și nu-mi venea să cred că eram aceeași persoană de acum câteva clipe…înainte radiam de voie bună,acum lacrimile îmi curgeau șiroaie…și mă gândeam cât de incertă e clipa ce va urma…Timp de câteva momente mi se înșiruiau în fața ochilor, oamenii care mă admirau pentru aspect,care poate se vor uita la mine acum cu milă sau mă vor compătimi sau pur și simplu se vor distanța…și mi-am zis că în aceste momente chiar poți vedea cine te apreciază pentru ceea ce ești ca persoană și nu doar pentru aspect…și în același timp ,realizam că totul putea fi mult mai rău…că probabil aceste arsuri vor trece în câteva luni,dar sunt oameni care trăiesc cu arsuri întreaga viață,purtând semnele durerii ce au trăit-o…și care se bucură de fiecare clipă și au învățat să se accepte și să se iubească așa cum sunt,realizând că nimic nu ni se cuvine.

Nu ni se cuvine nimic din ceea ce deținem,nimic din ceea ce Dumnezeu ne-a oferit.Tot ceea ce deținem : bani,faimă,frumusețe,sănătate …oricând pot dispărea și lăsa în urmă doar ruine…

Pentru mine,ziua de 6 iulie 2019 este despre conștientizare,despre prețuire și recunoștință.Dacă cu câteva zile înainte aveam tot ce-mi trebuia și nu înțelegeam de ce nu mă pot bucura de nimic,după această zi ,în ciuda pățaniei mele,care va fi destul de vizibilă ceva timp,am realizat că fericirea vine din interior și nu sunt limite care să o oprească,numai limitele proprii,pe care noi ne încăpățânăm să ni le așezăm în cale.Am ieșit la piscină,am râs ,m-am relaxat și am uitat de arsuri…eram tot eu ,dar mult mai conștientă că eu sunt mai mult decât aspect…și nu ,nu vedeam milă în ochii oamenilor,simțeam că mă privesc ca înainte,doar pentru că eu nu mă simțeam cu nimic diferită decât cea de dinainte,poate singura diferență era că cum chiar mă bucuram de ceea ce simțeam,vedeam și făceam.Poate doar oglinda îmi mai amintește ce demoralizată eram,dar cu siguranță voi fi mult mai atentă cu mine de-acum.

Și,deși pe moment mi-am promis că nu voi face frigănele prea curând,cert e că, nimeni și nimic nu mă poate ține departe de bucătărie.

Poate că ne confruntăm zilnic cu nenumărate piedici,pierdem lucruri ,oameni și părți din noi,dar cu siguranță devenim mai puternici și mai dispuși să trăim,nu doar să existăm.Priviți partea plină a paharului,dincolo de tot ce pare rău și ireparabil.Dumnezeu dă fiecaruia cât poate duce.Și,da …pot fi eu și cu arsuri!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Reclame

Te iub…esc!

„Te iubesc”-aparent două simple cuvinte …dar în fapt ,de câte ori nu ai ezitat să le împărtășești unei persoane dragi ție ,chiar și când simțeai că inima o să-ți explodeze de fericire?Sau ,odată rostite ,s-au transformat în pietre de moară pentru tine ,pentru că le-ai „irosit” pentru o persoană care ți-a călcat inima în picioare? Sau ,ieșite de pe buzele tale ,pierzându-se în văzduh ,nu ai regretat că nu le-ai spus la timp?

Mulți spun că „a iubi” ,„a fi romantic” , „a oferi atenție persoanei iubite” -toate acestea sunt pentru cei slabi,pentru femeile care se dau în vânt pentru telenovelele siropoase …ei bine,dacă e așa de ce nu puteți rosti atât de simplu,cele două cuvinte atât de nesemnificative?De ce e atât de greu să le aruncați în fața cuiva asemeni unor înjurături sau cuvinte de ocară?De ce nu le rostiți la ordinea zilei oricărei persoane pe care o întâlniți?Acum că am ridicat un semn de întrebare,nu-i așa că ,fiind rostite chiar și  la voia întâmplării,lumea ar putea deveni mai bună?Nu-i așa că oricine ar ceda în fața acestor cuvinte?Cum ar fi ca în toiul unei dispute cu o persoană la care ții,în loc să auzi cuvinte care îți murdăresc auzul,auzi un „Te iubesc” chiar și murmurat ,ai mai continua în acel ritm sau ai lua-o în brațe?Mie mi-ar plăcea să mi „se închidă gura” cu un „Te iubesc” și nu cred că îs singura 😉 Ce plăcut e să auzi aceste două cuvinte scurte ! 😀

IMG_3954

Poate că sunt atât de greu de rostit :

