Toate articolele de Georgi@n@

O ...nimeni ...plină de vise și încrezătoare în unicitate.

Când uiți că nicio clipă nu va fi ca cea din urmă…

6 Iulie – ziua când,acum 3 ani,bunica a părăsit această lume,plecare urmată de lacrimi și dor… Îmi propusesem ca ziua de 6 iulie 2019 să fie dedicată amintirii bunicii…însă,se pare că această zi îmi rezerva și mie o surpriză,de care cu siguranță îmi voi aminti mereu…dar vom ajunge și în acel punct.                                                                                           Mă declar o împătimită a gătitului.Gătesc de la 11 ani (aș fi dorit să încep mai devreme,dar mama nu mă lăsa mă apropii de bucătărie,până când s-a lămurit că bucătăria nu va sări în aer,cât timp voi găti și că îmi cunosc foarte bine sarcinile).Azi pot spune că îi fac concurență mamei,pe care o consider cea mai bună bucătăreasă(bunica gătea divin,de aceea s-a moștenit și gustul pentru gătit în familie).Acum pare că voi dezvălui o rețetă incredibilă de mâncare…poate ar fi fost de preferat, însă nu e vorba despre acest subiect.

Acum 2 zile ,după aproape 11 ani de gătit ,în care am încercat felurite rețete,gusturi și combinații de ingediente…m-am fript…da știu ,când ești în bcătărie te mai frigi din neatenție,grabă sau neîndemânare(mulți ar spune :„Trece până te măriți.”…dar nu e doar atât …

Mă hotărâsem să-mi prepar niște frigănele,să simt gustul copilăriei,pe care aproape-l uitasem(nu am apucat să gust frigănele făcute de bunica,dar făcusem de atâtea ori că erau „floare la ureche” pentru mine.).Pusesem puțin ulei,așteptasem să se încingă și mă apucasem de treabă.Numai că, într-o fracțiune de secundă ,m-am trezit cu mare parte din ulei ,pe față,gât și mâna stângă.Pe moment,nu știam pe ce să pun mâna să înlătur uleiul. M-am șters cu prosopul,am pus sare și ulei pe ce porțiuni de piele am apucat și am dat fuga la oglindă,să văd cât de grav e…privindu-mă în oglindă ,am avut un șoc :eram toată roșie… deasupra buzei aveam o arsură semnificativă ce se extidea spre obraz,sub buza de jos și în barbă aveam alte arsuri,mi se dusese si pielea,iar pe gât în jos se puteau vedea vreo șase pete roșii, care ulterior se transformaseră în beșici destul de vizibile și inestetice;pe mână aveam alte două arsuri…mă priveam în oglindă .Nu realizam cum de a sărit atât de mult ulei pe mine ….și nu-mi venea să cred că eram aceeași persoană de acum câteva clipe…înainte radiam de voie bună,acum lacrimile îmi curgeau șiroaie…și mă gândeam cât de incertă e clipa ce va urma…Timp de câteva momente mi se înșiruiau în fața ochilor, oamenii care mă admirau pentru aspect,care poate se vor uita la mine acum cu milă sau mă vor compătimi sau pur și simplu se vor distanța…și mi-am zis că în aceste momente chiar poți vedea cine te apreciază pentru ceea ce ești ca persoană și nu doar pentru aspect…și în același timp ,realizam că totul putea fi mult mai rău…că probabil aceste arsuri vor trece în câteva luni,dar sunt oameni care trăiesc cu arsuri întreaga viață,purtând semnele durerii ce au trăit-o…și care se bucură de fiecare clipă și au învățat să se accepte și să se iubească așa cum sunt,realizând că nimic nu ni se cuvine.

Nu ni se cuvine nimic din ceea ce deținem,nimic din ceea ce Dumnezeu ne-a oferit.Tot ceea ce deținem : bani,faimă,frumusețe,sănătate …oricând pot dispărea și lăsa în urmă doar ruine…

Pentru mine,ziua de 6 iulie 2019 este despre conștientizare,despre prețuire și recunoștință.Dacă cu câteva zile înainte aveam tot ce-mi trebuia și nu înțelegeam de ce nu mă pot bucura de nimic,după această zi ,în ciuda pățaniei mele,care va fi destul de vizibilă ceva timp,am realizat că fericirea vine din interior și nu sunt limite care să o oprească,numai limitele proprii,pe care noi ne încăpățânăm să ni le așezăm în cale.Am ieșit la piscină,am râs ,m-am relaxat și am uitat de arsuri…eram tot eu ,dar mult mai conștientă că eu sunt mai mult decât aspect…și nu ,nu vedeam milă în ochii oamenilor,simțeam că mă privesc ca înainte,doar pentru că eu nu mă simțeam cu nimic diferită decât cea de dinainte,poate singura diferență era că cum chiar mă bucuram de ceea ce simțeam,vedeam și făceam.Poate doar oglinda îmi mai amintește ce demoralizată eram,dar cu siguranță voi fi mult mai atentă cu mine de-acum.

Și,deși pe moment mi-am promis că nu voi face frigănele prea curând,cert e că, nimeni și nimic nu mă poate ține departe de bucătărie.

Poate că ne confruntăm zilnic cu nenumărate piedici,pierdem lucruri ,oameni și părți din noi,dar cu siguranță devenim mai puternici și mai dispuși să trăim,nu doar să existăm.Priviți partea plină a paharului,dincolo de tot ce pare rău și ireparabil.Dumnezeu dă fiecaruia cât poate duce.Și,da …pot fi eu și cu arsuri!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Reclame

Ai vrea…

  • Ai vrea să crezi că totul are-un rost,că nimic din ce a fost sau ce va fi ,nu e în zadar…
  • Ai vrea să-l privești pe cel de lângă tine ,iar ochii tăi să-i îmbrățișeze pe ai lui…
  • Ai vrea să odihnești în palma ta orice fărâmă de viața care ți se-așterne-n cale…
  • Ai vrea s-atingi cerul ,să guști din măreție…
  • Ai vrea să netezești încrețiturile copacilor,care-au ținut în spate atâtea generații…
  • Ai vrea s-apropii Soarele de Lună,să-i împletești în a Cerului cunună…
  • Ai vrea să răcorești pământul uscat,bătătorit de-atâția pași ce l-au călcat fără de milă…
  • Ai vrea să zbori,prinzându-ți aripile tale de-ale suratelor înaripate ,avântându-te într-o nesfârșită călătorie…
  • Ai vrea să pătrunzi străfundurile Pământului ,s-aduci și Răului încă puțin Bine…
  • Ai vrea să respiri viața în mii de parfumuri florale,care să-ți fie impregnate în a ta ființă…
  • Ai vrea să pășești pe-un nor pufos,desculț și cu mintea goală…
  • Ai vrea să păstrezi câte o crâmpeie de bucurie pentru fiecare suflet ce-ți apare-n cale…
  • Ai vrea să mângâi capetele plecate,care cer alinare,sădindu-le speranța-n suflete…
  • Ai vrea să  răsplătești orice trudă cu iubire…
  • Ai vrea să vindeci adâncurile trupurilor bolnave, ostenite de vremuri…
  • Ai vrea să limpezești apele învolburate ce agită legăturile de sânge…
  • Ai vrea s-auzi că nimeni nu a dat uitării-rădădina ființei sale și gustul plaiului natal…
  •  Ai vrea să fii trezit de gălăgia jocurilor copilăriei ce dădeau viață drumurilor de țară…
  •   Ai vrea să te întâmpine în drumul tău numai chipuri vesele,luminându-ți privirea…
  •   Ai vrea să simți că fiecare clipă e o bogăție infinită,învelită-n timp…
  • Ai vrea să reconstruiești istoria izbândirilor,fără victime pierdute-n sfârșire…
  • Ai vrea să oferi viață sufletelor aflate la granița neantului…și simțire,celor rătăcite sub mantia morții…
  • Ai vrea să faci din real o scenă a tuturor posibilităților…
  • Ai vrea ca imposibilul să poarte masca posibilului în piesa vieții tale…
  • Ai vrea să trăiești doar cu aer… și să fie suficient…
  • Ai vrea să existe un final fericit pentru fiecare filă din cartea anilor tăi…
  • Ai vrea să răscumperi tot ce ți-a fost luat cu știre sau cu neștire…
  • Ai vrea să dai uitării vorbele ce ți-au atins auzul,dar și pe cele care s-au aruncat de pe buzele tale,ajungând ca un glonț în inima celuilalt…
  • Ai vrea să recâștigi timpul secat de-atâtea supărări ce ți-au înveninat sufletul…
  • Ai vrea să fii Tu -oricum,oriunde,oricând ,cu oricine…
  • Ai vrea să redai tot ce îți apasă sufletul asemeni unei pietre de moară…
  • Ai vrea ca oamenii să fie umani și să cunoască limitele privilegiului de a fi „om”…
  • Ai vrea să vezi cupluri care-și țin mâinile lipite și împreunate din mult prea multă iubire…
  • Ai vrea să admiri părinți,care-și fac timp pentru ai lor copii ,oricât de ocupați ar fi…
  • Ai vrea să apreciezi că iubirea cântărește infinit de mult în fața orgoliului,faimei și a banilor…
  • Ai vrea să lași ca fiecare lacrimă ce-ți inundă ochii să-ți curgă șiroaie pe față atunci când simți că nu mai poți…
  • Ai vrea să conteze adevărul spus din inimă și nu miciuna învelită-n laude…
  • Ai vrea să se pună accent pe esență ,nu pe ambalaj…
  • Ai vrea să faci din libertate-poezia ta…
  • Ai vrea să visezi cu ochii deschiși realitatea ce va urma…
  • Ai vrea să cucerești inimi și să alini suflete rănite de dor…
  • Ai vrea să iubești și să fii iubit,măcar într-o viață…
  • Ai vrea să trăiești ca și cum azi e unica zi,în care poți gusta tot ce îți dorești…                                                                               Ai vrea…

