Arhive etichetă: acceptare

Când uiți că nicio clipă nu va fi ca cea din urmă…

6 Iulie – ziua când,acum 3 ani,bunica a părăsit această lume,plecare urmată de lacrimi și dor… Îmi propusesem ca ziua de 6 iulie 2019 să fie dedicată amintirii bunicii…însă,se pare că această zi îmi rezerva și mie o surpriză,de care cu siguranță îmi voi aminti mereu…dar vom ajunge și în acel punct.                                                                                           Mă declar o împătimită a gătitului.Gătesc de la 11 ani (aș fi dorit să încep mai devreme,dar mama nu mă lăsa mă apropii de bucătărie,până când s-a lămurit că bucătăria nu va sări în aer,cât timp voi găti și că îmi cunosc foarte bine sarcinile).Azi pot spune că îi fac concurență mamei,pe care o consider cea mai bună bucătăreasă(bunica gătea divin,de aceea s-a moștenit și gustul pentru gătit în familie).Acum pare că voi dezvălui o rețetă incredibilă de mâncare…poate ar fi fost de preferat, însă nu e vorba despre acest subiect.

Acum 2 zile ,după aproape 11 ani de gătit ,în care am încercat felurite rețete,gusturi și combinații de ingediente…m-am fript…da știu ,când ești în bcătărie te mai frigi din neatenție,grabă sau neîndemânare(mulți ar spune :„Trece până te măriți.”…dar nu e doar atât …

Mă hotărâsem să-mi prepar niște frigănele,să simt gustul copilăriei,pe care aproape-l uitasem(nu am apucat să gust frigănele făcute de bunica,dar făcusem de atâtea ori că erau „floare la ureche” pentru mine.).Pusesem puțin ulei,așteptasem să se încingă și mă apucasem de treabă.Numai că, într-o fracțiune de secundă ,m-am trezit cu mare parte din ulei ,pe față,gât și mâna stângă.Pe moment,nu știam pe ce să pun mâna să înlătur uleiul. M-am șters cu prosopul,am pus sare și ulei pe ce porțiuni de piele am apucat și am dat fuga la oglindă,să văd cât de grav e…privindu-mă în oglindă ,am avut un șoc :eram toată roșie… deasupra buzei aveam o arsură semnificativă ce se extidea spre obraz,sub buza de jos și în barbă aveam alte arsuri,mi se dusese si pielea,iar pe gât în jos se puteau vedea vreo șase pete roșii, care ulterior se transformaseră în beșici destul de vizibile și inestetice;pe mână aveam alte două arsuri…mă priveam în oglindă .Nu realizam cum de a sărit atât de mult ulei pe mine ….și nu-mi venea să cred că eram aceeași persoană de acum câteva clipe…înainte radiam de voie bună,acum lacrimile îmi curgeau șiroaie…și mă gândeam cât de incertă e clipa ce va urma…Timp de câteva momente mi se înșiruiau în fața ochilor, oamenii care mă admirau pentru aspect,care poate se vor uita la mine acum cu milă sau mă vor compătimi sau pur și simplu se vor distanța…și mi-am zis că în aceste momente chiar poți vedea cine te apreciază pentru ceea ce ești ca persoană și nu doar pentru aspect…și în același timp ,realizam că totul putea fi mult mai rău…că probabil aceste arsuri vor trece în câteva luni,dar sunt oameni care trăiesc cu arsuri întreaga viață,purtând semnele durerii ce au trăit-o…și care se bucură de fiecare clipă și au învățat să se accepte și să se iubească așa cum sunt,realizând că nimic nu ni se cuvine.

