Arhive etichetă: bani

„Ce nu am avut eu-să aibă copilul meu!”

De multe ori ,greutățile care ne încearcă de-a lungul vieții,ne încătușează și ne determină să ne punem speranța în copiii noștri ,crezând că oferindu-le tot ce e mai bun ,vom spăla trecutul propriu ,anevoios .Poate că ați trăit fără televizor ,telefon ,bani ,fără accesul la tehnologie ,la varietatea bunătăților ce îndestulează magazinele sau la multitudinea de haine care ne îmbie privirea și  buzunarele ,dar cu siguranță ați trăit bucuria clipei ,care nu va mai veni.Unii încă mai retrăiți efectele războaielor ,încă aveți coșmaruri cu oamenii care au pierit în mâinile voastre.Greutățile v-au făcut să deveniți oamenii de azi,să vă învingeți limitele ,să luptați pentru o lume mai bună.Ați plătit deja prețul pentru ca alte generații să trăiască azi ,nu e nevoie să îmbrăcăm sacrificiul etern.

Privind societatea actuală ,remarc că aproape fiecare familie se ghidează pe principiul „Să muncesc să-i ofer copilului meu ce este mai bun!”.Fiecare părinte are o slăbiciune pentru copiii săi ,bucățele rupte din ei și e normal să le creioneze viitorul în culoarea roz,măcar în propria minte ,dar de cele mai multe ori ce e prea mult strică.Îmi povestea mama cum, înainte copiii de 4-5 ani aveau grijă de cei mai mici ca ei și de cele mai multe ori se creșteau unii pe alții ,împărțind hainele unul altuia,iar părinții munceau câmpul.Făcând o paralelă cu ce este acum ,copii de 4-5 ani au propriile bone ,dar dacă ar fi să-i întrebi ,ei consideră că nu au nevoie ,sunt destul de mari să aibă grijă singuri de ei.Niciunui copil nu-i lipsește tableta ,iphone-ul sau măcar vreun smartphone, eventual ultimul gadget apărut cu care să se laude în fața colegilor de gradiniță.De altfel,e și convenabil pentru părinții care petrec mult timp la birou și nu au timp să-l petreacă cu cei mici ,imediat cum ajung acasă le oferă copiilor câte un nou cadou pentru a compensa lipsa ,dar nu o vor putea compensa niciodată și în ciuda multitudinii de cadouri,copiii le vor reproșa fiecare lucru ce le-a lipsit când vor crește ,făcându-i vinovați de fiecare eșec avut.

Tot am tendința să spun „copii” ,când de fapt rar mai vezi familii cu mai mult de 2 copii,de preferabil unul singur căruia să-i poți oferi lumea la picioare.Părinții simt frica trecutului cum le suflă în ceafă .Nu vor să audă de lipsuri,muncesc peste program,eventual își iau mai multe joburi pentru ca propriul copil să aibă un viitor îndestulător .Ceea ce nu au în vedere aceștia e că într-o zi ei nu vor mai fi ,iar copilul lor crescut într-un cocon al avuției se va trezi singur și neajutorat ,neștiind să gestioneze ce au agonisit părinții săi ,pierzând totul cât ar clipi.Cine îl va mai feri atunci de lipsuri?Nimic nu e veșnic ,oricât am dori să ne ocrotim copiii,nu vom reuși niciodată pe deplin,de fapt ar trebui să le prezentăm realitatea într-un mod veridic ,pentru a nu avea surprize mai apoi.

Fiecare generație are propriile lipsuri .Mereu va lipsi ceva.E inevitabil.Societatea de azi pare că deține totul ,dar cât de perfectă este?Îmi povestea o prietenă ,care era suplinitor la o școală privată,la clasa întâi, că fiecare copil se lăuda că are Iphone X ,ba chiar unii dintre ei îi criticau îmbrăcămintea ,pentru că evident domnișoara învățătoare nu avea haine de firmă precum ei și nici ultimele modele de mașini ,asemeni părinților lor.Copiii de azi sunt produsele societății și a criteriilor de selecție a oamenilor.Ai bani -ai totul .Nu ai bani-nu exiști.Ne mai întrebăm de ce discriminarea e la ea acasă?De ce fenomenul „bullying” este tot mai răspândit în școli?Eu cred că nu ar trebui să ne îmtrebăm ,ci să ne trezim.Tot ce e prea mult strică.Nu faceți din copiii voștri sclavii banilor!Se realizează o ruptură tot mai adâncă între cei potenți financiar și cei care trăiesc de azi pe mâine,pentru că banul ne dictează viața.Oferiți-le totul copiilor ,iar voi nu veți mai însemna nimic ,pentru că vor crește cu ideea că nimic nu le poate sta în cale.Vreți ca ai voștri copii să fie ființe umane sau roboți?