 

Și câte nu ai vrea ?Așa-i?

Fiecare e liber să viseze,să tindă spre absolut.Poate că,uneori,nimic nu e așa cum ne-am dori,dar un licăr de speranță va ghida spre noi luminița de la capătul tunelului.

Visați!E gratis!Faceți ca visurile voastre să devină realitate.Schimbarea începe cu fiecare în parte,din interior spre exterior.

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

 

 

 

 

14/24 februarie-Iubire sau …caterincă?

Eu vreau să cred în iubire …vreau să cred că există iubiri ce țin o viață ,dacă nu chiar și dincolo de ea…vreau să cred că oamenii dăruiesc lucruri din iubire și nu pentru a nu rămâne în urmă față de ceilalți…

Da,de la începutul lunii tot văd postate glume,meme-uri,ironii cu privire la aceste zile.Tuturor ne plac glumele,dar 14/24 februarie a devenit mai „funny” decât 1 aprilie…totuși,nu realizăm că ne autoironizăm,pentru că tânjim după iubirea adevărată,care rămâne doar un mit pentru mulți dintre noi.Aceste zile au fost create spre a a dărui și mai multă iubire,spre a celebra iubirea de zi cu zi,nu pentru a mima iubirea cu o grămadă de cadouri doar în aceste zile.Adevărul e că suntem triști …mai ales femeile,care asteaptă aceste zile pentru a primi atenție,pentru că,măcar în aceste zile,de gura lumii,bărbații se gândesc să cumpere cel puțin o floare sau o ciocolată.Cine zice că aceste zile trebuie  să fie o povară și o pagubă pentru bărbați?Dacă în fiecare zi ați arăta cât vă iubiți aproapele,prin orice gest,aparent nesemnificativ,credeți că ar mai conta aceste zile?Ar fi doar o ocazie în plus de a savura iubirea.Știți,în spatele acestor glume,stă un mare adevăr„Nu mai știm să iubim,să oferim din suflet și ne pierdem în monotonia zilnică.”A dori să primești atenție și să te simți iubit,nu sunt simple mofturi,sunt nevoi interioare,care ne flămânzesc sufletul.Poate că,în loc să alergați după cadouri,ar trebui să vă luați partenerul în brațe și să-l sărutați cu foc…nici un cadou nu poate egala iubirea oferită din inimă,cu fiecare clipă.

Acum doi ani,oarecum intrigată de cum e „celebrată” iubirea ,m-am hotărât să scriu ,să-mi aștern propria părere despre semnificația acestor zile  „ale iubirii” ,nu cea mai aproape de adevăr,dar cu siguranță,născută din suflet :

„14 februarie- aparent ziua în care îndrăgostiții celebrează iubirea.❤️Totuși,dacă aruncăm o privire la cei de lângă noi👈 sau pe rețelele de socializare,se poate observa că această zi e cam problematică.Cuplurile,orbite în fericirea lor nu pierd nici o ocazie să-și arate superioritatea față de cei ”single” bătuți de soartă,iar cei singuri le plâng de milă celor care s-au legat la cap fără să-i doară,făcând caterincă de cuplurile ”fake”.
În linii mari cam așa stă treaba …și ne întrebăm:Buuun…și iubirea unde-i?
Ok, admitem faptul că există cupluri făcute la foc automat🔥,în ziua de 14 sau 24 februarie pentru a fi în trend,numite ”combinații de-o zi”,de asemenea se remarcă și cei care se complac într-o relație ,așteptând minunea de mâine…de altfel ,sunt și unii care își blesteamă ⚡️ soarta că nu au revenit la stadiul de ”single” mai demult- zic să nu generalizăm,căci există cupluri care se iubesc💑 cu adevărat,nu de azi,de mâine,pe care voi –cei ”single”- le invidiați și pentru care aceste 2 zile sunt doar motive în plus pentru a-și împărtăși plenitudinea🌞 ce se naște din iubirea adevărată(de necrezut,dar încă există în această lume🌕),pentru care fiecare zi alături de celalalt e ca un untdelemn aromat pentru suflet.Mda,poate e o formulare cam siropoasă🍶,dar aveți grijă să nu cumva iubirea să vă pună piedică și să ajungeți poate mai dulci🍭🍫 de atât 😋
Se observă o tendință tot mai evidentă a celor singuri de a-și testa limitele ironiei lor pe baza ” penibilei fericiri” a celor ce se iubesc,probabil acest fapt îi face să se înalțe în proprii lor ochi👀 ,dar cu siguranță îi coboară în inima lor❤️…de fapt,frustrarea singurătății strigă ,pentru că-de ce să nu recunoaștem?nouă ,oamenilor,ne este o teamă😱 groaznică de a rămâne singuri,ne roade pe dinăuntru acest lucru și în loc să ne încărcăm cu bucuria😊 celor din jur,o criticăm și o mur dărim în ultimul hal în ochii celorlalți.Destul de jalnic ,nu?!În această situație mai poți pretinde iubire? NU,primești ceea ce oferi și e mai mult decât suficient.

Toate aceste lucruri se întâmplă pentru că ne negăm sinele,îl ascundem undeva în întuneric,pentru că nu suntem capabili să apreciem liniștea și fericirea ce se ascunde în fiecare din noi.😌Bârfa,invidia,aroganța,ipocrizia,falsitatea,chiar și frica,toate acestea sunt produsele negării de sine.Poate voi,cei din cuplu,credeți că vi se cuvine fericirea pe care o aveți și partenerul ideal pe care îl vedeți lângă voi,dar vă mințiți singuri.Bogăția💎 și sursa fericirii voastre este propria persoană.Voi aparțineți iubirii,nu ea vouă.Poate că persoanele singure sunt în acest stadiu pentru că alesul⛅️ nu a ajuns încă în viața lor,dar asta nu înseamnă că nu pot cunoaște iubirea și fericirea fară el,tot ce ne înconjoară e demn de iubit,ceea ce nu putem afirma tot timpul despre noi.Firul vieții are o culoare ❤️💛💚💙💜diferită pentru fiecare în parte.Părcă Cineva a spus cândva un lucru de care se pare ca nu dorim să ne amintim:Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.
Vrem iubire,apreciere,respect,mărire,etc…dar oare vrem să oferim toate aceste lucruri?!
Fie că sunteți singuri sau formați un cuplu,celebrați iubirea față de orice vedeți în fața ochilor .
Lăsați iubirea să își facă treaba.
Nimeni nu are de demonstrat nimănui nimic.
Ce contează ca e o sărbătoare românească sau nu?Fiecare zi ar trebui să fie plină de iubire…da ar trebui ,asta dacă nu vă încăpățânați să distrugeți fiecare zi în parte cu bună știință .
La mulți ani celor pentru care iubirea nu ține cont de ”unde”,”ce”,”cine” , ”cum”!💞👏👌🎁🎊🎉🎀😍😌🍸”.

