Arhive etichetă: așteptări

Bagajul

Prezentul e aici și acum … atât de simplu și totuși, e nevoie de o fărâmă de gând pentru a fi propulsați fie în trecut, fie în viitor.

De câte ori nu v-ați spus: „Nu voi mai privi înapoi!”, „Nu voi mai suferi!”, „Nu mă voi întoarce!”, „Nu voi mai face aceleași greșeli!”, „Nu voi mai permite să fiu dezamăgit/ă!”… și de câte ori ați repetat aceleași lucruri? … până când ați spus „STOP!”. Și din acel moment v-ați închis în sine. V-ați făcut promisiuni, v-ați plusat așteptările, v-ați creat un ideal din ce va fi! L-ați făcut pe Dumnezeu complice în planul vostru de a vă schimba viața, de a găsi persoana potrivită care să vi se potrivească mănușă, de a avea casa cu piscină mult visată și ultimul model de mașină care v-a bântuit mințile. Și poate că mulți au primit tot ce-și doreau sau cea mai mare parte a lucrurilor pe care le visau, au fost fericiți o perioadă, dar a apărut gândul „Și totuși, parcă-mi lipsește ceva!” : mașina trebuie schimbată, casa trebuie modificată, partenera/ partenerul nu mai e ca la început, copiii mi-au complicat viața … nu era mai bine când eram singur?

Dar câți dintre noi se întreabă : sunt pregătit să primesc tot ce-mi doresc? Vorba aceea: Ai grijă ce-ți dorești,căci s-ar putea să ți se întâmple! Râvnim mereu la ceva mai bun, să fie „demn” de noi. Dar cât de demni suntem noi înșine? Purtăm trecutul cu noi asemeni unei valize, mereu prezente lângă noi. Trecutul e refugiul când prezentul nu ne mulțumește. Nu pentru că trecutul ar fi mai bun, ci pentru că odată cu timpul uităm detalii, contexte, senzații sau cel puțin imaginile sunt mult mai estompate și oricât de grele ar fi fost unele momente, mereu vor părea mai ușor de îndurat decât prezentul, pe care-l simți pe piele, cum se scurge în inimă și-ți atinge sufletul. Prezentul e mereu viu, intens și ne sperie. Dacă e bucurie, ne temem că va dispărea în următoarea clipă. Dacă e suferință, ne e teamă că va dura la nesfârșit.E nevoie de o clipă de nefericire care te încearcă în prezent, pentru a tânji după utopia trecutului atât de neclar, dar aparent atât de liniștitor. De cele mai multe ori nu suntem pregătiți pentru ce va urma, dar ne consolăm cu faptul că „Suntem oameni, toți greșim”. Corect! Greșim, dar de preferat să nu o facem la nesfârșit. Greșim, cădem, ne ridicăm, învățăm și mergem mai departe! Viața e prea scurtă pentru a ne permite să persistăm în greșeli și în a poza în victime!

Ne dorim să cunoaștem persoane noi, să fim cunoscuți așa cum suntem pe sub piele, să fim apreciați pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce facem, pentru ceea ce oferim… să fie suficient că suntem „Noi” ! Dar persoana de lângă noi poate fi suficientă pentru noi, așa cum este ea : cu defecte, cu lipsuri, cu un trecut al ei, cu așteptări, cu nevoi? Suntem în stare să oferim ceea ce avem mai bun doar pentru că iubim? Pentru că ni s-a oferit privilegiul de a simți cel mai puternic și mai frumos sentiment care a existat vreodată : „iubirea ”?

Înainte de a cunoaște o persoană și de a o invita în viața noastră, ar trebui să facem un exercițiu cu propria persoană și să ne adresăm sinelui nostru: Sunt pregătit să am un nou început cu altă persoană? Îmi doresc cu adevărat o altă persoană în viața mea sau vreau să mă consolez cu pierderea fostei/fostului partener? Sunt dispus să las tot trecutul în urmă pentru un nou început plin de speranță și surprize plăcute?… și odată ce răspundem la aceste întrebări, ar trebui să fim sinceri cu noi înșine și să cântărim fiecare cuvânt pe care ni-l adresăm și pe care să-l lăsăm să se reverse din interiorul nostru. Cheia fericirii nu e refugiul într-o relație pansament. Poate pentru un timp va avea efect, dar nu va ține.Veți începe să proiectați asupra partenerei/partenerului din prezent, dezamăgiri, acțiuni, vorbe ale persoanelor care v-au rănit în trecut și nu veți reuși decât să pătați orice moment de „așa-zisă” fericire pe care credeați că o veți căpăta lângă respectiva persoană. Nu veți avea nicio satisfacție, pentru că nu veți reuși să cunoașteți adevărata persoană din fața voastră, atât timp cât veți păstra vie imaginea fantasmelor din trecut, care vă macină prezentul.

