„Ce nu am avut eu-să aibă copilul meu!”

De multe ori ,greutățile care ne încearcă de-a lungul vieții,ne încătușează și ne determină să ne punem speranța în copiii noștri ,crezând că oferindu-le tot ce e mai bun ,vom spăla trecutul propriu ,anevoios .Poate că ați trăit fără televizor ,telefon ,bani ,fără accesul la tehnologie ,la varietatea bunătăților ce îndestulează magazinele sau la multitudinea de haine care ne îmbie privirea și  buzunarele ,dar cu siguranță ați trăit bucuria clipei ,care nu va mai veni.Unii încă mai retrăiți efectele războaielor ,încă aveți coșmaruri cu oamenii care au pierit în mâinile voastre .Greutățile v-au făcut să deveniți oamenii de azi, să vă învingeți limitele , să luptați pentru o lume mai bună. Ați plătit deja prețul pentru ca alte generații să trăiască azi ,nu e nevoie să îmbrăcăm sacrificiul etern.

Privind societatea actuală ,remarc că aproape fiecare familie se ghidează pe principiul „Să muncesc să-i ofer copilului meu ce este mai bun!”. Fiecare părinte are o slăbiciune pentru copiii săi ,bucățele rupte din ei și e normal să le creioneze viitorul în culoarea roz,măcar în propria minte ,dar de cele mai multe ori ce e prea mult strică. Îmi povestea mama cum înainte, copiii de 4-5 ani aveau grijă de cei mai mici ca ei și de cele mai multe ori se creșteau unii pe alții ,împărțind hainele unul altuia, iar părinții munceau câmpul. Făcând o paralelă cu ce este acum ,copii de 4-5 ani au propriile bone ,dar dacă ar fi să-i întrebi ,ei consideră că nu au nevoie ,sunt destul de mari ca să aibă grijă singuri de ei. Niciunui copil nu-i lipsește tableta ,iphone-ul sau măcar vreun smartphone, eventual ultimul gadget apărut cu care să se laude în fața colegilor de gradiniță. De altfel,e și convenabil pentru părinții care petrec mult timp la birou și nu au timp să-l petreacă cu cei mici ,imediat cum ajung acasă le oferă copiilor câte un nou cadou pentru a compensa lipsa ,dar nu o vor putea compensa niciodată și în ciuda multitudinii de cadouri, copiii le vor reproșa fiecare lucru ce le-a lipsit când vor crește ,făcându-i vinovați de fiecare eșec avut.

Tot am tendința să spun „copii” ,când de fapt rar mai vezi familii cu mai mult de 2 copii, de preferabil unul singur căruia să-i poți oferi lumea la picioare. Părinții simt frica trecutului cum le suflă în ceafă .Nu vor să audă de lipsuri, muncesc peste program, eventual își iau mai multe joburi pentru ca propriul copil să aibă un viitor îndestulător .Ceea ce nu au în vedere aceștia e că într-o zi ei nu vor mai fi ,iar copilul lor crescut într-un cocon al avuției se va trezi singur și neajutorat ,neștiind să gestioneze ce au agonisit părinții săi , pierzând totul cât ar clipi. Cine îl va mai feri atunci de lipsuri? Nimic nu e veșnic ,oricât am dori să ne ocrotim copiii, nu vom reuși niciodată pe deplin, de fapt ar trebui să le prezentăm realitatea într-un mod veridic ,pentru a nu avea surprize mai apoi.

Fiecare generație are propriile lipsuri . Mereu va lipsi ceva. E inevitabil. Societatea de azi pare că deține totul ,dar cât de perfectă este? Îmi povestea o prietenă ,care era suplinitor la o școală privată, la clasa întâi, că fiecare copil se lăuda că are Iphone X ,ba chiar unii dintre ei îi criticau îmbrăcămintea ,pentru că evident domnișoara învățătoare nu avea haine de firmă precum ei și nici ultimele modele de mașini ,asemeni părinților lor. Copiii de azi sunt produsele societății și a criteriilor de selecție a oamenilor. Ai bani -ai totul .Nu ai bani-nu exiști. Ne mai întrebăm de ce discriminarea e la ea acasă? De ce fenomenul „bullying” este tot mai răspândit în școli? Eu cred că nu ar trebui să ne îmtrebăm ,ci să ne trezim. Tot ce e prea mult strică. Nu faceți din copiii voștri sclavii banilor! Se realizează o ruptură tot mai adâncă între cei potenți financiar și cei care trăiesc de azi pe mâine, pentru că banul ne dictează viața. Oferiți-le totul copiilor ,iar voi nu veți mai însemna nimic ,pentru că vor crește cu ideea că nimic nu le poate sta în cale.Vreți ca ai voștri copii să fie ființe umane sau roboți?