  • Noi toți ne-am născut pentru a iubi. Acesta este principiul existenței noastre și singurul său sfârșit. – Benjamin Disraeli

Iubiți.Simțiți.Dăruiți.Deschideți-vă inimile mai întâi ,nu buzunarele! 😉

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze! ☀😀

Când nu mai rămâne nimic…

Scriu pentru tine,femeie pierdută în războiul sentimentelor contradictorii, ce te încearcă de fiecare dată când el te dezamăgește…De ce te mai chinui să arăți lumii întregi zâmbetul înghețat ce a rămas imprimat pe chipul tău,doar pentru a păstra aparențele,care sunt la fel de înșelătoare ca însăși realitatea…Te temi că lumea va vedea craterul din inima ta?Încă îl protejezi,așa-i?Ți-e frică să admiți că ai ales greșit,când toată lumea îți spunea să nu te grăbești…nici încercările tale deșarte de a-l ridica în slăvi în fața tuturor nu te mai mulțumește,din contra,te dor … pentru că te minți singură .El nu a fost vreodată ceea ce ți-ai fi dorit și nici ce ai fi meritat .Ai ales să privești imaginea ideală a lui,creionată de propria ta minte și … ai eșuat lamentabil.

Poți sta liniștită,nimeni nu-ți vede goliciunea sufletului,nimeni nu știe cauza tristeții din ochii tăi,motivul pentru care eviți să întâlnești privirea cuiva -fiecare e mult prea ocupat să se ocupe de sine.Numai tu ai uitat.Ai uitat că nu ai nevoie de nimeni,pentru a fi tu….Offf…am pierdut din vedere că nici nu mai știi cum erai înainte de El… Ai uitat că nu stăteai nici o secundă unde nu simțeai că nu îți este locul ;ai uitat că liniștea era cea mai importantă pentru tine și nu permiteai nimănui să o tulbure,ai uitat că nu ofereai șanse pe bandă rulantă,iar dacă erai dezamăgită,plecai fără a privi în urmă;ai uitat câtă încredere aveai în tine și cu câtă hotărâre îți apărai mereu părerea;ai uitat ce înseamnă să simți fericirea;ai uitat să faci lucrurile care îți plac,fără a da explicații ;ai uitat să zâmbești fără motiv ;ai uitat să ai grijă de tine; ai uitat să te simți frumoasă;ai uitat că totul era posibil pentru tine;ai uitat că nu vărsai o lacrimă pentru nici un bărbat și mai ales în văzul lumii…ai uitat de tine cu totul…

Ce ai ajuns acum? O frunză firavă în bătaia vântului.Îmi vei spune că la început era altfel…Bineînțeles că era alfel,era perioada de îndrăgostire,când totul e roz și ambii sunt topiți de iubire…dar chiar și la început au fost certuri,fii sinceră cu tine!Și certurile s-au repetat …și momentele când voiai să comunici cu el… și el pleca fără să privească în urmă.Pierdeai nopțile gândidndu-te cum să faci să fie bine pentru amândoi,cum să-l faci să te asculte…nici până azi nu ai reusit…Știu,îți zice că te iubește.„Te iubesc” a devenit cea mai bună scuză pentru a-ți unge sufletul,după ce te-a rănit…aceste cuvinte sunt tot mai dese după certuri s-au despărțiri,apoi când vă împăcați ,totul o ia de la capăt.Câte șanse mai poți oferi fără să primești nimic? Nici lacrimile tale nu-l mai surprind.S-a obișnuit să te vadă plângând .Știe că-ți trece.Așa sunt femeile,nu?!Mama ta nu te-a vazut niciodată plângând până când ai început relația cu el.Ai devenit slabă ,nu-ți poți controla lacrimile ,nici sentimentele ,nici nervii ,nici frustrările…le aduni pe toate în inima ta ,până într- o zi când va face „BOOOM” și nu va mai rămâne nimic din tine.

Trezește-te!El nu se va schimba.Îi e prea frică să te piardă,pentru că aduci un plus imaginii sale,pentru că ești acolo pentru el în orice clipă ,îl cunoști și îl accepți indiferent de ce ar face și lumea îl invidiază pentru că e alături de tine.Ești un moft .Un trofeu,pe care-l dorește doar pentru el.Chiar vrei să-ți petreci întreaga viață în globul de sticlă din mâna lui?De câte ori te-a împăcat în momentele grele? De câte ori ți-a zis cât de mult contezi pentru el ,privindu-te în ochi?De câte ori a făcut eforturi să-ți alunge lacrimile?Niciodată.Aproape de fiecare dată a ales să plece și să te lase cu toate fricile și frustrările tale.„El nu se ceartă.”El fuge la prima piedică,lăsându-te în urmă și apoi a doua zi se comportă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. De fapt,nici nu cred că te iubește,iubește doar imaginea persoanei lui alături de tine.

Acum te gândești că se revanșa cu niște flori sau alte atenții ,din când în când…totuși nu e ciudat că numai în astfel de momente tu primeai atenție?Îți cunoaște slăbiciunile.Știe că orice ar face,tu îl vei ierta,pentru că îl iubești. Nu-i așa că nu pierdea nici un moment să-ți facă reproșuri pentru toate eforturile sale pe care „tu nu le apreciezi”?El făcea totul în relație,tu erai degeaba.De câte ori te suna,nu te întreba cum te simți ,ci unde ești.Trebuia să dai raportul pentru orice faci cu toate detaliile:oră,loc,durata etc.Și ,bineînțeles că reproșurile continuau să apară.Era vina ta pentru că băieții erau cu ochii pe tine,mereu îți zicea,deși tu nu îndrăzneai să întorci privirea.Ai început să te simți vinovată și pentru faptul că respiri,fără să fie el prin preajmă.

Mereu te-ai gândit să-l mulțumești pe El.Chiar și atunci când simțeai că nu mai poți ,tu erai cea care-l ridica .El era mai presus de tine.Ai fi trecut peste orice ,doar pentru fericirea lui(nu și a ta)…dar ai rămas fără nimic.Recunoaște că ai obosit să tragi de tine pentru a face să fie bine.Nu ai pic de energie să te trezești dimineața.Nicio zi nu mai are rost.Faci totul pentru că trebuie.Nici încercarea ta de a părea fericită nu dă roade.Te chinui !Ochii tăi cerșesc un moment de bucurie.Și e incredibil că El tot de la tine așteaptă bucuria.Dar ți-a luat tot:libertatea,pofta de viață,bucuria,energia ,iubirea,încrederea…tot…ai rămas goală .Ce mai poți oferi dacă nu mai ai nimic?În continuare el cere atenție…habar nu are că nici dacă ai vrea ,nu ai mai putea să oferi.A rămas doar praful…

Uită-te puțin în oglindă!Privește-ți marea nesfârșită de tristețe din ochi,cearcănele ce-i înconjoară,buzele amorțite și obrajii fără pic de culoare…când ai fost fericită ultima oară?Nu știi.A trecut atât de mult timp…Știu ,ți-e dor de vechea TU!Dar acea TU s-a pierdut de mult timp…pornește îm căutarea ei și regăsește-te.Găsește curajul să fii singură.Pune punct și nu mai privi înapoi!Nu te complace într-o relație care nu-ți va oferi nicicând ceea ce meriți.Te-ai pierdut pe tine,ai plătit cel mai mare preț pentru NIMIC!Amintește-ți că poți orice !Mai bine singură ,decât singură în doi.Bucură-te de viață și vindecă-ți inima.Oferă-ți timp să fii singură.Ai nevoie să fii cu tine.Amintește-ți cum ești ,ce vrei și alături de cine ai vrea să pășești în viață .Amintește-ți ce meriți cu adevărat!Restul sunt doar vorbe.Nu lăsa pe nimeni să devină o prioritate în viața ta!

Singura persoană de care ai nevoie cu adevărat ,ești TU!