Nu ni se cuvine nimic din ceea ce deținem,nimic din ceea ce Dumnezeu ne-a oferit.Tot ceea ce deținem : bani,faimă,frumusețe,sănătate …oricând pot dispărea și lăsa în urmă doar ruine…

Pentru mine,ziua de 6 iulie 2019 este despre conștientizare,despre prețuire și recunoștință.Dacă cu câteva zile înainte aveam tot ce-mi trebuia și nu înțelegeam de ce nu mă pot bucura de nimic,după această zi ,în ciuda pățaniei mele,care va fi destul de vizibilă ceva timp,am realizat că fericirea vine din interior și nu sunt limite care să o oprească,numai limitele proprii,pe care noi ne încăpățânăm să ni le așezăm în cale.Am ieșit la piscină,am râs ,m-am relaxat și am uitat de arsuri…eram tot eu ,dar mult mai conștientă că eu sunt mai mult decât aspect…și nu ,nu vedeam milă în ochii oamenilor,simțeam că mă privesc ca înainte,doar pentru că eu nu mă simțeam cu nimic diferită decât cea de dinainte,poate singura diferență era că cum chiar mă bucuram de ceea ce simțeam,vedeam și făceam.Poate doar oglinda îmi mai amintește ce demoralizată eram,dar cu siguranță voi fi mult mai atentă cu mine de-acum.

Și,deși pe moment mi-am promis că nu voi face frigănele prea curând,cert e că, nimeni și nimic nu mă poate ține departe de bucătărie.

Poate că ne confruntăm zilnic cu nenumărate piedici,pierdem lucruri ,oameni și părți din noi,dar cu siguranță devenim mai puternici și mai dispuși să trăim,nu doar să existăm.Priviți partea plină a paharului,dincolo de tot ce pare rău și ireparabil.Dumnezeu dă fiecaruia cât poate duce.Și,da …pot fi eu și cu arsuri!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Reclame

Singur(ătate)…

Ne naștem și plecăm singuri de pe  această lume ,dar o viață întreagă trăim cu frica de a nu rămâne singuri.Singurătatea e ,de fapt ,cea mai mare frică a omului,nu moartea.

Încă de mici simțim mereu nevoia  ca ceilalți să stea lângă noi ,să ne îngrijească ,să ne vegheze fiecare pas.De fapt,așa suntem învățați cu toții.Cred că părinții știu cel mai bine acel moment când copilul ,chiar dacă are camera sa proprie ,vrea mereu să doarmă cu „mami și tati” sau când acesta cere să-i fie citită  o poveste înainte de a adormi,în fiecare seară.E o obișnuință pe care o dezvoltăm încă de mici și care se transformă într-o oarecare dependență.Se creează un cadru protector care ne insuflă siguranță și sentimentul de plenitudine ,faptul că apaținem cuiva ne umple inima.Suntem mândri că avem părinți ,că apaținem unei familii ,spre deosebire de alți copii care nu și-au cunoscut părinții niciodată.În perioada adolescenței, „copilul” vrea să se afirme și să scape de sub aripa protectoare a părinților,căutându-și independența,însă această independeță pe care crede că o capătă ,se transformă în dependența față de grupul din care face parte,de gașca de prieteni de care nu se desparte decât mai târziu când intră în alte cercuri sau capătă un anumit job.

37684215_1761843810589493_7758948365429112832_n

Chiar și prima escapadă de acasă ai plănuit-o cu prietenul tău cel mai bun și tot amândoi ați și suportat pedeapsa.Sau momentul când ați fugit la mare cu gașca de prieteni și v-ați îmbătat pentru prima oară ,iar părinții vă căutau disperați cu poliția.Ei bine,cele mai inspirate sau neinspirate idei le-ați pus în practică în echipă,niciodată singuri.Când e seara de ieșit în club,inviți toată agenda,pentru a te asigura că măcar unul va merge împreună cu tine.Nici mersul la școală/facultate nu are farmec dacă nu ești acompaniat măcar de un coleg.În excursiile planificate ,cu grupurile,nu mergi la toaletă dacă nu merge măcar o persoană cu tine ,ca să nu te simți prost că autocarul a oprit pe linie continuă, doar pentru tine ,măcar să împarți vina cu cineva 😀 . Nici prima ta cucerire nu e memorabilă dacă nu a asistat și gașca ta de prieteni.De fapt,fiecare pas pe care îl facem în viață are sens,doar dacă suntem acompaniați de cineva apropiat,pentru că nu locurile,ci persoanele creează amintirile.Corect !Totuși ,nimic nu va avea sens dacă noi nu suntem împăcați cu ceea se suntem ,independent de ceilalți.Fiecare are propriul drum,pe care suntem nevoiți să-l parcurgem singuri.Pentru a reuși să ajungem la destinația dorită,trebuie să cunoaștem întreaga hartă a propriei ființe.