Poate că societatea se schimbă de-a lungul vremii ,dar nu și nevoile. Avem nevoie de afecțiune mai mult ca niciodată! Nimic nu poate înlocui iubirea ,nu vă mințiți! Faceți-vă timp pentru a vă juca cu fiii voștri, arătați-le că sunteți acolo pentru ei și că sunt importanți pentru voi.Nu le cumpărați iubirea și întreaga copilărie! Un copil nici nu trebuie să-și creioneze copilăria în jurul lucrurilor materiale ,nu-i implicați în lumea adulților înainte de vreme! Lăsați-i să guste inocența vârstei lor ,să se bucure din orice nimic. Înainte de a le oferi ceva ,gândiți-vă dacă au nevoie cu adevărat de acel lucru și dacă are o influență benefică asupra lor. Nu-i lăsați să se izoleze în lumea virtuală, vizitați-o împreună, dar nu poposiți în ea! Ieșiți în natură .Jucați-vă! Nu știu dacă ați observat, dar copiii nu mai știu să se joace decât în mediul virtual ,acolo-și găsesc prietenii. De ce să se obosească să iasă în fața blocului /a casei, să alerge, când pot face totul cu ajutorul degețelelor care se mișcă pe ecranul tactil, stând în pat? Să nu vă mirați dacă devin apatici ,fără poftă de viață, necomunicativi și izolați de ceialalți! Alimentați-le viața cu bucurie ,cu noi activități .Învățăți-i să creeze ,nu să obțină totul de-a gata. Răsplătiți-le meritele cu moderație ,pentru ca reușitele să nu devină simple mijloace de a obține ce-și doresc de la mama și de la tata ,ci să fie motivați să fructifice ceea ce le place să facă.

Banii sunt extrem de importanți în viața noastră ,dar ceea ce contează e ceea ce simțim ( în cazul în care nu am uitat ce presupune acest fapt ).E normal să vrei să-ți găsești un job care să-ți aducă satisfacții materiale , însă principiul de bază este să îți placă ceea ce faci.Știu că sunt multe persoane care câștigă bine ,dar nu le place ceea ce fac.Totul ține de alegere. Mai nou ,când întrebi un copil „Ce dorește să devină când va fi mare?”, fiecare zice:doctor,președinte,judecător etc. ,în schimb dacă-l întrebi și „De ce ?” ,va răspunde „Pentru că vreau să am mulți bani/mai mulți bani ca mami și tati.”Și mă întreb unde-i dorința de a face ce-ți place care ar trebuie să lumineze ca o scânteie în ochii fiecărui copil? Copilul preia ceea ce vede și aude.Se pare că vorbim atât de mult despre bani , încât am zice că doar ei contează .Unde rămân valorile adevărate? În trecut? De ce uităm de ele, când doar ele ne încălzesc inima și dau sens vieții noastre? Nu cred că doriți ca propriul copil să devină un frustrat cu bani. Nu-i inoculați ideea că trebuie să facă bani cu orice preț ,e ca și cum v-ați întemnița propriul copil. Dați-i libertatea de alegere! Dacă țineți la fericirea lui,lăsați-l să facă ce-i place sau îndrumați-l să-și găsească menirea. Nu-i construiți viața pe propriile voastre frustrări și lipsuri. Lăsați-l să pășească în viață ,fiind conștient de abilitățile și forțele sale pe care le poate fructifica ,făcând ceea ce-i place. Bucurați-vă pentru alegerile sale și susțineți-l !

Poate că în loc să-i oferiți copilului toate lucrurile materiale pe care nu le-ați avut ,ar trebui să-i oferiți tot ce ați avut sau nu parte, pe plan moral și spiritual. Puteți să-i oferiți toată iubirea și afecțiunea de care nu ați avut parte.Pentru aceste lucruri nu veți primi reproșuri niciodată ,din contră!Nu uitați că o inimă nu o poți cumpăra cu bani ,dar o poți răscumpăra oricând cu iubire!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!☀😁