“Frumuseţea începe în momentul în care decizi să fii tu însăţi” – Coco Chanel

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Sărbătorile se nasc în fiecare inimă

Sărbătorile viiin…Sărbătorile tot vin de prin noiembrie.Da,probabil ne-am săturat cu toții de atâta propagandă pentru a cumpăra cât mai multe … traficul este de neocolit,magazinele goale,febra cumpărăturilor nu iartă pe nimeni ,cu atât mai puțin pe români .Românul se remarcă de Crăciun prin intermediul meselor îmbelșugate cu de toate, pentru orice musafir care  îi trece pragul.Toți se întrec în a-și aranja casele și brazii într-un mod cât mai unic ,ca mai apoi să posteze forografiile în mediul online.Ce rost are să faci poze dacă nu ai unde le afisa?!Știu că,mai ales azi,sunteți exasperați cu urările,sau mai bine spus ,cu aceleași urări an de an ,copiate de pe internet ,chiar de la persoane pe care nu le cunoașteți …dar oare chiar trebuie să vedem negrul în orice?

Gospodinele sunt în febra curățeniei și a gătitului ,timp de zile întregi.Poate părea o monotonie și o corvoadă să petreci timp în bucătărie gătind ,când se poate comanda mâncarea,nu?Și întrebarea e:Unde e farmecul?Sinceră să fiu,ador mâncărurile tradiționale,dar și mai mult ador să le gătesc:julfă,cozonac,sarmale,chișcă,cighir,bors,tobă,cârnați,etc-nu vor avea niciodată gustul așteptat dacă nu vor fi gătite în casă.De fapt ,dincolo de bucatele rezultate ,e vorba despre atmosfera caldă și antrenantă,plină de povești și râsete fără sfârșit ,în timp ce mâinile lucrează cu zor,pe fundalul creionat de colinde.În câteva zile ,reușești să reînvii întreaga copilărie ,stând în aceeași bucătărie în care ai crescut.Ce altă încăpere din casă mai e la fel de primitoare ca bucătăria?Niciuna.Nimic nu ne adună împreună mai mult ca mâncarea,gătită cu dragoste ,pe care o împarți cu cei dragi.

Poate că sunt românii mână largă de sărbători: în general,fac excese de mâncare,ca mai apoi să-și petreacă cele 3 zile de Crăciun(cel puțin) în spital,poate că risipesc mâncarea,golesc magazinele și fac băute pe-ntrecute cu prietenii ,dar un lucru e clar :de sărbători e puțin probabil să ieși din casa unui român cu burta goală și plictisit.Suntem cunoscuți ,mai ales ,pentru mesele îmbelșugate și gustoase ,de care nu ne putem desprinde nici dacă suntem la mări distanță de casă ,pentru tradițiile care încă se mai țin,mai ales în zonele Bucovinei și Maramureșului și mai ales,pentru distracția pe care o putem fructifica în orice context.

De când se întâmplă ca o urare în plus să strice(chiar și copiată)?Oare nu contează,totuși,că cineva se gândește la noi?Da,poate cheltuim extrem de mulți bani pe cadouri,dar oare dacă iubești ,te mai gândești la bani?Cine se poate abține să nu ia cadouri celor dragi,părinți,bunici,copii,frați,prieteni,când ei sunt tot ce ai mai scump?Oare nu toate încercările noastre de a face totul să arate cât mai bine și de a cheltui tot mai mult pentru a încărca mesele,sunt,de fapt,pentru ai avea mai aproape pe cei dragi?Ce rost ar avea banii,călătoriile,succesele dacă nu ai avea cu cine le împărți? Tot ceea ce facem,întreprindem pentru a primi atenția celor din jur.Orice poză postată pe rețelele de socializare e pentru a-ți confima că ești important și pentru a ști că măcar o persoană te admiră pentru ceea ce ești și pentru ceea ce realizezi.

Nu credeți că am ajuns prea triști tocmai pentru că găsim câte o chichiță în orice și la orice persoană?Poate că acum nu realizăm,dar în fiecare an ,persoanele pe care le aveai la masa de sărbători dispar ,din varii motive și nimeni nu ne garantează că îi vom mai vedea vreodată…oare se merită să irosim timpul căutând nod în papură?Faceți un exercițiu de imaginație și priviți-vă pe voi,în jurul vârstei de 80 de ani,singuri,stând pe fotoliu,cu telefonul în brațe ,așteptând ca cineva să-și aducă aminte de voi,să dea măcar un telefon,un sms,chiar dacă v-a lăsat vederea …și așteptați în zadar,pentru că toți au uitat de voi .Și pentru un moment vă amintiți ce frumos ar fi fost să primiți măcar o urare copiată de pe internet,măcar știați că existați pentru cineva.Oare dacă am privi astfel lucrurile,nu am aprecia mult mai mult totul?Orice cuvânt,orice gest ,orice faptă contează.Nu lăsați nimic nerăsplătit!

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum ,în prag de sărbători,vă urez să aveți inimile deschise,să-i primiți pe toți ce-i dragi,care vă bat la ușă;să aveți ochii calzi și plini de lumină pentru a vedea în orice lucru bunătatea;să aveți urechile descoperite pentru a savura fiecare colindă și clinchetul clopoțeilor ce sunt ținuți strâns în mânuțele firave ale celor mici;să aveți buzele moi și catifelate pentru a-i sufoca cu pupici pe toți cei dragi și ,totodată,brațele deschise larg pentru a-i cuprinde cu iubire pe cei care v-au pășit în suflet .

Bucurați-vă de Nașterea Domnului cu fiecare clipă care trece!Nu lăsați nimic să vă întunece sărbătorile și înconjurați-vă de cei dragi.Arătați-le că vă pasă ,dar mai ales cât de mult îi apreciați.Chemați-i pe cei săraci la masă cu voi.Oferiți-le mâncare animalelor ce hoinăresc pe drumuri.Fiți buni ,mereu ,dar mai ales de sărbători.Fiți oameni și mai mult de atât.Dumnezeu ne-a creat fără limite,să nu ne limităm la nimicuri.Vedeți mereu partea plină a paharului!Dăruiți din inimă,orice!Nu sărbătoriți banii,ci persoanele dragi!Bucurați-vă de fiecare surâs de copil,de fiecare încrețitură de frunte a celor înaintați în vârstă și de fiecare  indiscreție e celor tineri.Timpul nu așteaptă.Gustați fiecare linguriță de viață până la ultima picătură de zeamă.Stoarceți tot ce are viața mai bun de oferit și nu veți regreta!Fiți cea mai bună variantă a voastră!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze! 😁☀

Ho ho ho!Moșul fie cu voi!🎁🎀🎅

O noapte atipică

Probabil ați simțit ,măcar o dată,nevoia de a evada din rutina zilnică,care vă împiedică să savurați bucuriile vieții.Eu,sinceră să fiu ,îmi doream să ies și să îmi clătesc ochii și cu alte priveliști decât nesfârșitele file ale cărților de drept.Zis și făcut.Așa se face că,împreună cu alte 3 fete dragi mie am mers la concertul artistului F. Charm de pe 10 noiembrie.La drept vorbind ,nu sunt nici o împătimită a distracțiilor sau a nopților pierdute prin club ,dar această ieșire mi-a adus mult mai multe emoții decât m-aș fi așteptat.

Nu știu câți dintre voi îl cunosc pe artistul și totodată compozitorul F.Charm sau câți îi agreează piesele ,dar în ultimul timp m-am lăsat cucerită de versurile sale,pentru că regăsesc în ele dorința ce zace în mine,de a dezvălui lumii adevărata bucurie a vieții,care ia naștere din lucruri mici și simple.Pentru mine întreaga noapte a fost o premieră,locația ,un club din Iași ,o vedeam tot cu această ocazie ,dar pot spune că a fost un cadru extrem de familiar ,care a fost creat nu de artistul F . Charm ,ci de omul din spatele hainelor,Bogdan.

47398333_1969546603121547_5075195457332838400_n

De obicei ,se creează o barieră între artiști/vedete și „oamenii de rând”.Chiar ne surprindem și pe noi,privindu-i la TV sau auzindu-i la radio ,cum cădem în capcana etichetelor și le subestimăm calitățile prin prisma acestui fapt.De multe ori spunem :„Așa-s vedetele.” , „Au uitat de unde au plecat.” , „Se lăfăie în bani!”,când de fapt, noi îi așezăm pe un piedestal ,ca mai apoi să le găsim defecte și să le aducem critici.Noi îi creăm pe cei din jur.În ciuda tuturor aparențelor ,artiștii /vedetele ,în general,sunt,ca și noi,simpli oameni cu defecte și calități,cu succese și eșecuri,doar că ei își pun viața pe tava ce se află în fața ochilor noștri flămânzi și critici,asumându-și acest lucru.