Ne formăm credința că norocul vine prin intermediul oamenilor din viața noastră.Orice întreprindem este merituos în funcție de ce zic sau fac ceilalți.Avem nevoie mereu de aprobarea că ceea ce facem e corect/bun/ingenios etc.Lăsăm societatea să ne creeze(când am putea noi să o schimbăm) și apoi remarcăm cu amar că viața noastră e un haos.De câte ori nu am tăcut sau am preferat să acceptăm ce fac cei din jur,pentru că nu am vrut să fim altfel ,de teamă să nu rămânem singuri ,fără job,să fim văzuți asemeni unor „paria” ai noii societăți? Micromediul familiei în care am trăit ,cu toate valorile sale este înghițit de macromediul „Societate”, fapt care ne obligă ,fie să alegem mulțimea ,să ne complacem în aceași situație iar și iar ,să ne înnăbușim abilitățile și tendința de afirmare,fie să ne asumăm riscul de a rămâne singuri și a ne  accepta așa cum suntem,fără a avea nevoie de părerea sau aprobarea celor din jur și a realiza tot ce am visat vreodată.

Frica de singurătate se naște ,tocmai, din pricina necunoașterii sinelui.Ne e frică să rămânem singuri cu noi,ne e frică să descoperim ce sălășluiește în interiorul nostru, ascuns de ochii lumii.Vrem să primim ceea ce ne dorim ,pretindem încredere ,acceptare și iertare din partea celorlalți ,dar cum  am putea pretinde lucruri pe care nici noi nu le cunoaștem cu adevărat?De câte ori nu ați avut impresia că ceea ce faceți nu e chiar ce v-ați dori,dar totuși ați continuat să vă mințiți?Probabil de multe ori … și eventual ați găsit imediat un țap ispășitor asupra căruia să aruncați vina.

Refuzăm să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru situațiile neplăcute pe care le creăm și astfel căutăm presupuși vinovați la problemele proprii.De ce să fim singuri când am putea să avem pe cineva alături,pe care să aruncăm vina ,nu?Nu cred că asta e soluția ,din contră ,oricâți țapi ispășitori am găsi,nu vom scăpa niciodată de frustrări,regrete și probleme ,ba chiar le vom alimenta.Și ca un bonus ,îi vom pierde și pe cei apropiați ,iar ceea ce va rămâne ,va fi o singurătate amară.Dacă ne-am accepta sinele și am privi singurătatea doar ca un mod de a ne cunoaște străfundurile ființei noastre,nici nu am mai încerca să aruncăm vina asupra celor din jur,pentru că vom avea mereu răspunsurile la frământările lăuntrice.Singurătatea se poate dovedi a fi un adevărat mentor în parcurgerea călătoriei de cunoaștere a sinelui ,în cazul în care o vom accepta ca făcând parte din viața noastră,definindu-ne.Haideți să încetăm să mai ridicăm baraje în calea singurătății,pentru că aceasta este inevitabilă.Atât timp cât avem un sine propriu,singurătatea e esențială pentru a ne aduce mai aproape de el.Sunt atâtea lucruri pe care nu le cunoaștem despre noi ,încât să ne avântăm în călătoria redescoperirii sinelui ,ar putea fi revelația vieții noastre.