Poate că societatea se schimbă de-a lungul vremii ,dar nu și nevoile.Avem nevoie de afecțiune mai mult ca niciodată!Nimic nu poate înlocui iubirea ,nu vă mințiți!Faceți-vă timp pentru a vă juca cu fiii voștri,arătați-le că sunteți acolo pentru ei și că sunt importanți pentru voi.Nu le cumpărați iubirea și întreaga copilărie! Un copil nici nu trebuie să-și creioneze copilăria în jurul lucrurilor materiale ,nu-i implicați în lumea adulților înainte de vreme!Lăsați-i să guste inocența vârstei lor ,să se bucure din orice nimic.Înainte de a le oferi ceva ,gândiți-vă dacă au nevoie cu adevărat de acel lucru și dacă are o influență benefică asupra lor.Nu-i lăsați să se izoleze în lumea virtuală,vizitați-o împreună,dar nu poposiți în ea!Ieșiți în natură .Jucați-vă! Nu știu dacă ați observat,dar copiii nu mai știu să se joace decât în mediul virtual ,acolo-și găsesc prietenii.De ce să se obosească să iasă în fața blocului /a casei,să alerge,când pot face totul cu ajutorul degețelelor care se mișcă pe ecranul tactil,stând în pat?Să nu vă mirați dacă devin apatici ,fără poftă de viață,necomunicativi și izolați de ceialalți!Alimentați-le viața cu bucurie ,cu noi activități .Învățăți-i să creeze ,nu să obțină totul de-a gata.Răsplătiți-le meritele cu moderație ,pentru ca reușitele să nu devină simple mijloace de a obține ce-și dorește de la mama și de la tata ,ci să fie motivați să fructifice ceea ce le place să facă.

Banii sunt extrem de importanți în viața noastră ,dar ceea ce contează e ceea ce simțim(în cazul în care nu am uitat ce presupune acest fapt).E normal să vrei să-ți găsești un job care să-ți aducă satisfacții materiale ,însă principiul de bază este să îți placă ceea ce faci.Știu că sunt multe persoane care câștigă bine ,dar nu le place ceea ce fac.Totul ține de alegere. Mai nou ,când întrebi un copil „Ce dorește să devină când va fi mare?”,fiecare zice:doctor,președinte,judecător etc. ,în schimb dacă-l întrebi și „De ce ?” ,va răspunde „Pentru că vreau să am mulți bani/mai mulți bani ca mami și tati.”Și mă întreb unde-i dorința de a face ce-ți place care ar trebuie să lumineze ca o scânteie în ochii fiecărui copil?Copilul preia ceea ce vede și aude.Se pare că vorbim atât de mult despre bani ,încât am zice că doar ei contează .Unde rămân valorile adevărate?În trecut?De ce uităm de ele,când doar ele ne încălzesc inima și dau sens vieții noastre?Nu cred că doriți ca propriul copil să devină un frustrat cu bani.Nu-i inoculați ideea că trebuie să facă bani cu orice preț ,e ca și cum v-ați întemnița propriul copil.Dați-i libertatea de alegere!Dacă țineți la fericirea lui,lăsați-l să facă ce-i place sau îndrumați-l să-și găsească menirea.Nu-i construiți viața pe propiile voastre frustrări și lipsuri.Lăsați-l să pășească în viață ,fiind conștient de abilitățile și forțele sale pe care le poate fructifica ,făcând ceea ce-i place.Bucurați-vă pentru alegerile sale și susțineți-l !