Stând în fața scenei,am privit un om ,”cu alte haine decât noi ,dar având același sânge”,care ne-a pus în mâini propriul său suflet ,iar în câteva minute și-a prezentat întreaga viață ,prin intermediul versurilor create de el ,cu sinceritate ,căldură ,dar mai ales cu emoție.Nu mă așteptam ,însă m-au încercat lacrimile ,auzind versurile melodiei „A fost odată”.Încă de la primul vers ,m-a copleșit emoția ,amintindu-mi de copilărie ,dar mai ales de bunica ,care a plecat din această lume.Oricât de ciudat ar părea,fiind într-un club,în care distracția ar trebui să fie în toi,în timpul unui concert,înconjurată de alți tineri,eu am început să plâng,iar lacrimile îmi curgeau șiroaie.Acest lucru e dovada clară că emoțiile și sentimentele nu țin cont de timp și spațiu,ele există și ne surprind în orice moment.

47373533_1969472456472432_451147359091425280_n

Dar surprizele nu au încetat să apară …la un moment dat,un tânăr din fața scenei,s-a apropiat de F. Charm și i-a mărturisit că ar avea câteva versuri pe care să le împărtășească celorlalți,iar gestul lui Bogdan( pentru că încă o dată F. Charm a arătat că este om,mai întâi de toate) a fost fără ezitare ..i-a dat mâna sa și l-a poftit pe scenă,punându-i la dispoziție și unul din negativele sale pentru ca versurile tânărului să prindă contur .De altfel,pe tot parcursul momentului,F.Charm a trăit versurile alături de acel tânăr și a stat lângă el ,încurajându-l ca un tovarăș sau mai bine zis „ca un frate”,pentru că el ne-a făcut să ne simțim în familie.Eu nu cred că orice alt  artist ar permite oricărui fan să urce în locul său pe scenă,cât ar clipi.Dincolo de orice ,a fi om e mai presus decât a fi artist,iar F. Charm a dovedit asta de cum a pășit pe scenă.

Și ,da ,a fost o noapte de neuitat și cu siguranță merită a fi repetată!

Oricât de ocupați am fi ,să nu uităm că orice moment de relaxare e binevenit și meritat.Din momentul în care veți privi dincolo de aparențe ,veți înțelege totul …și mai mult de atât.

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

 

Deschidere spre artă

Pe 5 octombrie 2018 a avut loc ediția a III-a a Nopții Albe a Galeriilor(NAG) la Iași și în alte 12 orașe din țară,organizat local de Asociația Culturală AltIași .Interesant la acest eveniment este că accesul la o serie de galerii,expoziții și ateliere ale artiștilor este gratuit,cei interesați având la dispoziție liste și hărți cu locațiile deschise pe care vor să le viziteze,ba chiar,la fel ca și în anii trecuți,s-au organizat tururi pietonale ghidate și tururi pentru bicicliști.Anul acesta s-au oferit și tricouri personalizate celor care reușeau să obțină stickerele cu cele 8 galerii principale din Iași,într-un final 4 echipe de participanți doreau să obțină ultimul tricou rămas.Probabil mulți dintre voi așteptați evenimentul în fiecare an sau sunteți la curent cu toate evenimentele din orașul vostru -cert e că informații se găsesc din plin pe Internet ;evenimentul NAG a fost prezentat prin tot orașul prin afișe,stickere,pliante,cu două săptămâni înainte de această seară.

44334747_253477028673093_8029734547224526848_n

Am ales să vorbesc despre acest eveniment,nu întâmplător,ci pentru că am fost implicată ca voluntar,atât anul trecut ,cât și anul acesta,făcând parte din echipa de promovare,reușind să privesc lucrurile îndeaproape și să surprind unele nuanțe ale firii omenești. Am împărțit pliante atât în licee,cât și în cadrul punctelor de atracție ale orașului,întâlnind varii tipologii de  persoane-destul de reticente în a accepta un pliant întins de o persoană zâmbitoare,persoane care erau contrariate de faptul că pretindem a fi voluntari,dar în schimb primim bani pentru a face acest lucru ,persoane care în graba cotidiană nu mai priveau pe nimeni,persoane care zâmbeau politicos,făcând semn cu mâna că nu au nevoie de hârtii pe care să le arunce în secunda 2 la coș,persoane care întrebau dacă trebuie să dea bani pentru acele pliante ,cât și persoane care apreciau atât evenimentul,cât și intenția noastră ,spunând că e nevoie de mai multe astfel de evenimente pentru a scoate orașul din amorțeala monotoniei.

44416408_343025559603816_7689233100525535232_n

M-a marcat faptul că oamenii au devenit paranoic de suspicioși în privința acceptării anumitor lucruri de la cei din jur,pentru că ceea ce se promovează sunt aspectele negative:furt,înșelătorie,minciuni,vise false …iar majoritatea oamenilor refuză să mai creadă și ceea ce se așterne în fața privirii lor.În mijloacele de transport,în intituțiile în care avem acces ,în complexe comerciale ,pe rețelele de socializare ,peste tot vedem fel de fel de afișe „Atenție la hoți”,astfel încât am început să vedem negru tot ce e alb de fapt.Oricât am încercat să-i explic unei tinere faptul că „a fi voluntar” presupune a întreprinde activități din pură voință în baza unui contract de voluntariat și nimic mai mult ,remunerația nu există ,fiind în dezacord cu postura de voluntar ,într-un final am primit același răspun :„E imposibil să faci astfel de lucruri fără a primi nimic.Mințiți lumea!”.Te gândești că persoanele mai în vârstă nu sunt la curent cu astfel de noțiuni și e normal să primești contraargumente din partea lor,însă când te confrunți cu persoane apropiate de vârstă cu tine,chiar nu știi cum să le combați și într-un final renunți,pentru că cine nu vrea să privească un alt punct de vedere ,nu o va face nici după alte mii de explicații.Oricât de facil ar părea să împarți pliante,adevărul fiind că e o activitate obositoare, nu atât fizic,cât psihic ,pentru că foarte puține persoane acceptă să primească pliante și e cu atât mai dezamăgitor cu cât,voluntar fiind,vrei să le faci ziua mai frumoasă celor din jur ,iar ceea ce primești în schimb sunt vorbe înțepătoare,indiferență și nepăsare.Dar cu singuranță nu poți uita nici momentele când unele persoane vin la tine și cer pliante în plus ,sunt curioase să afle cât mai multe detalii și te strâng cu drag de mână pentru că le-ai înseninat  ziua.Sunt oameni și oameni ,momente și momente-de aceea e important ca oricât de prinși de nevoi ,griji ,probleme am fi ,să nu plasăm greutățile noastre asupra celor din jur și să ne amintim să răspundem zâmbetului cu un alt zâmbet,pentru că astfel mereu avem de câștigat.

Această prezentare necesită JavaScript.

O altă parte a muncii de voluntar a presupus prezența noastră în interiorul unei galerii/atelier,unde eram repartizați ,pentru a pofti vizitatorii înăuntru ,a le arăta picturile/fotografiile artiștilor și a-i ghida mai departe spre alte puncte de vizitat.Eu am făcut parte din echipa care a poposit la Galeria Victoria ,ca și anul trecut ,o galerie nou descoperită ,care a găzduit creațiile unui pictor tânăr ,din Cluj -Mircea But ,înglobând o expoziție personală a acestuia.Aruncând o privire asupra creațiilor sale,poți observa un amestec de texturi și culori,cadre surprinse care îți pun imaginația în mișcare,fiind o invitație spre nou .Spre surprinderea mea ,artiști în vârstă și chiar pur împătimiți de artă,înaintați în vârstă s-au arătat foarte încântați de perspectiva și modul de lucru al pictorului.O doamnă s-a oprit lângă mine și mi-a șoptit „Nu e așa că e minunat?Te face să-ți imaginezi atâtea lucruri!Iar eu am o imaginație debordantă la vârsta mea!”. Nu am putut să o contrazic,iar bucuria de pe chipul ei era molipsitoare.Ce efect poate avea arta!