37595565_1761843467256194_3394928874461593600_n

Încercați să aveți o zi doar pentru voi ,să o dedicați propriei persoane.Relaxați-vă!Răsfățați-vă cu cele mai alese gustări și cele mai înmiresmate loțiuni.Recurgeți la introspecție pentru autocunoaștere.Puneți-vă întrebări cu privire la ceea ce vă frământă.Lăsați-le să curgă lin și să se prelingă în conștiința fiecăruia .În tăcere, așteptați să primiți răspunsurile mult dorite.Aveți răbdare să cântăriți propriile dorințe și alegeri.Faceți pași spre ușa sinelui propriu,înceți ,dar siguri.Croiți-vă drumul mult visat spre dobândirea autocunoașterii.Înainte de a pretinde celorlalți să vă cunoască așa cum sunteți,asigurați-vă că ați descoperit tot la  voi înșivă și că nu veți avea surprize ,care vă vor da lumea  peste cap.Cine știe ,poate chiar trăsăturile care vă deranjează la persoanele din jurul vostru ,sunt chiar părțile ascunse ale propriei persoane,pe care nu doriți să le acceptați.

Binecuvântați singurătatea!Faceți pace cu ea și redobândiți-vă prietenia cu sinele !

Nu uitați !Decât cu o companie rău intenționată ,mai bine singuri!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!☀😁

Vis de nemurire

Fiecare dintre noi are o slăbiciune pentru frumos,indiferent sub ce formă prinde contur.Frumosul atrage și ne îmbată mințile.În prezența frumosului devenim naivi,slabi și viciați.De fapt,tot ce ne place nouă ,fiecăruia în parte,etichetăm a fi „frumos” și pentru a ne flata gusturile personale ,atragem și divinitatea în povestea noastră „Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”.Ei bine ,Dumnezeu ne place pe toți ,așa cum suntem ,pentru că suntem creațiile Sale ,El nu are nevoie de dovezi și compromisuri din partea noastră pentru a fi mereu lângă noi .El e păpușarul ,iar noi jucăm propriul rol în ritmul ațelor mânuite de El.

Odată cu evoluția tehnologiei ,tindem să credem că vom reuși să păstrăm frumusețea ce o iubim,sub forma tinereții ,într-o formă intactă ,spulberând orice urmă a bătrâneții.Creme /tratamente/medicamente/ore petrecute în sala de sport/intervenții chirurgicale /invenții de oprire a timpului /criogenizarea etc.- totul pentru a împiedica îmbătrânirea să își facă loc în viața noastră. Tinerețea își poartă aura în ochii noștri;asociem tinerețea cu frumusețea și puterea ,un pachet „all inclusive”.Tinerețea înglobează tot ce ne satisface dorințele și ne așază deasupra întregii lumi,aparent.Semnele bătrâneții ne sperie ,pentru că ne aduce mai aproape de neputință,de singurătate…de moarte.Oricât am încerca să luptăm contra timpului ,valul sfârșitului ne va ajunge din urmă ,mai devreme sau mai târziu.Mereu vor fi persoane mai tinere care ne vor porni pe urme,dar fiecare își are locul lui.Nu mai alergați după tinerețe imediat după ce ea v-a părăsit,orice ați face nu se va mai întoarce.Poate îi veți pune piedică ,dar tot se va ridica la un moment dat și vă va părăsi,pentru a întâmpina noile generații.Nu mai tânjiți după tinerețe ,pentru că și ea are minusurile pe care le-ați resimțit și voi: imaturitate,iresponsabilitate,naivitate,lipsa resurselor,prejudecăți,inimi frânte,vise spulberate,critică etc.Da ,pare frumos să ai mintea unei persoane de 60 de ani și să arăți de 20,dar ce farmec ar avea viața ,atât timp cât ați face totul corect și bine planificat?Ați arde etape,amintiri,învățături,oameni dragi …tot  ce vă condimentează viața și v-a condus până în punctul care sunteți acum.Doar făcând un exercițiu de imaginație,vizualizându-vă propria viață perfectă în minte,fiind mereu tineri și deținând puterea la degetul mic,sunteți siguri că v-ați dori să trăiți acele clipe iar și iar și iar…la nesfârșit?Nu v-ați plictisi să fiți perfecți la nesfârșit?Cunosc persoane care nu pot sta un minut fără să facă nimic,pentru că„se plictisesc” ,cu siguranță nu ar rezista să trăiască o viață veșnică.