  • Pentru că le acordăm o mai mare importanță decât credem;
  • Pentru că le auzim tot mai rar…pentru că tânjim ,la rândul nostru să le auzim,fără șanse de izbândă;
  • Pentru că aceste cuvinte ne fac slabi în ochii celorlalți,iar noi râvnim mereu la putere .Refuzăm să ne privim slăbiciunile ,dar le vânăm pe ale altora;
  • Pentru că ne e frică să dăm frâu liber sentimentelor,mizând doar pe rațiune,care ucide orice fărâmă de trăire;
  • Pentru că fugim mereu de iubire ,dorind doar să primim din partea celorlalți,nu și să oferim;
  • Pentru că suntem lași – preferăm să (ne) mințim,să ne îngropăm sinele,decât să recunoaștem ceea ce simțim și să ne lăsăm pradă celor mai intense trăiri;
  • Pentru că ținem cu dinții de mândria și orgoliul care ne determină să ne umflăm în pene ,dar  totodată ne provoacă și cele mai crunte căderi;
  • Pentru că suntem oameni și ne place să ne complicăm singuri;
  • Pentru că alegem mereu drumul scurt-plăcere,bani,succes ,deși suntem conștienți că cel lung ne-ar fi adus totul și mai mult de atât,fără nici un fel de regret;
  • Pentru că pretindem minimum minimorum de la propria persoană,pentru a-l oferi celorlalți,dar așteptăm în schimb maximum maximorum;
  • Pentru că preferăm să ne hrănim egoul,decât să ne alimentăm inima cu iubire;
  • Pentru că „Te iubesc” își are locașul doar în inimă ,în profunzimea trupului fiecăruia dintre noi;
  • Pentru că atunci când rostim aceste două cuvinte ,e ca și cum trupul nostru se întoarce  pe dos ,cu pielea pe dinăuntru și carnea -cu toate organele în afară,iar exteriorul se închircește în interior ;
  • Pentru că iubirea este profunzime,tot ce ține de iubire,fierbe în profunzime – e inevitabil.De aceea e atât de greu să le rostim- devenim slabi ,vulnerabili ,expuși rănilor.Odată ce rostim „Te iubesc”e ca și cum ne-am preda iubirii ,cu tot ce presupune ea.Renunțăm la arme,renunțăm la obișnuița de a ne așeza pe un piedestal propria persoană,pentru că realizăm că o altă persoană ne ține inima în propriile mâini.E greu să accepți că inima ta poate fi la mâna altei persoane ,nu?Dar ce contează,atât timp cât iubirea te poartă pe cele mai înalte culmi?Câtă importanță are această conștientizare, atât timp cât persoana care are posibilitatea de a-ți nărui întreaga viață ,în schimb, te readuce la viață ,făcându-te să simți că trăiești Raiul pe Pământ?

Nu am realizat ce importanță are să rostești „Te iubesc!” la timp ,până când nu am fost pusă în fața faptului împlinit.Astfel ,o zi ce părea a nu aduce nicio schimbare s-a transformat într-un haos pentru mine.Cum e să afli că persoana la care ții a avut un accident?Pentru mine timpul s-a oprit când am primit un astfel de mesaj ,îl citeam și mi se părea ireal .Da ,am avut un șoc.Cei din jur vorbeau cu mine ,dar eu eram perfect absentă .Nu auzeam ,nu spuneam nimic.În mintea mea se derula mesajul iar și iar ,fără să îi descifrez înțelesul.Nu știam ce să fac ,dar în momentul acela am simțit că iubesc,pentru prima oară .M-a lovit ca un trăsnet .Nu mă mai gândeam la mine.Mă bântuia gândul că ar exista posibilitatea să nu apuc să rostesc „Te iubesc !” la timp…dar a fost doar un gând care s-a spulberat .Imediat ce l-am întâlnit pe el ,i-am împărtășit ceea ce simțeam ,el îmi spusese cu mult înainte .Mie mi-a luat ceva timp să conștientizez.Poate dacă nu ar fi fost acel incident , aș fi evitat să rostesc aceste două cuvinte buclucașe mult timp ,dar totul se întâmplă cu un rost .Ideea e că nu ar trebui să așteptați ocazia perfectă pentru a le rosti ,pentru că nu știți ce vă va aduce clipa următoare.Priviți ceea ce se petrece în interior!Simțiți!Trăiți!

IMG_20170817_191849_366.jpg

Când ajungi să spui „TE IUBESC! ” poți fi sigur că tu nu vei mai fi ca înainte ,pentru că vei renaște ca Pasărea PHOENIX din cenușă ,prin suflarea iubirii.Iubirea e TOTUL.Lipsa iubirii e pieire ,prezența ei e salvare .Dacă am conștientiza câtă putere există în aceste două cuvinte,am reuși să salvăm întreaga omenire,dar…întâi trebuie să ne salvăm pe noi înșine.Când iubirea va dispărea din lume,va dispărea totul ,pentru că ea e baza a ceea ce a fost,este și va fi.Nu o lăsați să se piardă.Predați-vă iubirii și veți răscumpăra tot ce ați putea pierde!Spuneți „Te iubesc!” în fiecare clipă ,vouă înșivă și celor din jur.Faceți din ea propria rugăciune.Iubiți-vă-până când nimeni și nimic nu vă va despărți.

Nu uitați!Cea mai mare fericire a vieții este : să iubești și să fii iubit!Restul sunt povești croite de propria minte!Răscumpărați-vă fiecare greșeală prin intermediul celor două cuvinte magice „Te iubesc!”.

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