44398778_335775506970188_4780849168010706944_n

Erau multe persoane care nu doreau să intre ,refuzând invitațiile noastre,dar care se îndepărtau fară a-și lua privirea de la galerie.Ceva dinăuntrul lor îi îndemna să intre ,să guste din artă ,dar grijile cotidiene erau mai puternice .Am văzut tineri,bătrâni,prieteni,iubiți,familii,copii,părinți,bunici,artiști,persoane elegante,sportivi, iubitori de modă …fel și fel de oameni,care nu pareau să aibă vreo tangență unii cu alții,dar pe care îi unea ceva:simțul frumosului,pofta de artă .Erau persoane care poposeau minute în șir în dreptul unui tablou și cu fiecare clipă descoperau ceva nou la o pictură aparent simplă.Unii au intrat din curiozitate ,alții din plăcere,alții din plictiseală,alții din pasiune,alții pentru a face poze…cert e că fiecare a rămas cu ceva în acea seară.În ciuda faptului că am stat în picioare de la ora 19 la ora 1,salutându-i pe vizitatori și oferindu-le informații,mi-a plăcut să fiu acolo,în mijlocul valurilor de oameni,simțind ideea de unitate-arta ne poate aduce mai aproape.De fapt,la sfârșit nu mai contează nici oboseala,nici faptul că stomacul se revoltă sau somnul nu-ți dă pace.

La sfârșit ,rămâi cu bucuria că ai cunoscut oameni noi,care te-au inspirat și ți-au atins sufletul.

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

Nu doar un vot!

Am evitat să devin vocală cu privire la efectele pro și contra referendumului,care se va desfășura pe 6 și 7 octombrie ,dar întreaga mea ființă mă îndeamnă să las tăcerea deoparte și să spun ceea ce simt.

M-am născut într-o familie tradițională sau mai bine spus tipică ,ca rod al iubirii dintre un tânăr și o tânără,respectiv bărbat și femeie,care au reușit să creioneze tabloul întreg:mamă+tată+copii=familie.Atât mama cât și tata provin din familii numeroase,crescând alături de încă șapte frați ,cunoscând atât greutățile vieții la țară cât și frumusețea  plaiului românesc. Am crescut ,fiindu-mi foarte clari termenii:mamă=femeie,tată=bărbat și am admirat frumusețea sentimentului de iubire dintre un bărbat și o femeie.Eu ,tu ,cel care citești și toți cei din jurul nostru ,chiar și homosexualii,au prins viață ,au căpătat suflare datorită legăturii dintre un bărbat și o femeie.E simplu să faci un exercițiu de imaginație și să realizezi că nici unul dintre noi nu ar fi existat pe Pământ dacă Dumnezeu ar fi lăsat 2 bărbați sau 2 femei să formeze o familie.Chiar văzusem o postare destul de sugestivă „Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva,nu pe Adam și Steve”.

Pot înțelege că suntem diferiți ,că avem opinii diferite ,că avem nevoi diferite ,că suntem atrași de persoane diferite …ceea ce nu pot înțelege este de ce încercăm să schimbăm cursul firesc al lucrurilor?De ce normalul devine anormal și invers?Homosexualii au existat dintotdeauna ,printre aceștia remarcându-se și celebre personalități ale timpului(Nero,Platon ,Leonardo da Vinci,Goethe,Oscar ) ,care și-au asumat această înclinație ,dar nu au afirmat-o într-un mod atât de ostentativ.Fiecare alege pe cine iubește ,Dumnezeu ne îndeamnă să ne iubim aproapele ,dar acest lucru nu presupune a fi orbi și surzi la manifestațiile reprezentanților LGBT.Libertatea fiecăruia dintre noi se sfârșește în momentul în care lezează libertatea celuilalt.În momentul în care pilonul familiei tradiționale/tipice/normale,existent până în prezent,începe să se zdruncine ,cred că e datoria celor care au crescut într-o familie cu mamă și tată,să ia atitudine pentru viitorul familiilor ce vor urma.Da , „iubirea nu se votează” ,fiecare e liber să iubească pe cine dorește ,referendumul vizează solidificarea unei imagini clare și de necontestat „a căsătoriei consimțite între un bărbat și o femeie”.Unde sunt cei care spuneau că iubirea nu ține cont de acte?Iubirea e iubire și în afara căsătoriei.Mi se pare incredibil că multe cupluri :bărbat+femeie ,evită actul căsătoriei tocmai ca urmare a presiunii angajamentului ce ia naștere între soți ,în schimb cuplurile atipice :bărbat+ bărbat /femeie + femeie cer cu vehemență să se poată căsători…lumea e dată peste cap …și ce e mai rău e că ne pierdem în ițele țesute de noi înșine.

Dacă împătimiții LGBT s-ar rezuma doar la a cere dreptul de a se căsători civil ,nu ar întâlni prea multe impedimente din partea majorității ,însă doar aruncând o privire în rândul țărilor care au îngăduit producerea acestor legături ,constatăm că problemele se țin lanț ,în detrimentul majorității.Nu vreau să ajung ziua în care se va produce haosul,pentru a putea lua măsuri.Dumnezeu a îngăduit căsătoria dintre un bărbat și o femeie,fiind ridicată la rangul de Sfântă Taină,iar la fiecare căsătorie oficiată de către părinte ,auzim cum acesta spune „Se cunună robul lui Dumnezeu … cu roaba lui Dumnezeu…”. Totul este foarte clar și așa trebuie să fie.Nu știu câți dintre voi aveți în minte imaginea atâtor moși ,strămoși,bunici,străbunici care au luptat pentru această țară ,care au lăsat acasă copii și soții îndurerate ,dându-și viața pentru ca lumea de azi să trăiască în pace,să-și recapete libertatea .Cu siguranță nu au luptat pentru dobândirea drepturilor LGBT.Aceștia-și iubeau familia ,își iubeau soțiile,copiii ,pentru care se sacrificau ,dar totodată își iubeau țara ,iar Dumnezeu era Cel care le veghea viața pe câmpul de luptă.Amintiți-vă de bunici ,de copilărie,de educația primită și decideți ce contează cu adevărat.

Sumele investite în referendum ,nu ar fi fost niciodată investite în spitale,școli sau în varii scopuri umanitare ,din contră ar fi fost irosite ca orice altă sumă ,de care noi,oamenii de rând nu avem habar.Nu e cazul să ne mințim ,amestecând lucrurile.Incompetența celor care ne conduc nu va fi schimbată prin boicotarea referendumului ,ci se va perpetua cu sau fără această măsură.Priviți dincolo de aparențe.

Mai rău decât discriminarea ,este discriminarea pozitivă.Oricâte motive contra referendumului s-ar invoca , acesta este o necesitate ,de care au luat aminte alte 14 țări din Europa ,a căror cetățeni au votat cu inima și cu gândul la viitor.Noul nu e neapărat mai bun.Eu vreau ca în viitor să-mi pot întemeia o familie ,iar copiii mei să crească într-un mediu propice dezvoltării lor ,să știe că mamă poate fi doar o femeie ,iar tată doar un bărbat ,fiindu-le foarte clar în minte ce presupune ideea unei familii.Știu că cei mai mulți tineri agreează ideea de libertate și susțin noul ,în orice formă ,dar îi rog să se gândească că va veni o zi în care își vor ține propriul copil de mână și vor fi bombardați cu întrebări despre faptul că unii copii au 2 tați sau 2 mame,ba chiar realitatea pe care ați votat-o vă va șoca.Odată ce homosexualii vor primi drepturile cerute ,vor pretinde alte drepturi și  în alte sfere ,iar ulterior toate minoritățile se vor răscula ,profitând de naiva noastră îngăduință…și într-un final vom ajunge o minoritate,pentru că nu am dorit să fim o majoritate„ aprigă și închisă la minte”.Acționați,gândindu-vă la viitor!Aveți încredere în intuiție ,în propria experiență de viață.Priviți în trecut ,deschideți ochii în prezent și faceți demersuri pentru viitor!Cântăriți opțiunile!

Aceasta este opinia mea,propriul adevăr.Sunt o familistă convinsă ,pentru că am crescut cu acest spirit în suflet ,pentru că m-am dezvoltat armonios,având parte de iubire și de tot ce definește o familie .Am avut șansa la viață doar prin intermediul mamei și al tatălui meu-cred ca e cel mai bun motiv pentru a vota,sprijinind căsătoria dintre un bărbat și o femeie.Poate că greșesc ,dar a greși e omenește „Să arunce cu piatra cel care este fără de păcat!”.Timpul ne va arăta rezultatul alegerilor noastre.Dacă-mi stă în putință voi milita oricând pentru pacea familiei ,a copiilor ,pentru frumusețea iubirii dintre un bărbat și o femeie ,pentru că nimic nu e mai emoționant și mai frumos decât să vezi iubirea ce se naște dintre un El și o Ea!Dumnezeu a lăsat fiecare lucru cu perechea sa,pentru a forma un tot armonios,înțelesul având înțeles prin opusul său: zi-noapte,soare-lună,bine-rău,frumos-urât, bărbat-femeie.Lucrurile firești au prins formă prin Dumnezeu ,cele nefirești au fost create de noi.Evoluția nu se formează prin depărtarea de origini și negarea trecutului.