IMG_20170415_183420_278

Poate că în loc să-i oferiți copilului toate lucrurile materiale pe care nu le-ați avut ,ar trebui să-i oferiți tot ce ați avut sau nu parte,pe plan moral și spiritual.Puteți să-i oferiți toată iubirea și afecțiunea de care nu ați avut parte.Pentru aceste lucruri nu veți primi reproșuri niciodată ,din contră!Nu uitați că o inimă nu o poți cumpăra cu bani ,dar o poți răscumpăra oricând cu iubire!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

Reclame

Risipă de curaj

Probabil că îți amintești momentele când erai mic și umblai prin lucrurile părinților pentru a găsi acele lucruri magice„de oameni mari” ,pentru a înțelege cu ce se ocupă mai exact 😀 și să poți pătrunde în lumea lor de la serviciu.Nu de alta ,dar tu voiai să te asiguri că nu vei îmbrățișa profesiile lor . 😀

Eu îmi amintesc că ,atunci când eram mică ,aveam un rol nou în fiecare zi.Dacă azi eram contabil ,mâine eram în trafic și dădeam amenzi,iar după două zile zburam cu avionul,jucând rolul unei stewardese amabile… ei bine,camera mea se transforma în fiecare zi.Mă gândeam că e așa minunat să joci rolul unui om ocupat și în același timp să călătorești.La un moment dat îi spuneam mamei că voi deveni doctoriță,iar mama îmi zâmbea mereu ,pentru că știa că eu eram îngrozită de doctori-numai când vedeam oameni în halat alb,pentru mine era indiciul cel mai grăitor -ERA DOCTOR!Într-o zi,ieșisem în fugă dintr-un magazin pentru că doamna vânzătoare avea…bineînțeles… UN HALAT ALB!Și ca un paradox ,îmi ziceam că voi deveni doctoriță cândva ,tocmai pentru că voiam să îmi tai din rădăcini această frică și totodată, realizam că este un mod prin care îi pot ajuta pe oameni.De altfel,voiam să devin și polițistă,o dansatoare de succes,o cântăreață apreciată ,o scriitoare inspirată,o avocată hotărâtă…. în concluzie ,atunci când ești mic totul este posibil.Și nu numai ….

13217428_980191345421414_4382292377896703783_o

Ceea ce pot spune acum, e un singur lucru cert:nu voi deveni doctoriță! Cu siguranță,pentru că ,văzând neputința omului din fața mea,cred că aș leșina înainte să apuc să îl vă prea bine.Așadar,medicina este salvată!

Oare de ce nu e atât de simplu să alegi ce-ți place și când ești adult?

Văd zi de zi oameni care se complac în a urma o facultate sau  să țintească un anumit nivel ,doar pentru că mai mulți cunoscuți fac asta,pentru că părinții le-au recomandat pe ce drum să meargă ,pentru că ar câștiga mai mulți bani sau pentru că vor avea multe beneficii…iar la simpla întrebare :„ Îți place ceea ce faci?” vei primi varii răspunsuri printre care : „Atât timp cât câștig bani,ce mai contează?” , „Cine mai face ce-i place în ziua de azi,contează să ai succes!” , „În ce lume trăiești?Muncești pentru că trebuie”…și ceea ce se află în spatele acestor răspunsuri sunt: frustrări ,frici,slăbiciuni,tristețe ,singurătate.

Nu prea am văzut persoane care să-și fi consumat toate resursele și să fi făcut orice pentru a obține un anumit loc sau rang ,și totodată ,să fie fericit. Admit că sunt și cazuri când ți-ai găsit un job împins de nevoi și apoi poți să realizezi că este ceea ce ți-ai fi dorit de fapt sau că fiind nehotărât ,ai urmat sugestia părinților pentru a alege facultatea și ai descoperit că era cea mai bună alegere pe care ai fi putut-o face.Sunt astfel de cazuri ,dar destul de rare. Majoritatea persoanelor ajung să termine o facultate și să regrete că nu au renunțat la timp ,alegând altceva sau alții visează la jobul mult dorit ,dar refuză să iasă din zona de confort ,ignorând fiecare șansă care le iese în cale.Toți facem alegeri greșite,mai devreme sau mai târziu în viața personală sau în carieră, diferența este dată de alegerea noastră de a persista într-o situație sau a alege să schimbăm macazul ,cu toate riscurile pe care le implică această cale.Doar că, de multe ori ,noi suntem cei care îi judecăm cu nonșalanță pe cei care au curajul să facă schimbări în viața lor,renunțând la ce aveau înainte.