sophia-loren-la-fel-de-frumoasa-la-77-de-ani-ca-si-la-30-astazi-e-ziua-ei_22_size2

Sophia Loren

Tot ce ne creionăm în minte pare un paradis,pentru că noi l-am conceput și astfel ne hrănim ego-ul.Ne amăgim crezând  că asta ne va face fericiți.Devenim niște mici zei care programează fiecare aspect al vieții ,ca și cum: am trăi veșnic,vom avea mereu bani,vom fi mereu tineri și frumoși ,iar lumea va fi la picioarele noastre la orice pas.Stiți că „Dacă doriți să-L faceți pe Dumnezeu să râdă,faceți-vă planuri”.Uităm care ne e locul.Uităm că suntem simpli oameni ,care au doar o viață pe care să o fructifice la maxim.Ce facem noi?Fugim de ea.Refuzăm să acceptăm că într-o zi se va sfărși, fie că ne dorim ,fie că nu.Într-o zi ,toți vom ajunge doar o amintire a ceea ce am fost cândva: plini de riduri,km de piele lăsată,trei fire de păr alb în cap,spate îndoit,pocnituri de oase,boli cu nemiluita… în ciuda tuturor încercărilor de a ne agăța de picioarele tinereții ,bătrânețea ne va aștepta pe scaunul său, liniștită și iertătoare,pentru a ne oferi îmbrățișarea ei.Privește-o,ia-o de mână și accept-o!

Viața noastră este o alergătură continuă și uităm motivul pentru care suntem aici :Să trăim fiecare clipă a vieții ca și cum ar fi ultima!Fugim de prezent ,ne afundăm în trecut sau ne îmbătăm cu imaginea viitorului creionat de noi.Zic să nu luăm locul lui Dumnezeu !Noi trebuie doar să ne bucurăm de darul pe care l-am primit : Viața!Restul lucrurilor lăsați-le în „mâinile divinității” sau în orice altă putere în care vă puneți nădejdea.Visați ,dar lăsați ușa deschisă fiecărei oportunități care apare.Tinerețea e argint,dar bătrânețea e de aur!Binecuvântați fiecare perioadă a vieții ,pentru că nu toți au această ocazie.

De multe ori ne dorim să avem puterea de a opri timpul pentru a duce la bun sfârșit tot ceea ce ne propunem ,eventual să putem să ne întoarcem în timp pentru a repara greșelile pe care le-am făcut și pentru a crea contextul favorabil oportunităților pe care ne dorim să le atingem.Întotdeauna sperăm să găsim o portiță de scăpare care să ne pună într-o lumină cât mai bună.De ce să căutăm alternative,când putem să învățăm din greșeli și să încercăm să ne gestionăm timpul cu precizie?Dacă nu suntem capabili să ne planificăm programul unei zile,cu siguranță vom eșua în a ne controla întreaga viața prin intermediul timpului.Să lăsăm timpul să ne uimească!Ce minunat e să primești surprize în fiecare zi!Iar lucrul cel mai interesant e că vom descoperi o altă variantă a propriei persoane ,în fiecare zi!

stiati-ca-astazi-regina-filmului-italian-sophia-loren

„Şi după toţi aceşti ani, eu sunt încă implicată în procesul de auto-descoperire. Este mai bine să explorezi viaţa şi să faci greşeli decât să cauţi siguranţa în viaţă. Greşelile sunt o parte a ceea ce plătim pentru o viaţă deplină.” S.L.

Pot spune că la baza acestui articol stă inspirația ce a  luat naștere în urma vizionării filmului :Strania poveste a lui Benjamin Button (2008)(The Curious Case of Benjamin Button)  https://www.youtube.com/watch?v=lqijVXvw7_E .

Vă invit să-l vizionați și să-l revizionați ,savurându-l cu inima și mintea. Imaginați-vă cum ar fi ca viața voastră să pornească în sens invers?Cât de mult ați mai râvni la tinerețe ?

Trăiește viața atât de intens,încât să nu mai râvnești o alta!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea sa te celebreze!