Nu voi face propragandă pentru a vă convinge să vă prezentați la vot!Fiecare e liber să facă ce simte și cum simte!Fiecare are propriul adevăr.Ceea ce contează e interesul comun!Găsiți-l!

„Libertatea înseamna răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea. ”George Bernard Shaw

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

O doamnă cu ochii în lacrimi…

A venit toamna!M-am dezlipit de golul ce a rămas în urma verii și m-am decis să privesc înainte …și nu numai…am îmbrățișat toamna cu tot ce înseamnă ea!Toamna se numără bobocii ,elevii încep școala ,studenții facultatea(și aici mă includ și pe mine 😀 ) ,cad frunzele,formând un covor multicolor ce învelește pământul,păsările ne părăsesc,frigul ne bate la uși …dar mai ales,toamna culegem roadele muncii noastre.

În timpul școlii ,chiar și în timpul liceului discutam despre simbolistica toamnei și o asociam pe aceasta cu bătrânețea ,pentru că și aceasta din urmă este o încununare a muncii noastre depuse de-a lungul vieții.Toamna ești bogat pentru că dispui de o întreagă varietate de fructe și legume,întregul tablou ce-ți captează privirea abundă în culoare.Dacă am privi în jur ,am realiza cu adevărat că suntem mai bogați decât credem,iar în ceea ce privește bătrânețea… este momentul când abundența e de partea ta,fructele culese de pe urma muncii tale se află atât în minte ,în inimă ,cât și în jurul tău …poate că nu mai ai putere ,poate că sănătatea e șubredă ,dar puterea e dată de sufletul tău care a purtat războaie și le-a biruit ,moartea așteaptă încă ,viața te ține de mână,iar acum la bătrânețe poți trage linie și realiza bilanțul vieții tale.Bogăția ia naștere din amintirile create alături de oamenii dragi,experiențe ,călătorii ,fapte bune, încercări,cunoștințe dobândite,experința pe care o câștigi numai cu anii,iubirea primită și cea împărtășită cu ceilalți și ….înțelepciunea ,la care doar puțini ajung.Bătrânețea îți pune întreaga viață într-o valiză ,ți-o predă în mâini și te conduce încet ,ca o tovarășă de drum ,spre o nouă lume.De fiecare depinde ce adaugă sau scoate din valiza vieții sale,înainte de a păși spre necunoscut.

42716130_233935254148373_6451981764192632832_n

Vorbind despre toamnă și implicit despre bătrânețe …zilele trecute ,într-o dimineață,undeva în jurul orei 7:30,mă aflam într-un tramvai și spre surprinderea mea,găsisem un loc liber unde să mă așez(lucru total neobișnuit ,având în vedere că elevii vor să ajungă la școală,bătrânii la piață ,iar alte persoane la serviciu ,fapt pentru care te bucuri dacă reușești să intri în tramvai/autobuz) .În fața mea se așezaseră o doamnă și o fetiță cu un ghiozdan în spate,pe care doamna-l luase în propriile mâini. Bănuiam că era o bunică care-și conducea nepoata spre școală…și nu m-am înșelat.Fără să vreau am prins o parte din dialogul lor ,pe care-l voi reda imediat:

„Bunica: Ce vrei să-ți pregătească buni când te întorci de la școală?

Fetița:Poți face ce vrei ,nu contează.

Bunica :Sigur nu vrei nimic?

Fetița:Nu ,bunica!Nu vreau nimic în mod special.Mă mai gândesc și îți zic dacă îmi vine ceva în minte.(Mă gândeam că mi-aș fi dorit să am și eu o astfel de bunică,care să fie lângă mine și să vegheze asupra mea.Eu priveam pe geam melancolică…apoi mi-a atras atenția o altă parte din discuție…)

Bunica:-Mai aveți pisicile?

Fetița:-Știi că Rita a făcut mulți pui și aveau purici …și nu le mai avem.

Bunica:-Ce ați făcut cu ele?

Fetița :-Păi ,stii ,bunica , mama și tata nu voiau să le mai ținem ,pentru că aveau prea mulți purici toți și ne dădeau și nouă…

Bunica:-Dar nu-i țineați în casă,doar…

Fetița:-Mai veneau din când în când…dar mama și tata  le-au dus într-o seară în pădure,mai departe ca să nu se mai întoarcă acasă…

Bunica:Cum? Și le-au lăsat acolo pe toate?Așa mici?(Uimirea din vocea doamnei mi-a atras atenția și pentru căteva secunde am privit-o…avea ochii în lacrimi…mi s-a strâns inima …)

Fetița:Bunica ,dar trebuia să le ducă ,oricum le-a dus cu tot cu mama lor,ca să aibă grijă de ele…(Bunica tăcea,privind pe fereastră…îi curgeau lacrimile șiruri-șiruri…Ulterior a luat-o pe fetiță de mână și au coborât în aceeași stație ca și mine.Doamna privea în gol,așteptând culoarea verde a semaforului,iar fetița era contrariată.)

Fetița:Bunica ,de ce plângi?Nu te supăra pe mine!Nu e vina mea!

Bunica:Știu că nu e vina ta.Nu mă pot abține să nu plâng.

Fetița:Dar de ce plângi?Sunt doar niște pisici!În plus aveau purici ,trebuia să le ducă de acasă.Și o să aibă mama lor grijă de ele!A trebuit să fie așa.

Bunica:Plâng pentru că îmi este milă.Eu nu aș fi făcut asta…(semaforul arăta culoarea verde și ele s-au îndepărtat.)”

42895157_2183941061884250_9095448536182423552_n

Nu știu cum ar fi continuat dialogul,dar imaginea femeii m-a mișcat de-a dreptul.O femeie înaintată în vărstă,care a trăit și a văzut multe,dar a cărei suflet s-a păstrat intact.Probabil că cel mai mult o durea ușurința cu care fetița vorbea despre acele pisici,care aveau totuși viață și au fost abandonate.Lacrimile au scos la suprafață sensibilitatea femeii ,care în ciuda anilor s-a păstrat -acea sensibilitate pe care o fetiță de vreo 7-8 ani nu o înțelegea-„Erau doar niște pisici.”Cu toate că mi-aș fi dorit să mai am vârsta fetiței ,în acel moment invidiam atitudinea femeii cu ochii în lacrimi ,care-și privea nepoata și nu putea înțelege cum de îi era atât de ușor fetei să se lipsească de acele ființe vii,care tânjeau după afecțiune.Privirea ei trăda durerea și dezamăgirea deopotrivă.Știa că nu era vina fetiței ,era mică și credea că părinții erau îndreptățiți să facă acel lucru-ei erau mari și mereu știau ce e bine să facă- sau cel puțin ar fi trebuit să știe.Un simplu subiect a zdruncinat o inimă.Mergeam pe stradă cu pași mărunți,având în minte imaginea femeii …

De multe ori,în graba zilnică și din dorința de a pune totul la punct pentru a ne fi nouă bine,pierdem din vedere lucrurile mici,care fac diferența.Sunt sigură că dacă aș fi luat parte la o astfel de discuție într-o zi agitată,în care trebuia să ajung la facultate ,nici măcar nu le-aș fi observat pe cele două protagoniste ale dialogului surprins și cu siguranță nu aș fi auzit nimic din ce și-au spus ,pentru că,de multe ori ,tind să mă pierd în multe gânduri fără sens.Lacrimile doamnei mi-au ajuns în suflet și mi-am zis în sinea mea că aș vrea să îmbătrânesc asemeni ei ,pentru că mă regăseam în sensibilitatea ei și prin exmplul său,mi-a dat imboldul de a-mi accepta propria sensibilitate și de a o păstra cu sfințenie în inima mea,pentru că devine tot mai rară în rândul oamenilor,neputând da naștere la empatie.

Nu ne mai mișcă nimic.Ne pierdem identitatea umană și privim pasivi în jurul nostru.Nimic nu e rău dacă nu ni se întâmplă nouă.