413294_286142301492992_1580389806_o

Cunosc un caz îndeaproape – o persoană apropiată mie și-a dorit foarte mult să intre la Facultatea de Medicină .A învățat mai bine de un an singură pentru a prinde loc la buget.Totul a decurs cum și-a dorit ,a intrat la facultate,la buget ,cu o medie destul de mare și chiar era sigură că e făcută pentru asta.Toată lumea o felicita pentru acest merit ,iar familia se mândrea cu ea.Totuși,începând cu a doua jumătate a primului an ,nopțile pierdute ,stresul ,oboseala și izolarea de oameni și-au pus amprenta asupra ei și a simțit că nu mai poate continua așa.Sănătatea ei avea de suferit ,iar satisfacția dispăruse.Simțea că era copleșită de toate examenele ,nu reușea să învețe și își dorea să fugă ,să scape de tot.Astfel că ,a hotărât să renunțe la această facultate și să aleagă altceva.Nu a fost simplu deloc,mai ales pentru că toți s-au întors împotriva ei și au judecat- o pentru că „dădea cu piciorul la o carieră de succes” ,a intrat și în depresie din cauza presiunii exterioare ,pentru că din ,,fata inteligentă ce intrase la medicină” ,acum devenise „o ratată care nu a fost în stare să continue ceea ce  avea de făcut”.Cert e că ,a fost puternică și i-a înfruntat pe toți care o criticau .Acum e fericită la altă facultate ,are și un job care o ambiționeză ,iar depresia e o poveste de mult uitată.În timp ce alții au văzut doar eșecul ei ,eu am văzut întreg parcursul ei ,am văzut cu ce s-a confruntat și i-am apreciat curajul de a face ce-și dorește cu adevărat ,gândindu-se că are o viață de care se poate bucura la maxim,îngrijindu-și sănătatea și făcând ceea ce-i place.Sinceră să fiu ,nu știu dacă aș fi avut curajul să fac o asemenea alegere și nu știu câți dintre noi ar face-o,deși , de multe ori ne-am dori „altceva”.

Aparențele înșală ,iar noi suntem tentați să apreciem nonvalori și să criticăm persoanele care au curajul să facă schimbări importante în viața lor.Ne îndreptăm frustrările și neputințele asupra celor care au ales alt drum ,numai pentru faptul că s-au îndepărtat de turmă.Poate ar fi cazul să realizăm că ,ceea ce mă face fericit pe mine , ție ar putea să-ți dăuneze ,să-ți încale principiile de viață  ; ceea ce mă ajută pe mine să evoluez ,pe tine te poate ține departe de adevăratul țel.Încetați să mai priviți în ograda celuilalt!Fiecare își urmează propriul drum și își asumă propriile alegeri.Dacă ne-ar păsa de ceilalți când se află în nevoi, atât de mult cum ne pasă cât de bine sau rău își gestionează viața, nu ne-ar mai lipsi nimic ,pentru că inima noastră ar fi plină.

Ascultați-vă inima și acționați! Nu așteptați minuni,pentru că ele nu vor veni dacă vă complaceți în situația în care sunteți!Și ,da ,poți munci și ,totodată ,să îți placă ceea ce faci.Poate la început nu vei avea prea multe reușite sau câștiguri bănești ,dar visul tău îți va alimenta încrederea în propriile forțe și mai devreme sau mai târziu vei dobândi efectul scontat.Riscă și ai curajul să înfrunți eșecul!Fă ceea ce-ți place!Viața e prea scurtă să o irosești imitându-i pe alții.Ceilalți sunt diferiți de noi ,oamenii, în parte, sunt diferiți,ceea ce înseamnă că tot ce va îndreprinde fiecare va fi mereu altceva.

E bine să țineți cont de ponturile celor experimentați ,dar nu le transformați în idealuri,pentru că fiecare lucru trebuie adaptat la propria persoană.Lăsați imaginația să curgă asemeni unui rău cristalin,umplându-vă mintea cu idei sclipitoare de reușită.Nu vă atașați de ceea ce aveți în prezent , pentru a nu vă îngreuna deciziile de schimbare.Fiți asemeni unui fluid care curge prin cele mai nepătrunse locuri.Încercați mereu altceva, care să vă țină mintea trează și să vă hrănească pofta de evoluție.Fi-ți voi înșivă!Trăiți propriile voastre vieți, nu pe ale altora.Îmbrățișați schimbarea și vedeți dincolo de aparențe.Priviți prin oameni!Apreciați-le reușitele și urmați-le exemplul.Păstrați mereu esența proprie!Viața are suficiente cadouri pentru fiecare în parte!

Vorba ceea „Ce-i al tău ,e pus deoparte!”.Economisiți-vă timpul cu răbdare!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!