Când alegi să intri în viața unei persoane, asigură-te că bați la ușă, iar dacă ea te poftește înăuntru, ai face bine să lași bagajul la ușă, să te descalți și să pășești în interiorul inimii sale cu cea mai mare grijă, asigurându-te că pașii tăi nu vor destabiliza întregul cămin. Ia-ți timp suficient pentru a admira priveliștea din fața ta, pătrunde fiecare colțișor cu finețe și răbdare, savurează o cafea fără a scăpa măcar o picătură pe podea, pentru că orice pată rămâne imprimată, nimic nu o va șterge. E atât de frumos când e totul atât de alb, ar fi păcat ca și o simplă picătură să strice armonia din interior, nu? Fă-te comod, dar nu lăsa comoditatea să te cuprindă. Vaza e goală, ar fi frumos să așezi câteva flori colorate, nu multe, cât să vă bucure ochiul și să învioreze încăperea. Nu deschide geamul, chiar dacă e destul de cald, căldura apropie. Apropie-te de el/ea, chiar acolo în interiorul inimii. Dansați! Pentru început, lent, până se armonizează bătăile inimii, apoi lăsați-vă purtați de val . Plutiți, plutiți în Înalt, cât mai sus posibil. Simte-le pe „aici” și „acum”. E tot ce contează. Privește-o/Privește-l e lângă tine, atât de aproape. Nu-i simți inima pentru că sunteți în interiorul ei, ea vă simte pe voi, fiecare pas, fiecare stângăcie.

Poposiți cât mai mult printre nori, iar când vă veți întoarce în cameră, veți arunca o privire în interior, pentru a vă asigura că totul e în regulă. Vă veți trage sufletul și veți păși pe ușă, în afara inimii ei/lui și veți intra pe ușa inimii tale. Asigură-te că deschizi ușa larg. Nu-ți fie teamă că el/ ea nu va avea grijă, pentru că deja s-a descălțat, abia îi simți pașii. Ai încredere! E Ea/ El. Nu a fost, nu este și nu va mai fi nimeni la fel. E unic/ă.Poți fi sigur/ă .Nu uita că tu ai pășit în inima lui/ei, fără a avea vreo reținere, de ce nu ai face la fel? De ce îți refuzi șansa la fericire? Știu, îmi vei spune că ai un trecut plin, că ai suferit, ai făcut greșeli… Nimic nou, nimic care să afecteze momentul prezent… în afară de tine! Nu-i lăsa mâna să aștepte, prinde-o, ține-o strâns și nu-i da drumul. Poate fi infinitul!Poate fi totul și nimic… ce mai contează? Contează că simți- aici și acum! Simți cât de minunat e? Voi sunteți minunați! Pășiți în tandem, încă simțiți ritmul muzicii, deși e perfect liniște. De când nu ai mai simțit liniștea? Dar ai simțit-o vreodată atât de profund? Mișună peste tot în ființa ta. Îți zâmbește, iar acum îi zâmbești și tu. El/Ea e sursa și știi asta… și îți place. Se pare că e puțin praf, dar îl veți șterge împreună. Parcă lucrurile nu-s poziționate cum ar trebui, nu? Așa-i că o/îl așteptai? De acum nu e vorba doar de „tu” și „eu” , e vorba de „Noi”. Inima ta nu-ți mai aparține, e a ei/lui. Tu ai primit alta în schimb. Să ai mai multă grijă, să păstrezi curățenia… ai văzut cât de imaculat era totul în inima lui/ ei? Puteți face orice, în oricare cameră din interiorul celor două inimi, pentru că oricând pot deveni una singură, dar fiecare își va cunoaște partea proprie. Viitorul sună promițător,nu-i așa? Acum că v-ați instalat în inima ta, vă las să vă aranjați lucrurile, pentru că presimt că veți poposi tot mai mult în acest loc. Păstrați-vă voi, aici și acum!

Fiți mereu pregătiți pentru un nou început! Fiți deschiși să cunoașteți părți noi din voi.Lăsați trecutul în urmă și permiteți viitorului să vă surprindă.Tot ce aveți de făcut este să vă bucurați de prezent, singurul pe care-l aveți la dispoziție și… tot ce contează!

Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!🌞😁