Haideți să aruncăm o privire asupra celor ce ne înconjoară și să ne extragem energia din orice privim,simțim ,trăim: din natură ,animale ,oameni…propria persoană!Să nu lăsăm o zi să treacă fără a ne aminti ce înseamnă a fi uman!

„Cum ar fi să îţi imaginezi că fiecare om din jurul tău joacă un rol special ca să te servească cu toată forţa vieţii şi a sufletului… –> pe Tine. Oamenii răi – să te antreneze să te poţi apăra, să faci discernământ şi să devii puternic. Oamenii pe care îi dispreţuieşti – să te antreneze să ai compasiune, empatie şi înţelegere. Oamenii pe care îi iubeşti – să te antreneze să descoperi frumuseţea şi plăcerea vieţii, să intri în contact cu inima ta şi să îţi ofere un loc unde să te poţi odihni după toată munca de mai sus. Cum ai privi atunci oamenii din jur, mai ales când realizezi că toţi ştiau deja asta iar tu ai aflat doar acum?”-Pera Novacovici

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀

O altă perspectivă

Simțeam chemarea mării ,iar privirea aruncată camerei de hotel a fost doar una trecătoare ,mi-am luat în grabă șlapii în picioare și am dat fuga spre plajă.Mirosul apei sărate îmi gâdila suflarea.Momentul reîntâlnirii cu marea l-am surprins într-un articol precedent;ceea ce m-a izbit a fost liniștea purtată de Septembrie ,care a absorbit stațiunea Costinești.În plină vară ,auzul abia putea face distincție între genurile de muzică ,fiind bombardat cu fel de fel de melodii ,care nu știi din ce direcție au erupt,mii de turiști care se deplasează asemeni unor pinguini de-a lungul plajei  ,în apă sau printre tarabe.Verile trecute mă pierdeam în mulțime ,dar vacanța asta am reușit să mă pierd în mine,iar acest lucru nu poate decât să mă umple de bucurie.

41688090_1892591307494245_2908319306141925376_n

Era încă dimineață ,câteva persoane pierdute se plimbau pe plajă.Marea ,în splendoarea sa nu se lăsa tulburată de lipsa vizitatorilor ,ea încă ținea vara strâns în valurile sale.Liniștea mă tulburase.Nu credeam că stațiunea tineretului va deveni atât de adormită când soarele încă se lupta să se arate de printre nori,pentru a-și arunca razele fierbinți care îmi mângăiau pielea.Și totuși ,liniștea mă cuprinsese cu totul,țintuindu-mă de nisipul moale.Pentru prima dată după mult timp îi strângeam mâna liniștii ,pe care nu credeam că o voi regăsi la mare .Făcusem pace cu mine.Aveam nevoie de vindecarea renăscută din liniștea mării.

41801815_316011722465532_6018386205568139264_n

Trezindu-mă totuși din reveria profundă ,spre amiază observasem noi persoane care se avântau în valurile reci și spumoase.Plaja fusese invadată de valuri de turiști,ignorând liniștea ce domnea de câteva zile,parcă vara revenise și odată cu ea și murmurul celor care nu se încumetau să părăsească îmbrățișarea strânsă a mării.A doua zi,când am revenit pe plajă,nici nu-mi așezasem bine prosopul ,căci jocul pescărușilor deasupra apei îmi atrăsese atenția ,era propriul lor ritual de a atrage prada,ascunsă sub valuri.Tot mai multe persoane se apropiară de valuri ,cu grijă și nu înțelegeam de ce ,mutându-mi privirea dincolo de pescărușii poznași,am rămas fără glas,admirând incredibila scena ce se petrecea sub ochii mei..sub ochii tuturor care priveau …erau delfini ,care dansau cu valurile și se apropiară din ce în ce mai mult de mal ,era ceva magic,ca și cum jucau o piesă pentru noi.Era cadoul lor pentru noi,cei rătăciți pe plaja nisipoasă;marea nu sfărșise să arate totul odată cu plecarea verii.

Niciodată nu avusesem ocazia să pot privi delfinii înotând cu asemenea grandoare în plină mare ,nici o vără petrecută la mare nu-mi rezervase acest tablou ,uite că aveam să-l descopăr la începutul toamnei.Până să mă desprind de priveliște și să pot surprinde într-o poză ceea ce-mi era dat să vad ,bărcile ce se avântau pe mare,îi alungase,dar imaginea lor rămase vie în mintea mea.Îmi dorisem de mult timp să ajung la Delfinariul din Constanța …nu reușisem.În schimb,au venit delfinii sub ochii mei.De altfel ,ultima zi petrecută în compania mării îmi adusese un alt musafir ,mai blănos de această dată,un câine de talie medie ,negru cu alb,care a ținut cu orice preț să sape o groapă la picioare noastre și să se așeze în ea,comod,întinzându-și capul pe prosopul meu ,ca mai târziu să-mi prindă un deget de la picior,între dinți ,pentru a se juca cu el 😀 . Toate acestea s-au întămplat în timp ce stăteam pe plajă,lenevind sub soarele bătăios.Surprins asupra faptei,câinele se predase,cu lăbuțele ridicate ,cerând îndurare prin intermediul ochilor săi umezi,iar după ce și-a primit porția de alint a și adormit dus,ba chiar i se alăturase un nou tovarăș mai blănos.Partea bună era că acum chiar mă simțeam în siguranță! 😀

41708025_287199095201775_8759358699501256704_n.jpg

Totuși,dacă vă aventurați prin Costinești toamna ,trebuie să aveți în vedere că nu beneficiați de prea multe facilități.Instabilitatea vremii ar putea fi o problemă nesemnificativă.Cluburile se închiseseră toate ,terasele se aflau în plină ordine și curățenie ,cea mai mare parte dintre ele.Dacă aveți de gând să vă cumpărați suvenire pentru cei dragi,vă încurajez să amânați această dorință pentru o vizită la mare în plin sezon ,când tarabele nu vor fi închise cu lacăt.Din ceea ce am remarcat ,nu veți avea prea multe opțiuni în ceea ce privește locațiile care vă pot servi mâncarea dorită…o grijă va fi aceea să puteți găsi un restaurant acceptabil ,care să fie deschis și seara ,când după o plimbare lungă până la epavă,stomacul dumneavoastră se revoltă.De altfel ,în afara sezonului, nu veți mai găsi la orice pas :înghețată,gogoși,porumb fiert sau alte gustări,care în plin sezon vă inundă privirile.Prima și a doua zi am reușit să savurez o înghețată și o clătită cu gem ,ulterior dacă aș fi poftit ceva dulce ,supermarketul din colț ar fi fost singurul sprijin.În septembrie ,mai ales după data de 10,dacă nu sunteți genul care să vă adaptați situației, să nu vă mire faptul că toată lumea va strânge totul din stațiune ,întreaga priveliște îndemnându-vă să părăsiți curând zona de vacanță.Dacă nu aveți o problemă cu precaritatea serviciilor care vă vor sta la dispoziție în timpul vacanței ,fiind împătimiți ai mării ,cu siguranță în orice perioadă a anului veți păși spre mare ,vă veți simți ca acasă ,mult mai aproape de propriul vostru suflet.

41669964_1996969387033453_4420885003995447296_n.jpg

Făcând abstracție de metamorfoza la care este supusă stațiunea în afara sezonului estival,orice vacanță petrecută la mare,poate fi de vis .Totul depinde de viziunea fiecăruia ,în parte.

Drumul spre casă a fost și mai obositor ca la venire,acum fiind nevoiți să schimbăm mai multe mijloace de transport.Am luat un microbuz din Costinești  până în Constanța,care circula din 20 în 20 de minute .Ulterior ne-am urcat în  trenul care pleca din gara Constanța către București Nord ,unde am poposit o oră în gară până la plecarea următorului tren către Iași.De la București până la Iași am amorțit,stând pe scaune timp de 7 ore.La ora 23 ,pășind iarăși în gara din Iași ,obosiți și totuși relaxați ,în urma vacanței buclucașe.

41746987_235787743757382_2521728238972043264_n.jpg

Oricâte planuri aveți în minte,luați totul ușor ,având în vedere și o marjă de eroare a calculelor făcute,fiind mereu deschiși spre schimbări.Când porniți la drum ,păstrați mereu în minte destinația pe care o doriți ,pentru ca nici o piedică să nu vă întoarcă din drum!Mergeți până la capăt!

Zâmbește-i zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze!😁☀